APOSTROF

Francezii l-au avut pe Eric Cantona, un fotbalist de geniu, un nonconformist si un caracter puternic. A facut istorie pe Old Trafford, a batut un suporter, dar a ramas o legenda. Englezii l-au avut pe Paul Gascoigne, un vituoz al balonului, un latin intre saxoni, un betivan notoriu, ce isi lasa nevestele batute dar fanii in extaz. Romanii l-au avut pe Hagi, de departe cel mai bun fotbalist al Estului, cel care a contrazis orice lege a fizicii cu golul de la World Cup ’94. Adesea nervos, dar mereu de partea spectacolului. Toti merita cel putin cate o statuie in piata centrala a unui oras. Din pacate, romanii il mai au si pe Mutu, un lustragiu al bancii de rezerve, plin de “prafuri”, un fustangiu notoriu si un ingamfat fara pereche. O “generatie de aur” nu se cladeste cu vorbe, nici cu scandaluri prin ziare, ci cu talent, munca, modestie si daruire. Din pacate, pe langa acestea, autointitulatului “briliant” ii mai lipsesc cei sapte ani de acasa si respectul, macar pentru cei care au reinfaptuit in ’94 revolutia fotbalului romanesc. Claudiu BABAN