Biblioteca de idei. „Cu onorul spre Vasile Lucaciu!

Cea mai mare bucurie sfântă a ultimelor zile a venit dinspre Parlamentul României! S-a votat în Camera Deputaților (decizională în materie!) legea prin care s-a stabilit că Vasile Lucaciu devine „Erou al Națiu­nii Române”. Ca fost parlamentar, știu cât de greu e să treci o astfel de inițiativă prin legislativ, mai ales că anterior Proiectul picase la vot în Senatul României. Nu voi nominaliza inițiatorii – demnitari, ci pe cei „luptători” de-adevăratelea.
Adi­că pe col (r) Gavril Babiciu din Baia Mare și col (r) Voicu Șichet din Satu Mare. Un tandem excepțional, care a lucrat enorm în ultimii ani pe acest teren „minat”! „Minat” de alte in­terese foarte perisabile, de criterii etnice, confesionale, politice, regionale etc. Închipuiți-vă spre exemplu că renumita orga­ni­zație Asociația „Avram Iancu” n-a reușit niciun fel de recompensă națională pentru Craiul Munților și am reușit noi, Septentrionalii, cu Vasile Lucaciu, personalitatea Nord-Vestului.
Ne pregătim să marcăm minu­țios evenimentul în 9 aprilie a.c. la Biblioteca Județeană din Baia Mare, la inițiativa domnului Ioan Tătăran și a Asociației AGRU de la Biserica Greco-Catolică „Sf. Anton” Baia Mare (Președinte: Gheorghe Pop). Am insistat să fie invitați și cei doi „truditori” ai demersului și sper să-i avem printre noi la momentul sărbătoresc, chiar dacă unii consideră că dânșii nu sunt… istorici. Nu sunt, dar prin ceea ce fac săvârșesc Istorie!
Oricum, dincolo de aceste detalii episodice, realizarea este ex­cepțională și referențială. Iar „pionierii” marilor demersuri nu trebuie uitați. Nici cei de azi, dar nici cei de ieri. Adică cei care au considerat că personalitatea lui Lucaciu este de talie națională și merită cinstită cum se cuvine. Măcar pe măsura acordată marelui bărbat, adus cu trenul special de la Satu Mare la Baia Sprie, cu popasuri ceferiste oficiate de preoți și credincioși pe tot traseul. Iar din Baia Sprie la Șișești, cu 300 de sănii trase de boi, așa cum menționează despre „Funeraliile naționale ale lui Lucaciu” ziarele vremii. Episcopul Iuliu Hossu a insistat pedagogic pe cele două mari credințe ale Leului de la Șișești – a iubirii de biserică și a dragostei de neam. Prim-ministrul Ion C. Brătianu a lăsat să străbată văzduhul cuvintele pragmatice: „În glasul lui a răsunat credința unui întreg popor, care se închină la mormântul din Șișești, unde se ridică azi, la granița etnică a neamului, un altar de veghe al românismului de pretutindeni”. Apoi a „decorat sicriul” cu „Steaua României” în grad de Mare Cruce!
Consider că adevărata decorație a Statului Român a devenit cea din aceste zile. O LEGE SPECIALĂ face dintr-un om special EROU AL NAȚIUNII ROMÂNE. Din păcate, momentul este umbrit de ceața tris­tă a războiului de la granițele noastre și de „războiul cel dintre noi”. Eu cred vă ne vom reveni curând și-l vom sărbători cum se cuvine, căci în decembrie se va împlini Veacul de la Plecarea Sa pe Drumul Veșniciei. Ca simplu cetățean și ca iubitor al cărturăriei îmi îndrept gândul de recunoștință către toți cei care, în vremurile cele mai tulburi, ale comunismului românesc, au încercat să-i ridice portretul spre altarele de credință națio­nală ale neamului. Și mă gândesc, cu deosebire la Valeriu Achim și Aurel Socolan dar mai ales la Blaga Mihoc care la anul va împlini 80 de ani, dar din aceștia, zece și i-a petrecut la Muzeul din Baia Mare. Cartea sa despre Vasile Lucaciu, scoasă recent la Editura din Oradea, o vom lansa la Baia Mare cu această ocazie, căci istoricul orădean, deși angrenat în alte proiecte de viață, rămâne un referențial esențial pentru iubitorii și cultivatorii memoriei lucaciene.

P.S. De asemenea, să nu uităm contribuțiile mai vechi sau mai recente ale autorilor: Tiron Albani (1936), Augustin Iuga (1940), Ioana Dragotă (2006), Ion Iacoș (2013), Simion Retegan (2018) ș.a.