Calea, Adevărul și Viața / Sfântul Proroc Ilie – înaintemergător al celei de a doua veniri a Mântuitorului Hristos

La 20 iulie, în mijlocul verii, există o sărbătoare religioasă așteptată cu o oarecare înfrigurare, pentru că, de cele mai multe ori, e însoțită de fulgere, tunete și ploi torențiale - Sfântul Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul.

Ilie este, înainte de orice, o figură simbolică și identitară: singurul om căruia i s-a dat puterea dumnezeiască de a „închide și a deschide cerurile”, singurul profet care apare în Evanghelia lui Iisus, pe Muntele Tabor, alături de Moise și Iisus în toată slava dumnezeirii, cunoscându-L pe Dumnezeu față către față, rugătorul prin excelență. El este recunoscut drept continuator al monoteismului, în general și înaintemergătorul al celei de-a doua veniri a lui Hristos.

Ilie este cel mai cunoscut dintre prorocii Bibliei. Este singurul proroc venerat de cele trei mari religii ale lumii: iudaismul, islamismul, creștinismul. Profetul Ilie ocupă un loc important în mistica iudaică, islamică, dar și în cadrul isihasmului ortodox: el este maestrul spiritual invizibil care se adresează celor care sunt chemați la o relație directă cu lumea divină. Ilie este eroul biblic care influențează și în zilele noastre întreaga cultură, fiind meteorologul, prin excelență, de serviciu al întregii lumi.

Despre viața și activitatea misionară a Prorocului Ilie cunoaștem foarte puține lucruri, doar ce s-a scris în Biblie. Sfântul Ilie a venit pe lume cu peste 800 de ani î. Hr., în ținutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoți, într-o perioadă grea a istoriei poporului ales, pe vremea cultului idolilor. Activitatea misionară a Profetului Ilie s-a desfășurat în regatul Israel din Samaria, fiind însărcinat cu misiunea clară de a-l preveni pe regele Ahab de faptul că urmează o mare secetă. La auzirea acestor lucruri, regele Ahab pornește o prigoană asupra lui Ilie cu scopul de a-l ucide. Intervine protecția divină, ascunzându-l pe Ilie într-o peșteră, lângă un pârâu, iar hrana îi era adusă de păsări.

O caracteristică esențială a Sfântului Ilie este aceea de a avea o mare dragoste față de Dumnezeu, o râvnă deosebită pentru rugăciune și pentru o viețuire creștină autentică, de mare pustnic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. Exigent cu el însuși, dar și cu cei cu care venea în contact, pustnicul Ilie a trăit o viață simplă, modestă și virtuoasă. Toată viața sa a fost mistuită de focul dragostei și al slujirii, al râvnei pentru adevăratul Dumnezeu. El a trăit într-o vreme în care omenirea întreagă era idolatră și păgână, chiar poporul ales din care făcea parte devenise idolatru.

Slăvitul Ilie avea puterea dumnezeiască de a „închide și a deschide cerurile”. În acest sens, Ilie prin rugăciune „închide cerul” trei ani și șase luni, foamea și seceta provocând dezastre în întreaga țară, după care cheamă poporul și pe rege pe Muntele Carmel. De asemenea, cheamă la o provocare pe toți preoții zeului Baal, pe Muntele Carmel pregătește două altare și le spune să aducă jertfa: cei peste 800 de preoți să aducă jertfa zeului lor, iar el urmând să aducă jertfa adevăratului Dumnezeu. Din cer coboară o „pară de foc” peste jertfa pregătită de Ilie, spre uimirea și îngrijorarea preoților prezenți care se pregăteau să fugă, dar nu au reușit, pentru că au fost uciși.

O altă caracteristică dominantă este aceea că atât Ilie, cât și Domnul Iisus au fost ridicați la Cer: Ilie a fost luat ca un rob al lui Dumnezeu, în timp ce Iisus a fost luat ca Fiul Omului; Ilie cu o căruță de foc, Iisus a fost luat de un nor, precum zice Isaia, „șade pe nor”; Ilie, la înălțarea sa, a slobozit cojocul său asupra ucenicului Elisei, în timp ce Iisus, după ce s-a înălțat la Tatăl, a făcut să pogoare asupra ucenicilor săi Duhul Sfânt și a făcut nu numai un proroc, ci mii și au fost mai mari și mai slăviți decât Elisei.

Tradiția Bisericii Ortodoxe spune că pentru râvna neobosită față de Dumnezeu, pentru viața lipsită de păcat, pentru ostenelile și nevoințele sale pustnicești, Dumnezeu l-a răsplătit, ridicându-l la Cer cu trupul, fară a trece prin moartea fizică, firească oricărui muritor. La fel s-a întâmplat și cu Enoh, un alt profet al Vechiului Testament.

De asemenea, Tradiția Bisericii ne spune că și Maica Domnului ar fi fost ridicată la Cer cu trupul. Sfânta Scriptură ne spune că, la sfârșitul veacurilor, Ilie și Enoh se vor întoarce pe pământ, îl vor înfrunta pe Antihrist timp de trei ani și jumătate, vor fi martirizați și vor cunoaște și ei moartea fizică. Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de-a doua veniri a lui Hristos!