„Vinul nu e o băutură, acesta poartă în el - o istorie, o poveste, un loc”

Cezar Ioan este un jurnalist profesionist din 1994 şi a lucrat la Mediafax, Ziua, Ziarul de Cluj, Gazeta sporturilor (Trustul Ringier).

Este editor al primei publicaţii lunare despre vin, suplimentul lunar Connaisseur, distribuit gratuit la nivel naţional împreună cu ziarul Ziua (2002-2005). Din 2006, a fondat primul portal online în limba română dedicat vinurilor – Vinul.Ro.

Cezar Ioan a fost membru în juriul Concorso Enologico Internazionale, Verona - 2005 (Italia) şi este membru fondator al clubului „Presa de vin”, recunoscut ca fiind cel mai activ ziarist care scrie despre vinuri în România. Activitatea sa jurnalistică în domeniul vinului şi gastronomiei a fost recompensată, în 2009, cu Premiul „Radu Anton Roman”.

De asemenea, este liderul revoluţiei Pleşcoi, o mişcare slow food care promovează tradiţiile

şi gastronomia românească. Din aprilie 2008, Cezar Ioan a fondat revista lunară tipărită

Vinul.Ro, publicaţie de lifestyle şi vinuri.

Rep.: Care este povestea proiectului vinul.ro şi cât de greu a fost să-l dezvoltaţi?

Cezar Ioan: Am început să scriu despre vinuri dintr-o pasiune pe care o aveam oricum, dar fără să fi depăşit nivelul de amator, şi ca urmare a unei colaborări (providenţiale) cu un jurnalist elveţian care era profesionist în acest domeniu - al degustării şi al scrisului despre vin. Am observat atunci că există o nişă pe piaţa media, pe care am decis să încerc să o explorez şi exploatez. Mai întâi, în primii 3 ani (din 2002 până în 2005) am editat o broşură, un supliment de 16 pagini, pentru un ziar cu distribuţie naţională. Mi-am „făcut mâna”, ca să zic aşa.

Apoi, am continuat online, sub numele (şi la adresa web) vinul.ro. Uşor nu a fost, din 2005 până în 2008 am făcut „muncă patriotică”, şi eu, şi colegul meu de atunci, Valentin Ceafalău. Nu câştigam bani din asta, dar ne plăcea foarte mult: citeam, degustam, scriam, călătoream (asta mai rar, neexistând un buget). Din 2008 am decis să scoatem o revistă tipărită, care a avut diverse forme până la cea actuală: mai întâi 32 de pagini, apoi 48, azi 64. Principalele dificultăţi (în afara celor financiare, desigur) au fost legate de faptul că vinul ieşise din lista priorităţilor de consum ale românilor. Era văzut ca băutura vechii generaţii.

Rep.: Vinul face parte din tradiţia României, însă există o educaţie încă precară în acest sens. Cum se explică această contradicţie?

Cezar Ioan: Vinul e un domeniu al poveştii, al legendei şi mândriei celor care îl fac şi a celor care îl aleg şi-l beau, dar în acelaşi timp e un produs care nu merge „pe burta goală”. Cei 45 de ani de comunism au distrus şi povestea, şi mândria, dar au scăzut enorm şi standardele de viaţă: când lumea se hrănea, de prin 1985 până la Revoluţie, cu sarmale din salam şi gheare de pui, cum să mai aprecieze la adevărata lui valoare vinul? Ca să nu mai vorbim că acelaşi comunism uniformiza cumva vinul: nu mai conta soiul, zona de origine (marile combinate preluau struguri de peste tot şi îi transformau în vin, vândut apoi sub anumite „branduri” care nu aveau nepărat o legătură cu locul de origine). Lumea uitase cum e să mănânci bine, şi-atunci de unde să ştie să bea bine?!?

Când restaurantele se închideau la ora 10 şi nu aveau aproape nimic de mâncare, cum să bea lumea vin?!? Apoi, românul avea, în 1990, o imensă sete de bere: poate că azi uităm, dar singurele beri disponibile pe vremea comunismului erau cele cu garanţie de 11 zile şi se găseau greu, adeseori trebuia să stai la coadă ore întregi chiar şi pentru bere. Iar imediat după asta a venit Revoluţia, cu berile la cutie strălucitoare, cu marketingul şi reclama, cu termenele de garanţie de 18 luni etc. Simultan, după ‘90, cramele au început să fie subfinanţate, să nu mai ţină pasul cu tehnologia, viile erau îmbătrânite şi nu existau bani pentru întineriri, astfel că tot sectorul a decăzut. Privatizarea viilor şi a cramelor a venit cu mare întârziere, iar în anii ăştia s-a mai pierdut interesul pentru vin.

Rep.: Ţine consumul de vin de un anumit grad de cultură şi civilizaţie? Daca da, cât de civilizaţi şi cultivaţi sunt românii din acest punct de vedere?

Cezar Ioan: Din fericire, da: consumul de vin ţine de cultură şi civilizaţie. Și din păcate, tot da: n-aş putea spune că românii sunt civilizaţi sau cultivaţi din acest punct de vedere. Ni s-au deschis în ultimii 25 de ani multe uşi, multe oportunităţi, dar am fost fermecaţi mai mult de bani decât de căutarea fericirii, de autoeducare. Lucrul ăsta se schimbă, însă. Încet, ne educăm. Inclusiv gustativ.

Rep.: Susțineţi presa tipărită, inclusiv prin evenimentele de genul celui din Baia Mare. Cum vedeţi viitorul culturii/presei tipărite?

Cezar Ioan: Mă încăpăţânez să cred că peste 25 de ani încă vor mai exista reviste tipărite, cărţi etc. Dar nu despre asta e neapărat vorba, ci mai important mi se pare mesajul, conţinutul, decât forma în care este livrat publicului. Constrângerile la care te obligă spaţiul limitat al hârtiei obligă, în acelaşi timp, la o anumită organizare, concizie şi claritate a mesajului - care mi se pare benefică, mi se pare că e un element de igienă a comunicării. Internetul suportă orice şi oricât, iar de aici pleacă o grămadă de probleme (între care logoreea e doar cea mai mică).

Rep.: Este mai apreciat vinul românesc în ţară sau în străinătate?

Cazar Ioan: În ţară. În ciuda „mândriei naţionale” şi a unor legende contemporane, vinul românesc este aproape complet necunoscut pe plan internaţional. Sper, însă, că va deveni mult mai vizibil, în condiţiile în care pasionaţii şi cunoscătorii încep să devină din ce în ce mai interesaţi de soiurile şi zonele - extrem de diverse - din care se produc vinuri în Europa de Est. Există în partea asta de lume un rezervor incredibil de mare de noutate şi diversitate.

Rep.: Noul PNDR pune accentul pe pomicultură şi viticultură, pot fi aceste domenii un motor de dezvoltare în perioada următoare?

Cezar Ioan: Nu sunt foarte multe domenii agricole în care România să poată contribui cu valoare adăugată, cu siguranţă viticultura este unul dintre ele. În acelaşi timp, vinul este unul dintre extrem de puţinele roade ale pământului care pleacă spre consumator cu „brandul de ţară” înscris pe etichetă. Mi se pare vital să fie exploatată această şansă - în primul rând din punct de vedere economic, dar şi din punct de vedere al „imaginii de ţară”.

Rep: Ce evenimente pregăteşte vinul.ro în perioada următoare?

Cezar Ioan: Ooo, nu prea ne oprim! De la sfârşitul lui septembrie, timp de două luni, aproximativ 20 de restaurante din Bucureşti şi Braşov vor participa la „Anotimpul de Fetească” - o campanie de promovare a soiurilor româneşti de struguri către clienţii de restaurant; apoi, în noiembrie, la Aro Palace în Braşov, vom avea Premiile de Excelenţă Vinul.Ro (ediţia a şasea) - formăm mai multe comisii internaţionale de evaluare a vinurilor disponibile pe piaţa de la noi care acordă, în urma degustărilor, medalii de aur şi argint pentru cele mai bune vinuri. Între timp, mai promovăm vinurile româneşti, în asociere cu produsele de artizanat veritabil, prin organizarea unor expoziţii cu vânzare (şi degustare) în principalele hoteluri bucureştene. Dar asta nu înseamnă că nu facem şi evenimente mai mici: lunar, lansăm revista (însoţită de o degustare cu Casa de Vinuri Cotnari) în câte un oraş din ţară, şi tot lunar organizăm, în câte un oraş, câte o reuniune a Cercului de Fetească - un soi de club neoficial al iubitorilor de soiuri româneşti.

Rep.: Cum aţi descrie, pe scurt, un vin bun?

Cezar Ioan: Intens în arome plăcute, cu o structură gustativă solidă (să nu fie apos) şi complexă (mai multe arome întrepătrunse), care să îţi lase după înghiţire o senzaţie de bine cât mai prelungă şi care să contribuie cu propria personalitate la satisfacţia unei mese. Un vin bun, din punctul meu de vedere, e acela care poate fi băut şi de sine stătător, dar care îşi găseşte cel mai bine locul alături de mâncare şi prieteni.

Rep.: Cum se savurează un pahar de vin bun?

Cezar Ioan: Cu măsură, desigur! Dar, dincolo de acest loc comun, se savurează cu toate simţurile şi cu conştiinţa faptului că e un produs irepetabil, rezultat al unor eforturi umane şi al unei zone anume. Vinul nu e o băutură, el poartă în el - şi e bine să ţinem minte asta - o istorie, o poveste, un loc.

 

„Mă încăpăţânez să cred că peste 25 de ani încă vor mai exista reviste tipărite, cărţi etc. Dar nu despre asta e neapărat vorba, ci mai important mi se pare mesajul, conţinutul, decât forma în care este livrat publicului”.

Cezar Ioan