APOSTROF

Minaur porneste pe contraatac. Il vede demarcat pe extrema dreapta (unde altundeva?) pe Ghionea. O pasa geniala, perfecta, dar lânga pirpiriul atacant baimarean rasare un spân, parca un gigant, sârbul Adzic. Ghionea este luat pe sus „cu fulgi cu tot”. In timp ce picioarele ii leviteaza undeva la 50 de centimetri de parchet, mingea ramâne ca o piatra pretioasa in mâna sa. Linia de margine este tot mai aproape si osanul refuza sa cedeze in fata sârbului. Obiectul rotund porneste din mâna deja contorsionata spre plasa care nu se vede nici macar prin “fanta de lumina”, vorba lui Craciunescu. Zvârluga pluteste, sfideaza legile fizicii si gaseste loc pe acolo pe unde nici privirea nu poate trece. Portarul se freaca la ochi in timp ce Ghionea se aduna bucatica cu bucatica din spatele portii. Incredibil!!! Sala e in delir. Nu mai conteaza cât e scorul când o simpla aruncare atinge stadiul de arta pura. Pentru câteva secunde, teoria relativitatii nu a mai functionat. Einstein stie de ce! Claudiu BABAN