Bursa vorbelor

Curbele valutare de infarct ale cursului euro-leu au generat sãptãmâna trecuta o mini-tragi-comedie în rândul oamenilor de afaceri ºi autoritãþilor bancare. Dincolo de câteva comentarii, cel puþin fantasmagorice (gen: la începutul sãptãmânii trecute leul a fost una dintre cele mai puternice monede din lume), efectele intervenþiilor repetate ale BNR în cursul valutar dau certitudinea cã în România promisiunile sunt vorbe-n vânt. Deºi ne batem cu cãrãmida în piept cã am obþinut statutul de economie de piaþã funcþionalã, situaþia e mai sumbrã decât pe hârtie. Teoretic, într-o economie de piaþã funcþionalã accizele ar fi trebuit sã scadã o datã cu deprecierea euro faþã de leu, numai cã preþurile produselor ºi serviciilor au rãmas la acelaºi nivel ca ºi în perioada în care euro era cotat la 42.000 lei. Mai mult, autoritãþile nici nu s-au sinchisit sã facã presiuni asupra firmelor pentru reducerea preþurilor. Ceea ce aratã cã lupta lui Isãrescu cu leul se duce pe faþã, în pofida declaraþiilor obsedante, conform cãrora “autoritatea monetarã nu are þinte de curs”. Numai naivii mai cred cã BNR nu urmãreºte pragurile paritãþii dintre valute ºi moneda naþionalã. Ioana LUCÃCEL