APOSTROF

La nici 25 de ani, fosta numarul unu mondial in tenisul feminin, belgianca Kim Clijsters, a decis sa isi incheie cariera. Nu e prima care o face la o varsta totusi propice pentru marea performanta. Surprinde insa motivatia acesteia: “imi trebuie o ora in fiecare dimineata pentru a-mi incalzi muschii, nu vreau ca la 35 de ani sa ajung sa nu ma pot ridica din pat”. O afirmatie care ridica atatea semne de intrebare. Unde este granita dintre sacrificiu pentru performanta si distrugerea unui organism in numele sportului? Ajuns deja o industrie in care se invart miliarde de dolari, afacerea numita “performanta” uita de orice etica. In acest razboi se calca peste orice. Un sportiv accidentat este mai degraba un esec comercial decat o victima a unui program supraincarcat, iar un sportiv dopat, un paria, pentru ca a incercat prin orice mijloace sa realizeze performanta ceruta de investitia in el. In jungla numita afaceri nu este loc de fair-play sau de spirit olimpic. “Vreau o familie si un copil” argumenta Clijsters, o rebela a unui sistem care uzeaza la maxim orice sportiv de performanta. Poate un semnal ca sportul-afacere se indreapta intr-o directie gresita. Claudiu BABAN