Apostrof

Nici nu ma gandeam ca o echipa italiana poate juca un fotbal atat de ofensiv, atat de clar, atat de limpede. Rar mi-a fost dat sa vad un forcing precum cel milanez din prima repriza a finalei Ligii Campionilor. E drept, nici prin vis nu-mi trecea ca scorul va fi intors in numai 15 minute de un Liverpool trezit parca de legendele trecutului. Ca sa nu mai zic ca ratari precum cea a lui Shevcenko din prelungiri, nici macar Mihalcea nu reusea. Totul a culminat cu ratarea penalty-ului de cel desemnat, retineti!, cel mai bun atacant al planetei. Spectacol, goluri, ratari, rasturnari de situatie, dramatism, adica ceea ce are mai bun de oferit fotbalul, fotbalul adevarat. In aceasta betie din care nu vreau sa ma trezesc, refuz sa ma gandesc ca undeva, intr-o tarisoara balcanica, cativa capatuiti peste noapte isi imagineaza ca fotbalul poate fi pacalit cu bani. Incorect, cinstea si corectitudinea se cultiva, nu se cumpara si culmea, e cam greu de pacalit! Claudiu BABAN