„Bucurati-va toti, nimeni sa nu fie suparat in aceasta Luminata Zi a Invierii!”

P.S. Justin Hodea Sigheteanu, arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului * In preajma celei mai importante sarbatori crestine – Invierea Domnului, P.S. Justin Hodea Sigheteanu, arhiereul vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului, le vorbeste cu intelepciune si har credinciosilor despre post, pregatirea sufleteasca pentru Marea Sarbatoare si lumina Invierii. Reporter: Care sunt cele mai frecvente greseli pe care le facem pe perioada Postului? P.S. Justin: Postul este un timp sacru, din punct de vedere calendaristic si liturgic. O greseala pe care o fac frecvent oamenii in timpul postului (nu si credinciosii practicanti) este aceea ca sunt dispusi sa renunte la bucatele de dulce, de origine animala ”carne , lapte, oua” si sa consume doar bucate de post, de origine vegetala, fara a desavarsi aceasta nevointa, sau abstinenta, cu participarea la slujbele Bisericii, care in vremea Postului, in Biserica Ortodoxa, sunt mai frecvente, mai lungi si adecvate credinciosului in stare de jertfa. Acestea sunt: Slujba Canonului Cel Mare al Sf. Andrei Criteanul, care se savarseste in prima saptamana a Postului Mare, Liturghia Darurilor mai Inainte Sfintite – a Sf. Grigore Dialogul si rostirea rugaciunii Sf. Efrem Sirul „Doamne si Stapanul vietii mele..” cu metanii si inchinaciuni. Fara intelegerea si participarea la aceste slujbe, Postul este o simpla dieta medicala. Participand la aceste slujbe, noi intelegem sa imputinam hrana biologica necesara trupului si sa inmultim hrana teologica (postul, rugaciunea si faptele bune necesare sufletului). Rep.: Asupra caror aspecte trebuie sa meditam mai mult in aceasta perioada, aspecte care ne-ar putea motiva si mai mult sa fim mai buni si mai curati spiritual? P.S. Justin: Cand intram in Postul cel Mare, in Duminica lasatului secului, seara se savarseste in Biserica Ortodoxa Vecernia Iertarii. La aceasta slujba, preotii isi cer iertare credinciosilor pentru tot cu ce i-ar fi putut supara, iar credinciosii isi cer iertare preotilor, ca unor parinti sufletesti. De asemenea, isi cer iertare unii altora, pentru ca sa intre in stare de impacare in aceasta lupta cu ispitele, care nu este deloc usoara. Numai asa nevointa si jertfa lor va avea drept finalitate iertarea propriilor pacate si greseli, de catre Dumnezeu – Tatal, prin Taina Spovedaniei. Rep.: Pe scurt, care este Invatatura despre care va place cel mai mult sa vorbiti in aceasta perioada? P.S. Justin: Vorbesc cu multa bucurie si cu multa nadejde celor care frecventeaza Biserica, si care nu sunt putini, despre indelunga rabdare a lui Dumnezeu in asteptarea caintei noastre si despre iubirea si iertarea desavarsita si iertarea deplina pe care le primim prin Iisus Hristos, Arhiereul cel vesnic si jertfelnic si despre faptul ca nu exista pacate pentru care, daca le marturisim cu sinceritate, sa nu primim iertare deplina. Duhul Sfant este: „Cel care pe cele neputinciose le vindeca si pe cele cu lipsa le indeplineste si le desavarseste”. Rep.: Sunt oamenii mai fericiti si mai impacati cu sine in timpul Postului, cu atat mai mult ca se spune ca atunci cand iti dai silinta cel mai mult vin si cele mai grele incercari? P.S. Justin: Sf. Ap. Pavel ne invata: „Cand sunt slab, atunci sunt tare”. Crestinul in stare de jertfa, purtandu-si crucea nevointelor, desi fizic este slabit si poate avea ispite si incercari, duhovniceste este tare si le poate birui, pentru ca primeste putere de la Hristos cel nepatimitor, dar care a devenit patimitor pentru noi si impreuna cu noi, ca noi sa devenim nepatimitori. Rep.: In ce masura se mai poate vorbi azi de diferente intre trairile spirituale ale credinciosilor de la oras si ale celor de la sate? P.S. Justin: Crestinii in general si credinciosii Bisericii noastre in special, cei mai multi dintre ei sunt la prima, sau cel mult a doua generatie de oraseni. Ei au adus de la sat tot tezaurul sacru de obiceiuri si datini, pe care le-au mostenit din atmosfera linistita si patriarhala a vietii la tara. Totusi, ei nu pot la oras, datorita pozitiei sociale pe care o ocupa, fie profesiei pe care o desfasoara, fie altor factori independenti de vointa lor, dar care pun presiuni asupra lor, sa respecte intru totul viata crestinului de la tara, care este binecuvantata de Dumnezeu, cu sarbatori, timpuri si anotimpuri ce poarta pecetea mai multor secole de traditie, normalitate si sacralitate. Diferenta nu este inca una dramatica, este pe cale sa ne ingrijoreze, dar nu sa ne faca sa deznadajduim. Tineretul nostru, spre deosebire de noi care am trait inainte de 1989, are sansa de a face religie in scoala, unde profesorii responsabili cu aceasta disciplina vitala pentru pastrarea valorilor sacre, au datoria sa le descopere frumusetea vietii crestine, ca o optiune pentru libertatea in Hristos si sa-i calauzeasca, sa se apere de robia seculara, egoista si materialista a veacului in care traim. Lucrarea dascalilor de religie si efectul muncii lor se poate vedea in prezenta numeroasa si frumoasa a tinerilor in biserica la sfintele slujbe si la alte activitati, pe care le desfasoara aceasta institutie divino-umana. Rep.: Ce mesaj transmiteti credinciosilor de Invierea Domnului? P.S.Justin: Mesajul nostru nu poate fi altul decat cel al Sf. Ioan Gura de Aur (sec. IV) si care se citeste in noaptea de Pasti: „Veniti acum toti si cei care ati postit din Ceasul intai si cei care ati postit din Ceasul al treilea si al saselea si al noualea si al doisprazecelea Ceas, veniti si cei care n-ati postit deloc, ospatul duhovnicesc este pregatit pentru toti, Mielul s-a jertfit, bucurati-va toti, nimeni sa nu fie suparat in aceasta Luminata Zi a Invierii, in care lumina lui Hristos a orbit iadul si a luminat cerul si pamantul ...”. „Veniti de luati lumina!” Hristos a Inviat! Sarbatoriti cu pace, bucurii duhovnicesti si belsug de sanatate! „Vorbesc cu multa bucurie si cu multa nadejde celor care frecventeaza Biserica, si care nu sunt putini, despre indelunga rabdare a lui Dumnezeu in asteptarea caintei noastre si despre iubirea si iertarea desavarsita si iertarea deplina pe care le primim prin Iisus Hristos, Arhiereul cel vesnic si jertfelnic si despre faptul ca nu exista pacate pentru care, daca le marturisim cu sinceritate, sa nu primim iertare deplina. Duhul Sfant este: „Cel care pe cele neputinciose le vindeca si pe cele cu lipsa le indeplineste si le desavarseste”. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro