Biblioteca de idei. Un manual interesant!

Scriu cu mult drag despre o carte ce mi-a rămas moștenire de la fratele meu Ioan, mai mare decât mine cu șase ani. Autor: N. Mazilu. Titlu: „Aplicarea no­țiu­nilor de fizică în agri­cultură”. Manual (auxiliar) pentru clasele a VI-a și a VII-a. Editura de Stat Didactică și Pedagogică 1958. Mi-a rămas pe rafturi, chiar dacă în ultimii treizeci de ani am „reformat” multe mii de cărți. Nu numai că e o mostră „sentimentală”, dar nici măcar nu e uzată moral și intelectual. Are 31 de capitole întinse doar pe 104 pagini format B5. Am luat-o spre studiu prima dată când eu aveam doar opt ani. Bucurându-mă de o anumită precocitate și profitând de cei șase ani diferență, obiș­nuiam să citesc toate manualele fratelui meu. Este una dintre cărțile cu cel mai mare folos cultural din copilăria mea inițiatică.

„Măsurarea înălțimii platelor și adâncimii arăturilor”, „Măsu­rători pe animale”, „Evaluarea recoltelor”, „Greutatea hecto­li­trică”, „Măsurarea forței de trac­­țiune”, „Presarea pămân­tului”, „Principiul vaselor comunicante în agricultură”, „Apa­rate de stropit și prăfuit”, „Mulsul mecanic al vacilor” sunt câteva teme incitante, care aduceau lumină în cultivarea pământului și creșterea animalelor. Nu pot fi nostalgic în relație cu acele vremi, deoarece tot cam pe atunci a bătut și „crivățul” înto­vă­­rășirilor, colec­ti­vizării și cooperativizării! Dar, dacă ne gândim la cât sunt de străine de realitate unele manuale contemporane, nu putem să nu apreciem faptul că școala îi educa pe copii în anii ’50 și-n această lumină. Să deprindă tainele domeniului cu ajutorul unui manual ce explică cuceri­rile fizicii și cum pot fi puse în practică acestea în folosul agriculturilor. Căci în capitolele ce urmează sunt tratate și alte su­biecte folositoare.
Despre ma­și­nile agricole, temperatura ae­­­rului și solului, elemente de meteorologie și pre­­ve­derea timpului, încălzitul sau luminatul electric, aparate și mașini bazate pe forța cen­trifugă, folosirea electromotorului în cultivarea pământului și în creșterea animalelor, energia solară ș.a.

Materialul informativ e însoțit și de ilustrații. Iar schițele grafice sunt deosebit de intui­tive.
„Măsurarea înălțimii plan­telor”, „Brazdometrul”, „Mă­­su­rarea adâncimii brazdelor cu rigla”, „Cântar zecimal”, „Mă­surarea animalelor cu compasul”, „Bas­culă pentru cântărit căruțe încărcate”, „Balanța samovar”, „Dinamometru”, „Adăpătoare automată”, „Vermorel”, „Mul­gă­toare mecanică”, „Areometru cu termometru”, „Lactometru”, „Alcoolmetru”, „Diafanoscop”, „Heliograf”, „Aparat pentru măsurarea grăsimii slăninii la porcii vii” (!!!), „Incubator”, „Elec­tromotor” ș.a.
La rubrica de la finalul manualului (responsabil de carte Florica Florea), ce poartă înscrisurile editoriale „de responsabilitate” aflăm că tirajul a fost de 70.000 exemplare. Oare câte s-or mai fi găsind în posesia unor persoane fizice sau juridice? La întrebarea aceasta, unii agronomi în vârstă și unii dascăli de biologie mi-au răs­puns sec că „soarta manualelor este să fie consumate și apoi aruncate”. Da, e mare păcat că bibliotecile publice n-au deprins procedura de a stoca în timp și manualele școlare, un capitol scăpat din vedere de diriguitorii domeniului. Probabil că pe undeva s-or găsi și alte manuale mai mult sau mai puțin „deo­chiate”. Personal aș frunzări din curiozitate și manualele despre „Istoria URSS”, „Geografia URSS” sau „Biologia … lui Miciurin”, chiar de ar fi să-mi slo­bozesc un sentiment de „mânie proletară”. Am trăit acele vremi și în interiorul nostru ne mai răfuim cu ele. Dar, totodată, așa cum facem și în tableta de față punem în evidență și elementele pozitive din această perioadă din multe puncte de vedere nefastă.