Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CLI)

5 septembrie 1909. O scrisoare deosebit de relevantă primește Vasile Kindriș, din Sighetu Maramureșului, de la marele arheolog Vasile Pârvan, din București. Sunt oferite multe elemente de detaliu, dar mai ales poziția critică tranșantă cu privire la Viflaim: „Vicleimul ce mi-ai trimes lʼam cetit; ba pentru controlul părerii mele, lʼam dat și lui tată-meu – care, cum știi, e învățător, să-l citească. Sentința e: nu se poate publica. Alături de părți foarte bune, cum e convorbirea dintre păstori ori colindul pecurarului, sânt părți imposibile, precum e mai tot ce spune Maria la început și Iosif în general, precum și întreg dialogul oierilor la sfârșit. Versurile sânt în general bune, dat atâta nu-i de ajuns”. Urmează apoi o înșiruire de mărturisiri, păreri și sfaturi: „Știrea despre așezarea Dtale definitivă în Sziget și închirierea locuinței în centru mʼau bucurat. Sânt și eu de părere că acum la început e bine să nu te prea manifești, ci să fii modest și tăcut. Cu teza, cum am vorbit în Berlin, trebuie să nʼo lași moale, ci să fii numaidecât gata la vremea știută, oricâtă osteneală te-ar costa: căci foloasele ce le vei avea după ea vor fi incalculabile...”. Sunt referiri și despre publicarea unei viitoare (eventuale!) monografii a Ieudului; în rest multe mulțumiri pentru lucrările primite.

21 septembrie 1909. În cadrul Protopopiatului Cetatea de Piatră, la Cupșeni, în Țara Lăpușului a fost sărbătorit centenarul Marelui Arhiereu Andrei Șaguna. În cadrul conferinței au fost prezentate prelegerile: Activitatea arhiepiscopului și mitropolitului Andrei Șaguna pe tărâmul bisericesc (preotul Alecsiu Latiș); Momente mai însemnate din viața lui Andrei Șaguna (preotul Nicolae Gherman) și Activitatea lui Șaguna pe terenul școlar (învățătorul Ioan Dragomir). Vezi „Telegraful român”, LVII, nr. 105, 12 octombrie 1909, p. 438.

4 octombrie 1909. În ziarul „Lupta”, an III, nr. 177, cu prilejul Centenarului nașterii marelui arhiereu ortodox Andrei baron de Șaguna, Vasile Lucaciu îi aduce un omagiu mângâietor și însuflețitor în care evocă lupta epocală a „omului chemat de geniul națiunii sale”, atât în 1848, la Blaj, cât și, mai apoi, prin „Înființarea Mitropoliei”, prin „Statutul organic”, „prin Întemeierea ASTREI”.

17 octombrie 1909. La Catedrala Mitropolitană din Sibiu episcopul Ioan Papp din Arad și mitropolitul Ioan Mețianu săvârșesc slujba de pomenire a lui Andrei Șaguna, marele ierarh care în fapt a condus națiunea română din Transilvania, la circa o sută de ani de la naștere. Erau prezenți George Pop de Băsești, președinte al Partidului Național Român, preotul dr. Vasile Lucaciu, Ștefan Ciceo Pop și alți patrioți români. A doua zi manifestările s-au desfășurat la Rășinari. A fost dezvelit bustul lui Șaguna, așezat în mausoleu, lucrat de Fr. Storck din București. A vorbit și Părintele dr. Vasile Lucaciu.

17 octombrie 1909. În ziarul „Lupta” din Budapesta, cu prilejul centenarului nașterii „marelui arhiereu și patriot român Andrei baron de Șaguna, mitropolitul ortodox al Ardealului, Vasile Lucaciu scrie un articol de omagiere, sub semnul unui curat ecumenism, așezându-l pe Șaguna între figurile mărețe, „ca un luceafăr strălucit”. Iar încheierea apoteotică spune totul despre iubirea frățească dintre doi exponenți ai celor două biserici naționale: „Scoală-te duh mare și strălucit al marelui ANDREI! Inspiră sentimente de iubire de neam și de lege fiilor tăi credincioși, întărește-i în unire și în solidaritate, depărtează de la noi spiritul de ceartă, de ură, de gelozie, ca toți uniți în cuget și simțire să apărăm odoarele scumpe ce ne-ați lăsat pe teren bisericesc, politic și cultural, și a căror înflorire și dezvoltare înseamnă dezvoltarea progresului și mărirea neamului românesc”.

28 octombrie 1909. La o întâlnire a conducerii ziarului „Lupta” de la Budapesta, cei care colaborau cu publicația bucureșteană „Adevărul” i-au trimis o carte poștală directorului ziarului, Constantin Mille. Textul este însoțit de semnăturile expeditorilor, dintre care se detașează dr. Vasile Lucaciu și Ion Luca Caragiale, care avea un scris caligrafic superb.

13 noiembrie 1909. Din București, Vasile Pârvan îi trimite o nouă scrisoare lui Vasile Kindriș, avocat la Sighet. Profesorul își manifestă bucuria preluării catedrei universitare, în contextul decesului magistrului Grigore T. Tocilescu. După ce îi oferă detalii despre curs, Pârvan, îl informează pe Kindriș despre discuția cu D. Albini căruia „i-am povestit într-o lumină favorabilă activitatea […] de la Berlin, precum și planurile... ce le ai pentru ținutul Dtale. I-am spus și de aceea că-ți vei da fără îndoială doctoratul având nevoe de el ca de o bază morală mai mult în lupta ce o vei întreprinde, când va sosi timpul”.