APOSTROF

Cum altfel sa te simti decat un purice in fata zeilor, cand intr-o seara tarzie de aprilie doi cavaleri ai balonului rotund au incrucisat sabiile in arena parca predestinata a fi supranumita „Teatrul viselor”. Cu alura unui copil, venit parca de pe plaja braziliana, cu o mima mereu surazatoare dar cu un sprint de zvarluga, cavalerul latin Kaka a parut ca pluteste 45 de minute peste o mare de vikingi prinsa in vraja sa. Gratios si parca mereu ferindu-se de un contact, Kaka a fost iute, agil si acolo la momentul oportun. Greoi, dar concentrat, cavalerul nordic si-a intrat mai greu in mana. A lovit primul si apoi a suferit. A primit binecuvantarea baghetei magice a mereu autostiutorului „Odin Fergusson” si a luptat, ca intr-o inclestare din negura istoriei, ca intr-o batalie pentru existenta insasi. A invins la ultima rasuflare, cu o lovitura naucitoare, cavalerul Rooney, atipic si dizgratios, nascut parca cu o grimasa pe fata, dar cu spiritul de luptator in sange. A fost actul unu al celui mai frumos razboi din fotbal vazut vreodata. Cine nu a vazut aceasta partida, are ce regreta, e unul dintre motivele pentru care fotbalul mai este numit si arta. Claudiu BABAN