„Ma! Jar mancat’!”

O femeie din comuna Sarasau poate candida la orice concurs unde e premiata perseverenta. Din 1962, Anuta lu’ Cricea are ambitia sa recupereze calul, manzul si hamul luate de comunisti. Saptamana aceasta, a reusit sa recupereze o parte din bani. Femeia si-a tocat doar nervii, ca „cererile au fost gratis”! Anuta Pop, careia i se zice Anuta lu’ Cricea, este celebra in comuna Sarasau pentru ambitia de a recupera bunurile pe care comunistii le-au luat parintilor ei la colectivizare. Din 19 martie 1962, pe atunci avea doar 10 ani, si-a pus in cap sa recupereze, imediat ce se poate, calul, manzul si hamul. Pana in 2008, n-a reusit. Saptamana aceasta, insa, e mare eveniment: Primaria Sarasau ii da o parte din banii pentru bunurile confiscate. Povestea, ambitia si atitudinea femeii sunt spectaculoase. Cand ne-am intalnit cu femeia, era de fata si fratele acesteia, Ianos Pop. In anii 60, confiscarea unui cal era o adevarata drama: „Am lucrat trei luni de zale la concasor, la cilindrari si am dat tat banii mamii si tatii si o cumparat calul. Comunistii ne-o luat car, plug, grapa. Tot ne-o luat comunistii. Le-o trebuit si hamul”, spune Ianos. Anuta completeaza: „Dar n-am putut cere decat pe baza de acte. Pe procesul verbal, hamul complet de piele a costat 75 de lei, calul 2000. Manzul nu l-a trecut in procesul verbal, dar in baza martonilor (martorilor n.red.) ma despagubesc. Eu am cerut tot, dar numa’ aiesta primar (Ioan Covaci, actualul primar din Sarasau n.red.) mi-o vrut aproba. Am sentinta pentru cal, manz si ham. 25 de milioane lei vechi. Daca-i putan? Atata o fo pa procesul verbal si atata o declarat martonii. 2575 lei. Ase o declarat martoru”. Dupa „spargerea colectivului”, Anuta Pop a inceput sa-si ceara drepturile, insa ani la rand n-a bagat-o nimeni in seama. „Io am tat cerut la tat’ primarii. Tat’ o zas ca or fa sedinta sa-mi dea. Nu mi-au dat! M-am gandit: ai, Maria mane voaste! Nu-mi dati? Nu ma las! De cand s-o spart colectivul, tot am cerut. Tot am facut cereri. N-am cheltuit, ca cererile o fost gratis”. Asa ca Anuta a inceput „corespondenta” cu Bucurestiul: „N-am rezolvat pana am scris la Ministrul Justitiei si mi-a spus pe ce articol de lege am dreptul. Asa ca de 10 ani am inceput sa ma interesez de legi”. Ianos intervine: „Eu de 10 ani umblu-n bota”. Anuta continua: „Nu ca ambitioasa, dar pe baza actelor. Mi-a venit hartie de la Monica Macovei, pe care am intrebat-o ca pentru cazul meu nu-i articol de lege?”. Brusc, discutia devine mai interesanta, asa ca o reproducem intocmai. Anuta catre Ianos: „Ai dat la vaca de mancat?”. Ianos: „Nu, da’ ma duc! Ai dat de amniazat tu?”. Anuta continua discutia cu noi: „Am dat in procuratura, am dat la Traian Basescu, am dat in tribunal. Nu m-am lasat!”. Ianos: „Io am lucrat tri luni de zale!”. Anuta: „Ma, iara ragnesti?!”. Ianos: „Baiete, io am lucrat tri luni sa pot lua calul!”. Anuta: „Si la Basescu am trimis. Am primit raspuns si m-o trimis la politie, de acolo am fost la procuratura. De acolo, mi-au spus ca-mi trebe martoni. Apoi m-am dus in instanta”. Ianos: „Mai, baiete, mai baiete, aici numa un ptic daca te bagi, te poarta pe la comisii”. Anuta: „Nu t-i rusine? Atata te baji si tot fleoscotesti!”. Ianos: „Nu sa supara pa mine!”. Anuta: „Du-te, da la vaca de mancat!... Si la instanta, cand am aratat articol de lege, m-au luat in seama”. Detaliile corespondentei cu Presedintia sunt la fel de picante: „Am tat facut cereri la Basescu. Am scris pe plic: Catre Palatul Cotroceni, presedintele Romaniei, Traian Basescu - si scrisoarea ajungea. Atat! De unde sa stiu eu adresa? Posta o scris Bucuresti, nu eu. Una, doua, politia ma chema. Bdietu’ politaiu nost vinea la mine si zace: tu, Anu’, iar ai facut oarice saracie”. Anuta a inteles „cu un drum” si circuitul petitiilor: „Presedintele are delegatii lui si aia raspund. Numa scrisorile principale ajung la el. Da’ raspunde Presedintia. Presedintia-mi trimitea o hartie, trimiteau si la Prefectura Maramures. Prefectura trimitea la Politie. Iar politistii veneau la mine. Parca daca scrisorile nu urmeaza circuitul aiesta nu sa rezolva problemele. Ase is mai atenti. Primarul m-o ajutat foarte mult”. In cele din urma, femeia a obtinut o sentinta, iar primarul din Sarasau a semnat zilele trecute hartia prin care Anuta lu Cricea isi va putea ridica o parte din despagubire (a doua transa urmand s-o ridice in vara): „I-am spus primarului sa nu faca recurs, ca tot nu ma las. Am mai si glumit si i-am spus ca ne-o luat calul, manzul si hamul, dar zdiciul (biciul n.red.) o ramas si dau pa el ca pa hotii de cai.Vinerea asta imi dau din bani”. La plecare, Anuta lu Cricea a strigat dupa noi: „Ma! Sa nu scrieti oarice sa nu-mi capat banii, ca din 62 am problema asta. Ca jar mancat’!” Dramaturgie rurala Anuta catre Ianos: „Ai dat la vaca de mancat?”. Ianos: „Nu, da’ ma duc! Ai dat de amniazat tu?”. Anuta continua discutia cu noi: „Am dat in procuratura, am dat la Traian Basescu, am dat in tribunal. Nu m-am lasat!”. Ianos: „Io am lucrat tri luni de zale!”. Anuta: „Ma, iara ragnesti?!”. Ianos: „Baiete, io am lucrat tri luni sa pot lua calul!”. Anuta: „Si la Basescu am trimis. Am primit raspuns si m-o trimis la politie, de acolo am fost la procuratura. De acolo, mi-au spus ca-mi trebe martoni. Apoi m-am dus in instanta“. Ianos: „Mai, baiete, mai, baiete, aici numa un ptic daca te bagi, te poarta pe la comisii”. Anuta: „Nu t-i rusine? Atata te baji si tot fleoscotesti!”. Ianos: „Nu sa supara pa mine!”. Anuta: „Du-te, da la vaca de mancat!...(...) Ianos: „Ma duc la crasma! Si trag o palinca“. Anuta: „Imi cumpar gard”. Ianos: „Noi ne intalejem bine”. Anuta: „Ii pun gard si la el”. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro