Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CXXXVIII)

·        1902. La Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl” din București iese de sub tipar lucrarea Sate și preoți din Ardeal, de Nicolae Iorga. Printre altele, marele istoric scrie că „Maramureșul nu e o țară, ci o cetate, cetatea care apără și priveghează la miazănoapte Ardealul. În munții din această strajă trebuiau să se găsească în număr mare românii, și-i și găsim în adevăr, de la începutul izvoarelor, mulți, viteji și ținuți în seamă”. (p. 131).

·        1902. Pentru lucrarea de educație civică Foloasele învățăturii, Petre Dulfu primește din partea Academiei Române Premiul „Adamachi”. În raportul făcut către Academie în vederea premierii Gr. Ștefănescu nota: „Deși mică în întinderea ei, este foarte meritorie pentru scopul său și pentru că autorul într-o limbă curată și populară, arată țăranilor starea de înapoiere în care se află ei față de cei din străinătate; și-i sfătuiește că pot să ajungă și ei la acest bun trai... dacă se vor pune cu stăruință să învețe carte”. (Analele Academiei, tom. XXV, seria II, 1902-1903, p. 438).

·        14/27 martie 1902. Scrisoare trimisă academicianului Ioan Mihalyi de Apșa de către Direcțiunea Asociației naționale arădene pentru cultura poporului român, prin care îl roagă să dăruiască pentru biblioteca instituției un exemplar din opera sa. Semnează: Sever Semlea, secretar și bibliotecar.

·        22 martie 1902. Corespondența dintre dr. Vasile Lucaciu și acad. Florian Porcius numără mai multe scrisori în chestiunea parohiei unde va sluji Lucaciu, găsit în conflict cu episcopul greco-catolic de Gherla Ioan Szabo. Rodnenii îl doreau pe Vasile Lucaciu preot în parohia lor, iar scrisorile trimise de la Rodna făceau de cunoscut demersurile lor. 200 de enoriași semnează și înaintează la Roma un memoriu în acest sens, redactat prin grija lui Lazăr Porcius, acad. Florian Porcius, Larion Bîndiu și Emilian Pop. Vasile Lucaciu era sceptic în scrisorile sale că acest plan s-ar putea împlini, datorită manevrelor și obstaculărilor episcopului. (Liviu Păiuș, Memorandistul dr. Vasile Lucaciu și Rodna. Încercarea rodnenilor de a-l aduce preot la Rodna - Documente), în „Arhiva Someșană”, seria a II-a (2002/p. 184-185)).

·        6 aprilie 1902. Scrisoarea lui Iosif Vulcan către Ioan Mihalyi de Apșa, prin care îl anunță că i s-a acordat premiul „Năsturel Herescu” pentru lucrarea Diplome maramureșene... prezentată la Concursul Academiei Române.

·        7 aprilie 1902. Adresa nr. II 4559 a președintelui Academiei Române, Ion Kalinderu și a secretarului general D. Sturdza către dr. Ioan Mihalyi de Apșa, prin care îi aduce la cunoștință că pentru lucrarea Diplome maramureșene din secolul XIV și XV a primit premiul „Năsturel Herescu”, în valoare de 4000 lei.

·        20 aprilie 1902. Prin adresa nr. 7 (20.04.1902), președintele Academiei Române și secretarul general Dimitrie Sturdza îi comunică domnului Ioan Mihaly de Apșa, membru corespondent al Academiei Române, că lucrarea sa Diplome maramureșene din secolul XIV și XV, editată la Sighet, în anul 1900, a primit Premiul „Năsturel-Herescu”. Totodată, îi comunică suma acordată (4.000 lei), care a fost vărsată în conturile Băncii „Albina” din Brașov.

·        28 aprilie 1902. Scrisoare trimisă de dr. Ioan Mihalyi de Apșa Academiei Române prin care își exprimă recunoștința pentru onoarea de a fi recompensat cu un premiu academic.

·        16 mai 1902. Carte poștală trimisă de Petru Calciman din Orșova lui Ioan Mihalyi de Apșa în care îi elogiază cartea apărută, Diplome maramureșene …, și-l roagă să-i trimită un exemplar „prin rambursă poștală”.

·        1 iunie 1902. A trecut la cele veșnice, în Slatina, Maramureș, (azi în Ucraina) Mihail Pavel, episcop greco-catolic de Gherla (1873-1879) și de Oradea Mare (1879-1902). S-a născut la Recea, lângă Baia Mare. Studii la Baia Mare, Satu-Mare, Cașovia (Košice), Viena, Ujgorod. Preot în Apșa de Jos, protopop și vicar al Maramureșului cu reședința la Slatina. Ca episcop, a fost unul dintre marii mecena ai românilor. A murit de inimă făcând tratament la băile sărate din Slatina și a fost înmormântat în biserica pe care o ctitorise în acest orășel. La înmormântare a fost „cinstit” de multă lume, în frunte cu mitropolitul Victor Mihalyi de Apșa, episcopii Ioan Szabo de Gherla și Demetriu Radu de Lugoj, Tit Bud, vicarul Maramureșului, dr. Augustin Bunea și toată intelectualitatea Maramureșului (Ioan Georgescu, Episcopul Mihail Pavel. Viața și faptele lui. La o sută de ani de la naștere și la 25 de la moartea lui, Oradea, 1927, p. 73).

·        15 august 1902. Gustav Weigand revine în Bucovina, după stagiul de cercetare transilvănean și maramureșean, trecând pe la Prislop, pe Valea Bistriței.

·        9 octombrie 1902. Adresa președintelui ASTRA, Alexandru Mocioni către Ioan Mihalyi de Apșa, prin care îl anunță că a fost ales membru corespondent al Secțiunii istorice a ASTREI.