APOSTROF

2002, primavara tarzie in Dealul Florilor. FC Baia Mare si Farul Constanta isi disputau un loc sub soarele Diviziei A. Cu sabia lui Damocles deasupra capului, constantenii lui Grigoras, au luptat si in cele din urma au invins, iar cei aproape 500 de spectatori veniti de la malul marii au gasit de cuviinta sa afiseze un banner inscriptionat “Radu Mazare, iti multumim” (primarul Constantei, n.red.). FC se resemna, pierduse o promovare la care spera; ratase una, cu un an mai devreme… razant cu buzunarul patronului. La mai putin de 3 ani distanta, Farul domina finala Cupei Romaniei si e aproape de a obtine titlul (neoficial) de campioana a provinciei, in timp ce FC se zbate intr-un anonimat crunt pentru evitarea rusinii de a retrograda in divizia judeteana. Doua destine, rupte parca dintr-un paradoxal ocean al bizarei tranzitii din sportul romanesc. Pentru a obtine performanta, uneori trebuie sa si vrei. Claudiu BABAN