APOSTROF

Nu am simpatizat niciodata cu Franta si nici jocul lui Zidane nu m-a incantat prea mult, fie la nationala sau la echipa de club. Totusi, FIFA l-a declarat omul mondialului, in ciuda iesirii total necontrolate din prelungirile finalei. Am incercat sa caut motivele acestui rationament parut, sub proaspata impresie a finalei, cel putin deplasat. Concluziile m-au surprins. Daca a fost vreun jucator care a impresionat prin magie si pase geniale la acest mondial, acela a fost Zidane. Daca a fost unul care sa incante prin precizie si clarviziune in joc, acela a fost iar Zidane. Iar daca mai era nevoie sa fie si un „bad boy” al turneului, acela a fost, din nou, „cap de fier” Zidane. Nici o alta echipa nu a avut un lider atat de marcant precum francezii. La un mondial al echipelor, Zizou a fost o individualitate. Si argumentul suprem? Era ultimul mohican al generatiei care inca joaca fotbalul spectacol, fotbalul romantic uitat de sud-americani. Claudiu BABAN claudiu@gazetademaramures.ro