Bursa vorbelor: Nevoia de a schimba…

Ceva. Orice. Aud, din ce in ce mai des, in jurul meu vorbe de genul: „Hai, sa plecam naibii din tara asta blestemata!”, „Dincolo, va fi mai bine!”, „Meritam un trai mai bun”. Criza a lovit cand nici nu ne-am asteptat. De fapt, ideea de criza. Panica e generata de nesiguranta zilei de maine, stirile sumbre ne asediaza in permanenta linistea si ne fac sa dorim sa actionam asemenea strutilor. Capu’-n nisip sabia nu-l taie… Cineva mi-a spus, odata, ca-n ziua de azi nu e greu sa mori, e greu sa reusesti sa traiesti. Sa supravietuiesti. Nu vreau sa plecam din tara asta! Vreau sa putem rezista, vreau sa strangem, din lucruri marunte, puterea si curajul de a merge mai departe. Avem un viitor si, daca renuntam la a mai crede in el, renuntam, practic, la viata. Si ar fi pacat. Ma uit la batranii care tarasc cu greu ceea ce le-a mai ramas de dus in spate, pe pamantul asta. O fac cu demnitate! Daca strang banuti de taxe, de cate o paine si, in caz fericit, de o cutie de margarina, sunt multumiti. Ma uit la oamenii necajiti, fara casa ori masa, care, in disperarea lor nebuna, sunt capabili sa spere intr-o viata mai buna. Ma uit, pe urma, la tineri in putere, care prefera sa stea la colt de strada, in loc sa munceasca. Culmea e ca tot acestia din urma striga in gura mare ca vor sa paraseasca tara, tot ei revendica un viitor mai bun. Nu e cazul sa ne dam unii, altora lectii… Trebuie doar sa ne mobilizam. Sa vrem cu adevarat sa schimbam lucrurile. Sa vrem cu adevarat sa traim. Monika KRAJNIK monika@gazetademaramures.ro