• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 13 Iunie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 20 Noiembrie , 2023

Amintiri despre Frații Petreuș

           Facultatea de Geografie a UBB din Cluj-Napoca, extensia Sighetu Marmației, a găzduit joi, 9 noiembrie, în sala amfiteatrului, o seară dedicată amintirii vieții și activității Fraților Petreuș, reprezentanți de seamă ai folclorului românesc maramureșean. Evenimentul, având ca moderator pe prof. Nicolae Hodor, a fost marcat prin intervențiile emoționante      ale multor personalități prezente, ce i-au cunoscut îndeaproape pe Frații Petreuș, dintre care enumerăm pe: Vasile Ona (Jotu), din Ucraina, Dan Spiridon Pralea, directorul Centrului Cultural din Sighetu-Marmației, poetul și scriitorul Ion Petrovai, prof. Ștefan Marinca, Ioan Tuhuțiu, președintele Asociației ,,Avram Iancu”, col. Botiș Gheorghe, primarul Ioan Pasere și viceprimarul Petru Mihnea din comuna Strâmtura, d-na primar Maciuc Viorica, din Băiuț, domnul Lihet Nistor, Vlad Andrei-Mitruț, părintele din Glod (satul Fraților Petreuș) și mulți alții. Semnalăm și prezența unor profesori, manageri de instituții de educație și de cultură, a dlui prefect al județului Maramureș, Rudolf Stauder, a părintelui Dan Sidău, din Sighetu Marmației, fost preot paroh în Glod, a studenților Facultății de Geografie, a prietenilor familiei Fraților Petreuș dar și a iubitorilor folclorului maramureșean, veniți din orașul Sighet și din împrejurimi. TV Sighet, Radio România - Sighet și Radio România Actualități au surprins emoția acestei seri, în înregistrările făcute și în interviurile luate de la participanți.

 

           Seria luărilor de cuvânt a început cu părintele Dorel Michiș, ginerele regretatului ceteraș Ștefan Petreuș, care, în alocuțiunea sa, a precizat faptul că este greu azi de adăugat ceva la cât s-a scris și s-a spus despre Frații Petreuș. Redăm aici o parte din cuvântul rostit la începutul acestei conferințe: ,,Distinse gazde, onorat prezidiu și onorată asistență, voi începe intervenția mea din această seară parafrazând textul unui cântec cunoscut al Fraților Petreuș:

Eu mi-am cunoscut pă nor/ Mi-oi trăi-n lume cu dor/ Eu mi-am cunoscut pă stele/ Mi-oi trăi-n lume cu jele... Mândru să vede de lună/ La omu̕ cu voie bună/ La omu̕ cel supărat/ Mult îi ceață și-nnorat... Mândru-i ceriu și sărin/ P-a me parte norii vin/ Mândru-i ceriu-nsărinat / P-a me parte norii bat... Nu știu, negură-i ori ceață,/ Dorul Frațâlor să lasă/ Nu știu, ceață-i ori îi nor/ Ori să las-al nostru dor...

 

Dacă știam, până mai ieri, că cele două cuvinte dor și omenie sunt intraductibile în alte limbi străine, Frații Petreuș, în simplitatea lor nefățarnică, deloc academică și mai puțin sofisticată, au așezat în lista cuvintelor ce nu-și găsesc corespondent sau își ratează nuanțele în alte limbi, și alte nestemate expresive, cărora numai românul maramureșean le pătrunde înțelesul și profunzimea, la care fac trimitere: ceterucă, zongoră, păsăruică, stâmpărare, pretin, jele, șohan, potică, năroc și multe altele. Specialiștii lingviști vor spune că sunt arhaisme sau regionalisme, însă, dacă aceștia vor avea șansa de a sta după masa încărcată de bunătăți sau vor închina din horinca oferită cu drag în casa vreunui moroșan, vor constata că aceste cuvinte, horite sau doinite, au puterea de a deschide portaluri spre alte dimensiuni ale existenței, făcând punte între aici și dincolo, între iad și rai, între vremelnicie și veșnicie. Versul mi-oi trăi-n lume cu dor și accentul pus pe mi-oi trăi-n lume cu jele este, poate, cea mai nimerită și mai reușită definiție a condiției umane, care, tradusă în alți termeni, ar suna cam așa: îmi voi supraviețui mai întâi mie, apoi celorlalți și, în cele din urmă, destinului.

 

Dacă primele patru note muzicale din Simfonia a V-a a lui Beethoven reproduceau, în codul morse, cuvântul ,,victorie”, îndemnând la luptă, primele patru note, plecate de pe strunele ceterii lui Ștefan Petreuș și ale zongorei lui Ion Petreuș, reproduceau cuvântul ,,Ma-ra-mu-reș” (tot patru silabe), îndemnând la joc și voie bună. Glasul lui Ion și cetera lui Ștefan reușeau, într-o piesă de doar trei minute, ceea ce încearcă istoricii într-o muncă de cercetare depusă pe parcursul întregii lor vieți sau cariere: să aducă trecutul mai aproape de vremurile noastre sau să ne ducă pe noi înapoi în timp. Se spune despre Constantin Brâncuși că a luat arta din primitivism și a dus-o la modernism. Același lucru se poate spune și despre Frații Petreuș: Ion a adus din primitivism horea lungă și a transformat-o în horea care-alungă, iar Ștefan a adus din primitivism trasul cu arcul și l-a transformat în trasul cu arcușul.

 

Așa cum moda retro, prin cinematografie, muzică sau vestimentație, încearcă să reconstituie parfumul de epocă al vremurilor de altădată, Frații Petreuș, prin imaginea, cântecele și portul lor, ne-au reconstituit natura, traiul și portretul românului din alte vremuri.   

 

Dacă tot ne lăudăm azi cu viteza de lucru și capacitățile extraordinare de stocare și prezentare a datelor deținute de inteligența artificială, accesând sintagma Frații Petreuș vom primi date din biografia și parcursul lor artistic, cu tot ce ține de concerte, distincții, turnee, albume și piese, dar nu vom primi ceea ce au vrut acești oameni simpli să transmită prin cântecele lor: dorul de casă, de părinți, de copilărie, de feciorie, de cătănie, de partenerii de viață, de muncile istovitoare la câmp sau la pădure, de anotimpurile cu specificul lor, de credința, obiceiurile și tradițiile între care nu era loc pentru negocieri, adaptări sau compromisuri.

 

Este ușor azi pentru ,,nihiliștii de serviciu” să idealizeze gratuit sau să pună unora sau altora cenușă în cap. Nici Frații Petreuș nu vor face excepție de la aceste așa-zise ,,judecăți de valoare” ale celor cu pretenții că numai părerile lor sunt avizate, dar asta, pentru cei care i-au cunoscut pe Petreuși, de la glodeni la președinți de alte state, este mai puțin important. Mulți critici vor invoca dictonul latin ,,Sic transit gloria mundi”, trece măreția acestei lumi, dar să nu uităm că, la rândul lor, grecii antici spuneau că doar atunci lumea va deveni mai bună, când bătrânii vor planta arbori bine știind că nu vor apuca să se odihnească la umbra lor ci, mai degrabă, la rădăcina lor. Frații Petreuș constituie rădăcinile tuturor arborilor care le duc mai departe horile, în concerte, la nunți, sau evenimente televizate, dar care, din păcate, nu mai amintesc nici măcar în treacăt de numele lor. Ba mai mult, invocă faptul că folclorul are autor anonim. Dacă îmi îngăduiți, le-aș adresa acestora câteva întrebări, care de bună seamă vor rămâne retorice: auzit-au ei ca vreo primărie sau vreun consiliu județean din această țară să fi conferit titlul de cetățean de onoare, în viață sau post-mortem, autorului anonim? Există undeva în lumea asta vreun cămin cultural, vreo bibliotecă sau vreo școală având pe frontispiciu o placă comemorativă cu textul Autorul anonim? A existat cumva în serialul ,,Tezaur folcloric” vreun episod dedicat autorului anonim? A imprimat Electrecordul vreun vinilin cu autorul anonim? Până și Revelația Divină își are autorii ei, autori care au consemnat planurile și voia lui Dumnezeu, nefiindu-le știrbită personalitatea sau să le fie contestate meritele! Chiar dacă unele scrieri sunt considerate canonice sau altele apocrife, și ne despart de ele secole bune, chiar milenii, au, totuși, autori! Este adevărat că acești autori nu și-au pus niciodată problema dacă posteritatea îi va recunoaște sau nu. Ei și-au făcut datoria de conștiință și au înmulțit darurile cu care au fost înzestrați, făcând cinste chemării primite de sus. Niciun alt grup vocal instrumental din Maramureș nu poate fi comparat cu Frații Petreuș, pentru că este ca și cum ai compara Sfinții Apostolii cu Sfântul Ioan Botezătorul. Sfinții Apostolii s-au remarcat prin misiunea lor formidabilă, dar Sfântul Ioan Botezătorul rămâne, totuși, un deschizător de drumuri, un înaintemergător.

 

Dragii mei, Revelația Divină sau descoperirea lui Dumnezeu este de două feluri: catafatică și apofatică, catafatică, adică prin afirmare, și apofatică, prin negare. Catafatică, atunci când afirmăm că Dumnezeu este Iubire, Adevăr, Frumos, Bine etc., iar apofatică atunci când negăm faptul că Dumnezeu este Iubire, Adevăr, Frumos sau Bine, în sensul că El este dincolo de acestea, că transcende tot ce știm despre Iubire, Adevăr, Frumos sau Bine. Așa după cum cetera nu este o simplă vioară, ci mai mult decât o vioară, așa după cum zongora nu este o simplă chitară, ci este mai mult decât o chitară, așa după cum horea lungă nu este o simplă doină, ci mai mult decât o doină, la fel Frații Petreuș nu constituie doar un grup vocal-instrumental, ci mai mult de-atât: ei sunt umărul pe care și-a plecat capul și a plâns, și o va face încă multă de vreme de acum încolo, neamul traco-get, dacii liberi, în căutarea tărâmurilor mitice și în adăstarea la umbra istoriei, după istovitoarea căutare a paradisului central-european pierdut în fața năvălirilor străine, sau, de ce nu, în refacerea raiului primordial. Nostalgia după paradisul pierdut, șoptită, cântată sau recitată, ne întoarce mereu la originile creației, atunci când omul era, cu adevărat, tânăr, sănătos, puternic, bogat și fericit.

 

Frații Petreuș, că amintim de Ștefan, Ion, Ioana sau Pătru, s-au străduit, în parte sau la un loc, din puterea și priceperea lor să facă lumea asta mai bună. Dacă nu au reușit, nu e vina lor! Noi, totuși, rămânem, în urma acestei seri, mângâiați de o singură credință: au închis ochii aici pentru a-i  deschide dincolo, într-o lume, cu siguranță, mai bună și mai fericită.”

 

La inițiativa moderatorului evenimentului, cei doi fii ai artiștilor au împărtășit apoi din amintirile ce-i leagă de tot ce înseamnă imaginea unchiului pentru ei: Andrei a vorbit despre ,,unchieșul” Ion, iar Marinel despre ,,unchieșul” Ștefan.

 

A urmat avalanșa luărilor de cuvânt, pentru că fiecare participant avea ceva de spus despre momentele în care i-au cunoscut pe Frații Petreuș, despre legăturile de prietenie care s-au legat cu cei doi, de-a lungul timpului, și regretul pentru plecarea lor din lumea aceasta. Remarcabil și emoționant a fost cuvântul lui Vasile Ona, din Slatina-Ucraina, care a amintit de concertele Fraților Petreuș în vechea URSS, acum Ucraina, care a evidențiat cât de mult a însemnat prezența lor pentru românii de dincolo de Tisa.

 

Seara a fost încheiată apoteotic, prin intervenția prof. Gheorghe Mihai Bârlea, bun prieten al Petreușilor și bun cunoscător a tot ce înseamnă personalitatea, viața și activitatea celor doi artiști: ,,Dincolo de duet, ,,Instituția” Fraților Petreuș nu vine ca o etichetă, ci ca o formulă de recunoaștere. Atât de diferiți, muzica lor i-a menținut împreună în memoria colectivă. Cred că a venit timpul să  resemnificăm tot ce au însemnat ei. Au dat un start cu totul nou, devenind un fenomen. Era pentru prima oară când doi feciori din sat de români fac un cuplu muzical și care imediat a atras atenția tuturor maramureșenilor. Pentru că ei și cât au fost tineri, și cât s-au dus în călătoria lor spre veșnicie, au fost mai puternic conectați decât oricine la ceea ce înseamnă gena spirituală muzicală a Maramureșului.  Ei au simțit această apartenență a lor, nu numai prin vocea bună a lui Ion sau prin talentul instrumental al lui Ștefan, ci s-a petrecut între ei o simbioză absolut remarcabilă, în respect pentru ceea ce înseamnă, aș zice, poate părea inadecvat pentru unii, mistica interioară a muzicii maramureșene. Nu-i frumoasă doar muzica maramureșeană! Poporul român este extraordinar! Cu ce venim noi? Cu un folclor poetic absolut remarcabil pe care l-ai putea atașa într-un tratat cu fundamente filozofice. Descoperim cum gândește Maramureșul apartenența lui la societate și la credință, Dar, în același timp, îți dă un sentiment de bucurie, pentru că  folclorul are un fundament metafizic și nu degeaba s-a vorbit aici de Bela Bartok și de marii creatori de folclor. Ei, Frații Petreuș, au reușit să transmită, ca nimeni alții, acest fond ancestral de cultură populară și de sensibilitate,  pe care o găsim și-n bocetul întâlnit la înmormântarea-nuntă, care este fabulos. Îmi aduc aminte momentul în care, la mine în familie, în Poienile Izei, s-a cântat, la intrarea în cimitir : ,,Suflă vânt printre morminte/ Ieși-ne mamă înainte/ Și-l ia pe tata de mână/ Și-l du cu tine la cină!”. Ei, uite, cum universul astral divin era identificat cu viața de dincolo de viață. Acestea ni le-au transmis Frații Petreuș. După ei, în școlile din Sighet și din Baia Mare, au năvălit copii simpli de la țară și azi avem, în fiecare sat, aproape zece copii care cântă la vioară. Fenomenul acesta a fost generat de Frații Petreuș, un produs al Fraților Petreuș care s-a generalizat  în mentalul colectiv. Aceasta este cea mai mare zestre, la fel ca și melodiile pe care ei le-au lăsat moștenire pentru noi. E un adaos la viața colectivă. Ei au avut posibilitatea, pentru prima oară poate și, prin ei, Maramureșul a putut să intre într-o competiție cu toate zonele folclorice din țară. Intrând într-o instituție cum a fost Ansamblul Maramureșul, cu o bună reputație, la un  moment dat, toată țara a ajuns să cânte șlagărele pe care le-au cântat Frații Petreuș. Ei sunt cei care au impus, la un mod monumental, muzica din Maramureș, la scară națională și internațională.

 

Apoi, Frații Petreuș s-au impus prin naturalețe. Azi, din păcate, fiecare cântăreț se crede poet și fiecare ceteraș crede că a cânta la vioară însemnă doar virtuozitate. Frații Petreuș au avut acel respect pentru rezonanța pe care au luat-o din copilărie, din șezători, din nunți, din petreceri. Acesta este adaosul patrimonial pe care îl lasă Frații Petreuș.

 

Marinel și Andrei, să păstrați această moștenire cu aceeași onestitate pe care au avut-o părinții voștri!”

 

Această întâlnire, ce se vrea a fi cea dintâi ediție a șirului de momente ce evocă imaginea reprezentativă a Fraților Petreuș, a fost încheiată cu un moment artistic de excepție oferit de fiii artiștilor, Marinel și Andrei, împreună cu alți colegi de scenă, la masa oferită, cu prilejul acestui eveniment, de ,,Casa Iurca de Călinești” din Sighetu Marmației. Sperăm ca astfel de evenimente să devină o tradiție și, așa după cum sublinia primarul comunei Strâmtura, d-l Ioan Pasere, Frații Petreuș ar trebui să devină cetățeni de onoare ai întreg Maramureșului. Veșnică recunoștință acestor ambasadori ai etosului românesc maramureșean!

 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.