Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CXVIII)

·        12 septembrie 1887. Din Mehadia, Constanța Dunca-Șchiau îi scrie lui Victor Mihalyi de Apșa anunțându-l că, în drum spre casă, îi va face o vizită. Peste șase zile îi va scrie din nou precizându-i data exactă a sosirii la Lugoj.

·        Noiembrie 1887. Poezia La moartea lui Timotei Cipariu, semnată de S.P. Simonu, apare în „Revista Catolica”, An II, Fasc. XI, p. 237-239.

·        1888. În „Tribuna”, editată de Ioan Slavici la Sibiu, Emil Bran, născut la Tohat în 11 februarie 1864, dascăl la Gherla, publică balada Tânguirea nevestei, culeasă din Remeți (Chioar), un fel de cântec satiric, după cum este caracterizat de profesorul Dumitru Pop în articolul Folclorul literar al „Tribunei” cuprins în volumul Studii de istorie literară și folclor, Editura Academiei RSR, Filiala Cluj, 1964, p. 111-112. În aceeași revistă, Simion Sabo din Ariniș are inserate trei balade (O fată amăgită, Gheorghiță și Blestemul mândruței).

·        1 ianuarie 1888. În numărul aniversar al „Gazetei Transilvaniei”, George Barițiu îi evocă cu respect și pioșenie pe cei mai prețioși colaboratori ai „foilor” sale, neuitând să-l pomenească și pe sătmăreanul Moise Sora Noac.

·        17 aprilie 1888. Vatican. Roma. Papa Leon al XIII-lea îl numește pe episcopul Victor Mihalyi de Apșa „prelat domestic”, „asistent la Tronul Pontifical” și „Conte Roman”.

·        4 august 1888. Din Cluj Vasile Lucaciu îi scrie lui Ioan Bianu, informându-l despre activitățile sale. În 1887 fusese ales în Comitetul Național al P.N.R. din Transilvania, fiind unul din elementele radicale ce au militat pentru o acțiune națională mai viguroasă.

·        5 august 1888. În „Familia” lui Iosif Vulcan, an XXIV, nr. 30, p. 347, descoperim articolul Un nou pictor român. Este vorba despre Nicolae Bran, născut la 17 noiembrie 1861, în Unimăt, din familia nobiliară Bran de Chioar. Studii la Satu Mare, Carei, Budapesta, Beiuș, München, Paris... Pentru a parcurge etapele de formare în străinătate, a fost sprijinit de episcopul Mihail Pavel. Pictor și profesor de desen la Sinaia, Brașov, Craiova. Este foarte cunoscut tabloul său Peneș Curcanul găzduit de Ateneul Român.

·        5-6 august 1888. Cea de-a 27-a Adunare Generală a ASTREI s-a desfășurat la Abrud, în Munții Apuseni. Președinte al adunării a fost acad. George Barițiu, vicepreședinte al Academiei Române, ales cu această ocazie și ca Președinte al ASTREI (al cincilea) după Andrei Șaguna, Vasile Ladislau Pop, Iacob Bologa și Timotei Cipariu. A participat și dr. Vasile Lucaciu, care se întâlnește cu Barițiu, pe care-l felicitase cu un an în urmă pentru cei 50 de ani de activitate gazetărească. Martorul ocular al întâlnirii, Valeriu Braniște, scrie că Lucaciu „se afla în apogeul renumelui său de orator”!

·        22 decembrie 1888. Comitetul permanent al Partidului Național Român s-a reunit la Sibiu în vederea parcurgerii proiectelor de Memorandum. Președinte de ședință: George Barițiu. Notar: dr. Vasile Lucaciu. La final de ședință, George Barițiu demisionează!

·        1889. La întrunirea de la Școala din Strâmtura a „Reuniunii învățătorilor români din vicariatul Maramureșului” Tit Bud a propus și s-a luat hotărârea să se adune „într-un op separat poveștile, doinele, vrăjiturile și celelalte cântece populare din Maramureș”. În continuare, Tit Bud lansează și un apel „către stimații domni docenți din Vicariatul Maramureșului” publicat în paginile nou-apărutei publicații băimărene „Gutinul”. Toate aceste „alesături populare” au fost valorificate de Tit Bud în culegerea ce va apărea în 1908, sub egida Academiei.

·        1889. La Tipografia Academiei Române apare volumul lui Petre Dulfu Etica sau Morala filosofică pentru școalele secundare de ambe sexe (147 p.). Doctor în filosofie, profesor de filosofie și pedagogie, Petre Dulfu funcționa în București atât la Azilul „Elena Doamna”, cât și la Școala Societății pentru învățătura poporului român.

·        1889. În cinci numere consecutive ale revistei „Familia” (Iosif Vulcan), preotul Ioan P. Coman (Săliște, apoi Vișeu de Sus) publică 16 texte folclorice culese în zonă, fără precizarea informatorilor și localitatea. În acest an, își începe apariția ziarul „Gutinul” tipărit la Baia Mare pentru românii din „comitatele Sătmar, Sălaj, Maramurăș, Ugocea și o parte din Solnoc-Dăbâca, în care nu se află nici o astfel de întreprindere literară românească”. Publicația va acorda spații largi producțiilor folclorice culese.

·        1889. Atras tot mai mult în ultima vreme de genul dramatic, Petre Dulfu, publică, la îndemnul bunului său prieten Ioan Slavici piesa într-un act intitulată Ceartă pentru nimica, care apare în revista „Tribuna” de la Sibiu, preluată din 1884 de Slavici.