• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Marţi , 21 Mai 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 15 Mai , 2023

Biblioteca de idei. Diarium Academicum Septentrionis

 

·         1957. În numerele apărute în acest an din „Revista de folclor” descoperim studiile: Despre localitățile din care Béla Bartók a cules muzică populară românească (Tiberiu Alexandru), Arnold van Gennep (Mihai Pop), Geneza melodică a baladei Pintea Viteazul (C. Prichici).

 

·         1957. Cu sprijinul Institutului de Folclor din București, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, este tipărită culegerea 170 de melodii populare românești din Maramureș, realizată de Tiberiu Brediceanu, care recunoaște că inițiativa proiectului i-a aparținut lui Béla Bartók.

 

·         2 februarie 1936. Mihai V. Marina, învățător în Rona de Sus, Maramureș, îi solicită lui Ion Mușlea, directorul Arhivei de Folklor a Academiei Române de la Cluj „chestionarul cu instrucțiuni relativ la culegerea folklorului”.

 

·         30 aprilie 1936. Din Rona de Sus, învățătorul Mihai V. Marina trimite câteva răspunsuri referitoare la obiceiurile sătenilor în lunile „Ianuarie-Februarie” directorului Arhivei Clujene, Ion Mușlea.

 

·         4 iunie 1936. Directorul Ion Mușlea îi confirmă lui Mihai V. Marina primirea „interesantului răspuns” la întâiul chestionar.

 

·         17 iulie 1936. Răspunsurile la chestionarul X și un caiet cu povestiri populare îi trimite lui Ion Mușlea învățătorul Mihai Marina din Rona de Sus.

 

·         24 iulie 1936. „Confirmăm cu bucurie primirea celor două caiete prin care ați răspuns chemării Arhivei noastre” – își începe Scrisoarea Ion Mușlea, către colaboratorul din satul Rona de Sus, Mihai Marina.

 

·         1969. Rezervația fosiliferă de la Chiuzbaia începe să fie cercetată sistematic de profesorul Răzvan Givulescu. Descoperită în secolul al XVIII-lea de geologi austrieci, în 1885, o colecție de impresiuni de frunze de aici ajunge la Institutul Geologic din Budapesta. În 1915, au fost pentru prima oară datate impresiunile și alte câteva zeci de ani Rezervația nu a intrat în atenția specialiștilor. Situată pe versantul sudic al Masivului Igniș (1307 m.), între Valea Plopilor și Biserica lui Spiridon, rezervația păstrează relictele unor lacuri în ale căror maluri diatonice s-au conservat resturile vegetale ale unei foste păduri luxuriante. Se află la marginea satului Chiuzbaia (Baia Sprie), la o altitudine medie de 550 m. și bogăția materialului fosil de aici face ca Rezervația să nu aibă echivalent în partea central-sud-estică a Europei. În acest an, Răzvan Givulescu editează și lucrarea Flora pliocenă de la Chiuzbaia.

 

·         2008. În „Acta Paleontologica Romaniae” V, 6, p. 389-392 prof. dr. Nicolae Țicleanu semnează articolul In memoriam prof. univ. Răzvan Givulescu: O viață închinată științei și omeniei. Autorul face un șir de considerații încântătoare: „un mare patriarh al paleobotanicii românești”, „cursurile erau fără cusur”, „335 de lucrări științifice, dintre care 111 în reviste de mare prestigiu științific din renumite orașe universitare și centre de cercetare europene”, „descifrarea tainelor carbogenezei”, „a contribuit substanțial la creșterea inventarului florei fosile a României”, „primul paleobotanist român care a aplicat metoda cercetării epidermelor fosile (analiză cuticulară)”.

 

·         13 septembrie 2022. În publicația electronică e-Biblioteca Septentrionalis este republicat textul Slavă slovelor de suflet scris de dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene Baia Mare și găzduit de „Gazeta de Maramureș” la rubrica „Biblioteca de idei”, din 28 august 2015. O mărturisire a întâlnirilor cu acad. Radu Ciuceanu, acum când amintirile țin loc și de formulă de apreciere, dar și lacrimă de priveghere. Un text care joacă rolul panegiricului într-o societate care își apreciază uneori și valorile!

 

·         12 septembrie 2022. A plecat la întâlnirea cea tainică din ceruri marele istoric al suferințelor din vremurile satanice ale Țării Sale, Radu Ciuceanu, Membru de Onoare al Academiei Române din 27 septembrie 2019, director al Institutului pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române. S-a născut la 16 aprilie 1928, la Arad, ca fiu al profesorului Ștefan Ciuceanu și al Elenei Ciuceanu. Liceul, la „Carol I” din Craiova, student la Medicină. În 1947 a aderat la Mișcarea Națională de Rezistență și a condus Filiala Oltenia. Arestat în septembrie 1948, a fost condamnat în iunie 1949 la 15 ani de temniță grea pentru „crimă de uneltire împotriva ordinii sociale”. A fost „internat” în penitenciarele Craiova, Pitești, Jilava, Târgșor, Gherla, Aiud, Văcărești și Dej. Eliberat în 1963, dar supravegheat constant de Securitate. A devenit istoric și a lucrat la Muzeul Bucureștilor. După evenimentele istorice din decembrie 1989, a intrat în Partidul Național Liberal. A fondat împreună cu Constantin Ticu Dumitrescu, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România. A inițiat, la 4 mai 1993, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, devenind primul director. Sub conducerea sa, cercetătorii de aici au publicat peste o sută de numere din revista „Arhivele Totalitarismului” și mai bine de 150 de volume de studii, documente, memorii și mărturisiri, dicționare, antologii și enciclopedii. La inițiativa sa, INST a lansat proiectul de mare anvergură „Panteonul Național”, care urmărește să realizeze consacrarea într-un spațiu ambiental și arhitectural modern dar solemn, respectul pentru valorile ce au definit în timp identitatea românească. Mesajul său de a nu uita istoria și de a nu o „nimici” rămâne sapiențial și obsesiv pentru toți cei ce au în sinele lor Limba, Neamul, Țara, Sufletul Românesc: „… nimicindu-ți istoria lași un gol care poate fi umplut cu ceva ce nu ești sigur că vrei”. A fost un iubitor și un promotor al democrației și justiției sociale și un mare prieten al Maramureșului, al Bibliotecii băimărene unde și-a lansat mai multe cărți, al profesorului Teodor Ardelean, amândoi exponenți în vremuri de adevărată reconstrucție națională. A avut talentul cu adevărat fantastic de a îmbrăca în cele mai alese veșminte sintagmatice realitățile crude ale contemporaneității ce i-a fost dată ca „sarcină de viață”. Într-un interviu antologic a mărturisit: „Reperele mele, pline de lumină, sunt anii de tinerețe când am pus mâna pe armă și m-am împotrivit regimului comunist și năimiților săi”. Poate fi considerat ca unul din părinții Parlamentarismului românesc, Democrației reprezentative, Iluminării prin memorie! Preafericitul Daniel, Patriarhul României, l-a apreciat în mesajul de condoleanțe transmis ca unul dintre cei mai importanți mărturisitori ai dreptei credințe și promotori ai demnității românești.

 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.