Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CXLII)

·        1 ianuarie 1904. Apare la Cernăuți istoricul număr (unu) din revista „Junimea Literară”, editat de Ion I. Nistor, în colaborare cu Victor Morariu, Gheorghe Tofan și Liviu Marian, în care Ion I. Nistor semnează studiul Moldova înainte de întemeierea principatelor (I, Nr. 1, p. 13-15; nr. 2, p. 23-24). În același număr unu, la paginile 53-55, istoricul are inclus articolul Dragoș și Bogdan, iar la paginile 94-96 o Dare de seamă despre Die Herkunft der Rumänen, Eine Historisch-Linguistisch-Ethnographische Studie (Originea românilor, un studiu istoric, lingvistic și etimologic) de von dr. Emil Fischer, Bamberg, 1904, 303 p.

·        1 mai 1904. În revista „Familia” de la Oradea, An XL, Nr. 16, p. 181, 188, este dedicată o pagină, la rubrica Salon, pictorului Nicolae Bran (născut la 17 noiembrie 1861 în Unimăt, dintr-o familie nobiliară Bran de Chioar). Studii la Satu Mare, Carei, Beiuș, Budapesta, München și Paris. În timpul vieții s-a bucurat de prețuirea acordată de Iosif Vulcan în paginile „Familiei” (27 iunie 1886; 5 august 1888; 16 septembrie 1888; 10 februarie 1889; 7 august 1892; 29 aprilie 1894; 17 iunie 1894; 1 iulie 1894; 22 iulie 1894; 14 octombrie 1894 ș.a.m.d.). A participat la expoziții în Viena, București, Sinaia ș.a. Tabloul său Studiu de femeie, expus la Ateneul Român, a fost cumpărat de regele Carol I. Pictura sa Peneș Curcanul, inspirată din poezia omonimă a lui Vasile Alecsandri, a fost integrată între tablourile istorice de la Ateneu. (Viorel Câmpean. Nicolae Bran, un artist din nordul Transilvaniei, pictor al independenței, în „Eroii Neamului”, Satu Mare, An X, nr. 2(35), iunie 2018, p. 60-63).

·        17 mai 1904. La Mădăras, în ținutul Sătmarului, a fost jucată piesa de teatru Ruga de la Chiseteu de Iosif Vulcan.

·        30 mai 1904. Scrisoarea Președintelui Academiei Române, Ion Kalinderu, către dr. Ioan Mihalyi de Apșa în care îi prezintă obligațiile membrilor corespondenți ai Academiei și îl invită să participe la ședințele organizate.

·        Vara 1904. Simon Hollósy se întoarce în Maramureș, la Teceu, oraș în care pictorul avea un mare prieten în persoana prim-pretorului Gavrilă Mihalyi de Apșa, fratele mitropolitului greco-catolic de Blaj, Victor Mihalyi de Apșa, și al istoricului celebru Ioan Mihalyi de Apșa. Drept urmare, Primăria Teceu construiește un edificiu, necesar funcționării și dăruiește „coloniei” o grădină umbrită de copaci bătrâni. (Raoul Șorban, O viață de artist între München și Maramureș, Editura Meridiane, București, 1986, p. 191-192).

·        18 iunie 1904. „Într-un articol publicat în Sămănătorul, cu referire la teatrul lui Eminescu (Bogdan Dragoș. Câteva considerații generale), Ion Scurtu scrie, între altele: «Comoara neprețuită pe care ne-a lăsat-o Eminescu în manuscrisele sale cuprinde, cu foarte puține excepții, aproape numai fragmente; lucrări neisprăvite sau neînchegate definitiv, unele chiar abia începute, ce nu se pot publica fără un studiu critic amănunțit, care să le pună în lumina lor cea adevărată…»”. (Săluc Horvat, Eminescu în memoria timpului, Editura Școala Ardeleană Cluj-Napoca, 2024, p. 227-228).

·        2 iulie 1904. Ample manifestări în Regatul României pentru comemorarea a 400 de ani de la plecarea din această lume a marelui voievod Ștefan cel Mare. Cu această ocazie, baronul Eudoxiu de Hurmuzachi din Cernăuți l-a omagiat pe George Pop de Băsești din partea Comitetului de organizare a festivităților ce s-au desfășurat la Mănăstirea Putna.

·        24 iulie 1904. Comedia Piatra din casă de Vasile Alecsandri a fost prezentată publicului din Copalnic Mănăștur. Intelighenția română locală a răspuns cu binecuvântate aplauze.

·        3 august 1904. La Conferința Despărțământului Sălăgean-Chiorean al ASTREI desfășurată la Șomcuta Mare, Augustin Paul vorbește despre Ioan Popescu de Coaș – activitatea de o jumătate de secol a unui Român Chiorean în România. Printre altele, intelectualul din Letca, menționează: „Trecând în Bucovina, Popovici (Ioan Popescu – n.n.) s-a întâlnit în casa ospitalieră a cunoscutului patriot Bucovinean baron Hurmuzaki cu niște refugiați, boieri din Moldova, pe cari evenimentele agitate ale anului revoluționar i-au silit să ia drumul exilului...”. ...„Cine ar putea număra pe toți oamenii distinși cari au șezut pe băncile liceului din Bârlad și și-au dobândit știința și format caracterul sub influența și exemplul lui Ioan Popescu? Citez la întâmplare numele lui Vlahuță și a lui Petrașcu, cunoscuți ca fruntași în literatura română. Reposatul ministru Palládi încă a fost elevul lui în tot cursul liceului”...„Fără știrea și voia lui nimic nu se făcea în județul Tutova. El punea prefecți, el deputați și în chestiuni politice cuvântul lui era ascultat chiar și de un Brătianu și Kogălniceanu...”.