Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CLXVII)

·         Decembrie 1915. În publicația „Epoca”, XXII, nr. 358, p. 1, B. Șt. Delavrancea semnează articolul Lucaci și Goga despre candidaturile celor doi ardeleni în Parlamentul României, la Galați (județul Covurlui) și Caracal (județul Romanați). Părintele Vasile Lucaciu era prezentat „de o elocvență uimitoare”, a vorbit întotdeauna și peste tot „în numele tuturor și pentru toți”. „Elocința lui e ca răsunetul buciumului din pădurile de brazi ale moților, aici duioasă și gravă cum e cavalul, aici aprinsă și roșie ca de aramă, trezind conștiința până și în cei mai adormiți”.

·         2 decembrie 1915. În foaia „Vrem Ardealul” de la Galați, Vasile Lucaciu face un apel chemând la lupta pentru unirea Ardealului cu România. Articolul purta titlul: Apelul părintelui Vasile Lucaciu.

·         13 decembrie 1915. La Galați se desfășoară o mare adunare populară a „Ligii Culturale”, la care participă și personalități ale Ligii cu statut de membri ai Academiei Române. Dintre conducători, Vasile Lucaciu s-a distins prin discursul său de excelentă fibră națională, Părintele de la Șișești pledând patetic pentru unitatea politică a Neamului ca rezultat al voinței exprimate de toți românii.

·         22 decembrie 1915. În alegerile pentru Parlament (Camera Deputaților) părintele Vasile Lucaciu, la recomandarea liderilor „Ligii Culturale”, candidează la Galați. Aici este sărbătorit ca un „patriot”, iar în vitrina redacției ziarului său, înființat ad-hoc, apare, sub portretul lui Lucaciu, marea hartă viitoare a statului român, cu granițele până la Tisa, „așa cum i-au fost garantate poporului român de către alianța celor patru mari puteri”. (File de cronică : ținuturile Chioar, Codru, Lăpuș, Maramureș Vol. 1: (din paleolitic până în 1918), Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, 2016, p. 570).

·         1916. În „Analele Academiei Române”, Seria a II-a, tomul XXXVIII, găsim studiul Documente privitoare la Episcopia Maramureșului realizat de Alexandru Ciplea. De altfel, profesorul maramureșean publicase încă din 1908, la Cluj, o lucrare intitulată Urme istorice, mai apoi, un volum în maghiară (154 pagini) A Maramorosi püspökseg kérdése (Problema Episcopiei Maramureșului). Erau în toi luptele împotriva Episcopiei de Hajdúdorog, iar Alexandru Ciplea evidențiază rolul cultural al vechii Mănăstiri din Peri, prin aceasta afirmând și confirmând asupra dreptului Maramureșului de a avea o episcopie de rit oriental pentru credincioșii greco-catolici uniți.

·         1916. În „Cultura creștină”, an. VI, nr. 8, Zenovie Pâclișanu semnează recenzia cu titlul O nouă carte despre Biserica din Maramureș.

·         Ianuarie 1916. Pentru două locuri de deputați vacante, la Galați și București, „Federațiunea unionistă” din Regat a înaintat candidaturile „excepționale” ale fruntașilor transilvăneni Vasile Lucaciu și Octavian Goga, acțiune menită să simbolizeze unitatea națională.

·         17 ianuarie 1916. În însemnările sale zilnice, Titu Maiorescu notează rezultatele alegerilor lui Vasile Lucaciu și Octavian Goga: „La alegerea de ieri la Galați, balotaj. Lucaci cu mai multe voturi individuale, dar ceilalți trei împreună le întrec. La Caracal tot balotaj, dar Goga mai puține cu vreo sută (350 contra 250) are mai mult fostul takist Oroveanu” (Titu Maiorescu, România și războiul mondial. Însemnări zilnice inedite, București, Editura Machiavelli, 1999, p. 110-111). N.n. – din păcate, despre Lucaciu și Goga, de foarte multe ori, Titu Maiorescu a fost manipulat cu informații false, ceea ce l-a făcut să-i privească pe cei doi ardeleni cu răceală. Erau la mijloc și delicate chestiuni „politichești” legate de Puterile Centrale! O dovedesc și cheltuielile uriașe făcute de adversarii lui Lucaciu și Goga, spre a împiedica victoria. Se pare că și prin ministerul de externe german s-au alocat mari sume pentru organizarea de proteste.

·         13 aprilie 1916. Prin adresa nr. 2054 mitropolitul Victor Mihalyi de Apșa mulțumește lui George Pop de Băsești, în numele „Consistoriului”, pentru cele 10.000 de coroane donate Orfelinatului Românilor Uniți de la Blaj. Totodată, mitropolitul apreciază că George Pop n-a trăit și nu trăiește decât „pentru binele public, jertfind din greu pentru toate instituțiunile noastre românești greco-catolice culturale și de binefacere”.

·         15 aprilie 1916. O scrisoare „neacademică” de la Ion Bârlea din Maramureș către G. T. Kirileanu. Un apel disperat să întreprindă demersuri pentru ca să li se trimită sătenilor din Maramureș, afectați de secetă, două vagoane de porumb, pentru că literalmente erau muritori de foame.(!)

·         15 august 1916. Se difuzează Proclamația către Țară, purtând semnătura regelui Ferdinand I, a președintelui Consiliului de Miniștri, I. I. C. Brătianu și a membrilor guvernului: „Români! Războiul care de doi ani a încins tot mai strâns hotarele noastre, a zdruncinat adânc vechiul așezământ al Europei și a învederat că, pentru viitor, numai pe temeiul național se poate asigura viața pașnică a popoarelor. Pentru neamul nostru, el a adus ziua așteptată de veacuri de conștiința națională, ziua unirei lui... În noi, în virtuțile, în vitejia noastră stă putința de a le reda dreptul ca, într-o Românie întregită și liberă de la Tisa până la Mare, să propășească în pace potrivit datinilor și aspirațiunilor gintei noastre. Români! Însuflețiți de datoria sfântă ce ni se impune, hotărâți să înfruntăm cu bărbăție toate jertfele legate de un crâncen război, pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor care are credința neclintită în menirea lui. Ne vor răsplăti roadele glorioase ale izbândei. Cu Dumnezeu înainte!”.