Biblioteca de idei/ Diarium Academicum Septentrionis (CLX)

14 martie 1913. La Sighet sosește Béla Bartók, venind de la Budapesta. Își angajează o birjă de pe piață, trasă de doi cai și pleacă la Ieud (45 km), la Ion Bârlea. Părintele va descrie mai târziu întâlnirea: „Oprește în fața locuinței subsemnatului și coboară din birjă un om slab, mijlociu de statură, cu ochelari, păr lung dat înapoi, de culoare castanie, mereu gânditor, puțin la vorbă și când vorbea, numai de lucruri ce-l priveau pentru a termina cu bine colecția de melodii populare. Fruntea bombată, lată, ochi pătrunzători. Bolnav de stomac rugase pe soția mea ca să nu folosească ardei iute la gătitul mâncării. Mereu obosit, dar cu toate acestea rezistent la lucru. Ridicându-i-se bagajele, între ele este aparatul fonograf, de care se folosea pentru imprimarea cântecului. Câteva cutii pline cu suluri cilindrice pe care se imprima automat vocea cântărețului. Abia se odihnește puțin după o călătorie de 4-5 ore pe un drum neîngrijit, se și prinde de lucru. Badea Ion Chindriș a lui Indrei, zis și badea Cânțan din Ieud, se îngrijea ca să aducă cât mai mulți cântăreți de toate vârstele și sexele. Mare era mirarea tuturora, când după terminarea cântecului se pune alt dispozitiv și redă întocmai vocea cântărețului. Când cutiile cu suluri cilindrice s-au epuizat, se împachetau și coletul se trimitea la Budapesta, de la oficiul poștal din Dragomirești. Tot la acel oficiu-poștal din Dragomirești soseau alte cutii pline cu suluri cilindrice pentru fonograf, trimise de Muzeul Național din Budapesta, secția etnografică...”.
 

15-27 martie 1913. Pe parcursul a 13 zile, Béla Bartók desfășoară o amplă culegere de folclor muzical în zona Maramureș, după expe­rien­țele câștigate cu ocazia campaniei din Bihor (23 decembrie 1911-4 ianuarie 1912) și din Țara Oașului (ianuarie 1912). A fost însoțit mentorial, managerial și metodic de Ion Bârlea, iar traseul marcat a cuprins alte 12 localități, față de cele cercetate de Tiberiu Brediceanu cu trei ani în urmă: Bocicoel, Breb, Bogdan Vodă, Dragomirești, Glod, Nănești, Oncești, Petrova, Poienile Izei, Văleni, Vișeul de Jos. Ieudul a fost păstrat atât ca referință științifică, cât și din rațiuni sentimentale. În urma cercetării, au rezultat peste 300 de melodii, de data aceasta cei doi folosindu-se și de tehnica cilindrilor de fonograf. Invenția lui Thomas Edison din 1877 a ajuns destul de devreme în Maramureș!
 

25 martie 1913. Din Dragomirești, Béla Bartók îi scrie, la Beiuș, lui Ioan Bușiția. „Momentan cutreier pământul dv. natal însoțit de părintele Bârlea, care se obosește cu mult zel pentru reușita mea”. Scrisoarea este contrasemnată, cu scurte formule de salut, de către capelanul Ion Bârlea și Artur Anderco, preotul Cuhei.
 

6 aprilie 1913. Béla Bartók îi scrie, la București, lui Ioan Bianu, o epistolă cu multe detalii, dintre care se detașează cele care țin de „călătoria de studii în Maramureș” și proiectul volumului Maramureș, care să reunească și materialul cules de Tiberiu Brediceanu.
 

8 aprilie 1913. Béla Bartók îi scrie, la Brașov, lui Tiberiu Brediceanu, informându-l despre „culegerea” folclorică din Maramureș, și propunându-i unele „intersecții” între variante.
 

12 aprilie 1913. Din Brașov, Tiberiu Brediceanu îi răspunde imediat lui Béla Bartók (în limba germană), cu propunere clară de colaborare, întrucât Ioan Bianu a înscris culegerea din Maramureș, în planul de tipărituri al Academiei Române.
 

26 aprilie 1913. Scrisoare în limba germană de la Béla Bartók către Ioan Bianu, în care, spre final, amin­tește de „domnul Bârlea” și de „domnul Brediceanu” care „nu ar dori să mai aștepte până când voi fi terminat cu aranjarea materialului meu din Maramureș”. De fapt, în final culegerea va apărea doar peste zece ani, la München (Volkmusik der Rumänen von Maramureș).
 

22 mai 1913. Din Ieud, Mara­mureș, Ion Bârlea îi scrie lui Ioan Bianu, informându-l că va strânge material „pentru Bibliografia ve­che, vol. III, adunând textele de pe cărțile cele vechi. Cred că peste o lună le voi găta și le voi trimite. Poeziile populare încă sînt complet aranjate, aștept melodiile de la dl. Bartók, ș-apoi le trimit d-voastră …”.
 

21 iunie 1913. În ziarul „Românul” de la Arad se relatează despre Congresul femeilor române de la Brașov și Reuniunea română de gimnastică și cântări. Calificând manifestarea drept „o învingere culturală remarcabilă” publicația arădeană detaliază cu privire la interpreții principali din piesa lui Tiberiu Brediceanu, La șezătoare: Veturia Triteanu, Ștefan Mărcuș și Gheorghe Folescu. A dirijat Gheorghe Dima. La sfârșitul repre­zentației, Ștefan Mărcuș a primit din partea admiratorilor „un baston cu mâner din aur”.
 

24 iunie 1913. O nouă scrisoare de la Ion Bârlea din Ieud către Ioan Bianu în care se plânge că n-a primit nicio veste după trimiterea pachetului cu colecția de Poezii și melodii populare.