Camăta (partea a cincea) / Camăta (partea a cincea)

Întrebare: Cum a luat naștere simbolul?
Răspuns: În vechime, stăpânii pretindeau de la supuși dări sub forma unor produse sau animale. Cantitățile strânse conduceau la probleme de logistică soluționabile doar prin construcția de depozite sau grajduri tot mai mari. Situația nu putea trena, din aceas­tă cauză trebuia să se găsească simboluri care să înlocuiască forma materială a dărilor pretinse. Așa au luat naștere diferite forme ale banilor. Dările erau folosite de stăpâni ca să-şi susțină propriile războaie sau să poată administra propriul teritoriu.

Î.: Este pericol în cazul existenței mono­polului asupra banilor?
R.: Banul a fost creat pentru a fi un intermediar şi nu un scop în sine, fără de care economia nu poate să funcționeze. Dacă cineva, o instituție sau o persoană, reușește să treacă sub propria stăpânire/ monopol reglementarea circulației mone­tare, fabricarea banilor, reglementarea do­bân­zilor, pune mâna pe o putere incre­dibilă. Situația de monopol este amplificată în momentul în care acest simbol, banul, este raportat la un etalon rar, respectiv aurul. Într-un interviu anterior, am discutat, pe această temă, despre înțelegerea de la Bretton Woods. În situația în care cineva devine posesorul majorității cantității de aur, cei care au nevoie de credite, îndeosebi aflați în situații limită,  sunt obligați să-l apeleze, bineînțeles, obligându-se să-i restituie suma îm­pru­mutată şi dobânda aferentă.

Î.: Este o istorie interesantă privind Franța post Revoluție?
R.: Franța a fost, în perioada premer­gă­toare revoluției din 1789, țara cu cea mai nu­me­roasă populație din Europa, circa 20 de mi­lioane de locuitori şi era deosebit de bogată. Într-o perioadă scurtă, Franța devine înglodată în datorii întrucât cei ajunși la putere hotărăsc ca simbolul valo­rii să fie aurul. Dar aurul era în mâna acelor grupuri de interese care se ocupau şi până atunci cu cămătăria şi nu a marilor avuți de până atunci, destinatorii de castele, bogății mobile, terenuri, animale, şi capacități de producție, aceștia în scurt timp au devenit săraci, cu producția autohtonă la pământ şi a căror avuții au trecut în mâna cămătarilor. Franța a fost obligată să se împrumute cu sume din ce în ce mai mari, cu dobânzi din ce în ce mai mari. Împrumuturile s-au fă­cut de la cei care se ocupau de hrema­tis­tică. Francezii, în loc să se ocupe de producție, s-au orientat spre industria finan­ciară, respectiv de a face bani din bani.