Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CXXXII)

·        12 aprilie 1897. Și-a dat obștescul sfârșit al vieții, la Sighet, Szilághi István, profesor, lingvist, istoric, membru al Academiei Maghiare de Științe din 1846. S-a născut la 6 ianuarie 1819 la Nagykállo. A reînființat Academia Reformată din Sighet, oraș unde a trăit întreaga viață. Enciclopedia României (Cugetarea 1938) îl apreciază ca filoromân. Alexandru Filipașcu îl acuză de „cea mai frumoasă operă de deznaționalizare (n.n. a românilor)” la Liceul Reformat din Sighet, în perioada în care l-a condus (1850-1897).

·        29 iunie 1897. Vicarul Maramureșului, Tit Bud, și Ioan Mihalyi de Apșa au participat la Conferința de la Cluj pentru apărarea autonomiei Bisericii Greco-Catolice.

·        2 august 1897. Cunoscutul lingvist german Gustav Weigand începe cea de-a treia călătorie de cercetare prin zona de unde curgeau râurile Someș și Tisa. Traseul începe din Valea lui Mihai, Tarcea, Marghita și continuă cu Porți, Bobota, Supur, Mădăras, Lipău, Pomi, Racșa, Cicârlău. La Baia Mare menționează compoziția etnică: 2.900 de români, 5.600 de nemți și maghiari și 500 de iudei. La Baia Sprie: 1.200 de români, 3.500 de nemți și maghiari, 120 de iudei. Continuă cu Șișești (menționându-l pe părintele Vasile Lucaciu), Coruia, Șomcuta Mare (aici sosirea savantului fusese anunțată de V. Lucaciu). Tot la Șomcuta, Weigand notează că a petrecut o seară frumoasă printre localnici (1.300 de români, 200 de maghiari, 500 de iudei), de unde a trecut Mesteacănul, pe Valea Someșului, Valea Almașului. La 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului ajunge la Mănăstirea Strâmba. După ce a parcurs localități din actualele județe Cluj și Bistrița-Năsăud, lingvistul a urcat pe Valea Sălăuței și a coborât pe cea a Izei. Săcel, Săliștea, Dragomirești, Cuhea, Rozavlea, Strâmtura, Bârsana, unde a înnoptat. În ziua următoare: Călinești, Ocna Șugatag, Vad, Sighet (aici și-a încheiat călătoria și și-a vândut calul!). În casa profesorului Ioan Mihalyi de Apșa a avut ocazia să studieze dialectele din Apșa, Iapa, Săpânța, Baia Borșa, Vișeu.

·        27-28 august 1897. La Mediaș se desfășoară cea de-a 38-a Adunare generală ordinară ASTRA, condusă de Ioan Micu Moldovanu. Ion Pop Reteganul a prezentat disertația Ceva despre Pintea Viteazul.

·        August-octombrie 1897. În revista „Familia” de la Oradea, numerele 33, 34, 36, 42, 43 este publicat articolul lui Gustav Weigand Treizeci de ore în temnița ungurească, apărut întâi într-o revistă germană. Este posibil ca întâmplările nefericite să se fi petrecut în perioada în care celebrul lingvist german întreprindea cercetări în zona Sălajului, Sătmarului, Chioarului și Maramureșului.

·        27 septembrie 1897. A trecut la cele veșnice, la Sebeș, Alexandru Roman, îndrumător cultural și publicist, Membru fondator, din 22 aprilie 1866, al Societății Literare, din partea Maramureșului. Președinte al Secțiunii literare (1894-1896). S-a născut în 26 noiembrie 1826 la Aușeu, în județul Bihor. Studii primare și secundare la Beiuș și Oradea și universitare la Viena. Profesor la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș (1849) și la Academia de Drept din Oradea (1850-1853). Din inițiativa sa s-a înființat la Universitatea din Pesta Catedra de limbă și literatură română, al cărei titular a fost între 1862 și 1897. Membru al Societății „Petru Maior”. Redactor al gazetelor „Concordia” și „Federațiunea”. Între 1865 și 1888, a fost deputat în Parlamentul de la Budapesta, unde s-a afirmat ca unul dintre cei mai mari apărători ai drepturilor românilor din Transilvania.

·        28 septembrie 1897. Mulțimea telegramelor de condoleanțe trimise spre familia îndoliată a lui Alexandru Roman dădeau semnul suprem al respectului și dragostei de care s-a bucurat cărturarul, omul politic și academicianul. Dintre cele 49 de telegrame menționăm pe cele trimise de: Academia Română, Mitropolitul Victor Mihalyi de Apșa, Iosif Vulcan, dr. Valeriu Braniște, Francisc Hossu Longin, dr. Elie Cristea ș.a.

·        5 octombrie 1897. La inițiativa lui Spiru Haret își începe apariția la București revista enciclopedică populară „Albina”, sub conducerea lui Ioan Kalinderu. Coeditori: George Coșbuc, Petre Dulfu și Petre Vasiliu-Năsturel. Va apărea până la 13 noiembrie 1916. De reținut că Petre Vasiliu-Năsturel (1854-1920) a avut rangul de general de artilerie și a devenit unul dintre cei doi erudiți heraldiști și vexilologi români. Din comitetul de redacție au mai făcut parte: Petre Gârboviceanu, Constantin Rădulescu-Motru, I. Otescu, Constantin C. Popovici-Tașcă și Grigore Teodossiu. Apărea doar duminica și a contribuit la răspândirea cunoștințelor la sate. Rolul lui Petre Dulfu a fost esențial. (N.n. Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu” Argeş deține numărul revistei din 4 octombrie 1898.)

·        5 noiembrie 1897. Vasile Lucaciu către Vasile Mangra: „Suntem la badea George (n.n. George Pop de Băsești) și ne-am sfătuit asupra situației. Dorul de împăcare și de procedură solidară au cucerit teren în toate inimile... Să trimiteți imediat invitație la adunare d-lor Dr. I(oan) Rațiu, Mihali (n.n. Teodor Mihali) și George Pop, cerând avizul și iscălitura lor. Până la termenul conferinței va fi convocat comitetul întreg, la consultare în Cluj, deoarece pășirea solidară este dorința tuturor...”.