Unde sunt banii UTC-ului din Maramureş?

Subiectul Casa Tineretului a produs mici valuri, ca de fiecare dată când reluăm povestea. O întâmplare cu activişti UTC, de partid, cu băieţi deştepţi ce au încercat să pună mâna pe averea fostului UTC, acţiune reuşită în mare parte. Situaţia din Baia Mare este asemănătoare cu cea din majoritatea judeţelor României. Un jaf generalizat din care au pierdut tinerii din ultimii 25 de ani. Săptămâna trecută am publicat un material în care am prezentat câteva din datele problemei. Sigur, schematic, chiar metaforic, crezând că lumea este în cunoştinţă de cauză şi nu trebuie să (re)venim cu date, cifre…

Cei mai indignaţi au fost cei în cauză, respectiv Mircea Cătană, bătrânul preşedinte al Fundaţiei pentru Tineret, o contradicţie în termeni! Protestul lui Cătană are un singur punct, să spunem corect. Nu Petre Roman a fost cel care a semnat legea de înfiinţare a Fundaţiei pentru Tineret în judeţele patriei, ci Ion Iliescu. Asta nu înseamnă că Petre Roman nu a avut partea lui de influenţă pe acest subiect. Şi el a tot împărţit organizaţiilor de tineri din avuţia fostului UTC, după cum a spus chiar Cătană. Dar, mergând spre momentul iniţial, lucrurile devin tulburi, cu multe necunoscute, de care profită cei care au încercat atunci să preia un imens patrimoniu.

Legea prin care au fost înfiinţate Fundaţiile pentru Tineret, un altfel de UTC, unul cu pretenţii de organizaţie democratică, dar mult mai rapace ca defunctul UTC, v-o prezentăm mai jos.

Legea 150 din 1990, o lege care îl are ca iniţiator (şi) pe Mircea Cătană, după cum declară singur. 

DECRET-LEGE NUMĂR: 150 DIN 11/5 /90 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret.

ART. 1. Pe data prezentului decret-lege se înfiinţează în judeţe şi în municipiul Bucureşti fundaţii pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reşedinţele de judeţ.

ART. 2. Patrimoniul fundaţiilor pentru tineret se constituie din bunurile, inclusiv fondurile băneşti, ce au aparţinut fostelor organizaţii ale tineretului comunist din judeţe şi a municipiului Bucureşti, precum şi din donaţii şi alte surse provenite în condiţiile legii.

ART. 3. Scopul fundaţiilor pentru tineret este administrarea patrimoniului propriu în folosul tuturor tinerilor şi al organizaţiilor de tineret, cu excepţia organizaţiilor ce aparţin partidelor şi formaţiunilor politice. Fundaţiile pentru tineret nu pot avea scopuri contrare ordinii de drept, principiilor democraţiei şi asigurării drepturilor fundamentale ale omului.

ART. 6. Bunurile, inclusiv fondurile băneşti, ale fostelor organizaţii ale tineretului comunist din întreprinderi şi instituţii trec în proprietatea organizaţiilor de tineret nou înfiinţate în cadrul acestora. Bunurile, inclusiv fondurile băneşti, aflate în patrimoniul fostei organizaţii a tineretului comunist, administrate în trecut pe plan central, trec în conservare la stat; regimul juridic al acestora urmează a fi stabilit ulterior, cu consultarea organizaţiilor de tineret legal constituite la nivel naţional şi a reprezentanţilor consiliilor fundaţiilor pentru tineret din judeţe şi municipiul Bucureşti.

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ, ION ILIESCU

Sunt doar patru articole din cele opt pe care le are legea. În baza acestei misive, scrisă probabil pe genunchi, în ţară a avut loc revoluţia democratică. O avere imensă a fost împărţită de flămânzii de prin ţară, iar multe din activele mobile şi imobile au dispărut pentru totdeauna. Unde şi de ce?

O întrebare la care nu răspunde nimeni. Mircea Cătană afirmă că la momentul 1990, înainte de apariţia L150, în Baia Mare exista o sumă foarte mare de bani, ceva de ordinul multor milioane de lei. Bani aflaţi în conturile fostului UTC Maramureş. Unde au dispărut bani? De ce?

Este greu să mergi pe firul acestei poveşti, dar în măsura în care se va putea, vom merge. Dar morala poveştii de mai sus este alta.

Iată că Mircea Cătană nu este străin de ce se întâmpla pe acolo. Chiar a primit o dispoziţie de la şefii Revoluţiei maramureşene (o chestie tristă) să îi ducă pe tinerii ce erau prin Palatul administrativ şi să îi organizeze.

Acela a fost momentul în care au apărut organizaţiile şi asociaţiile de tineret. Chiar şi Cătană a avut o astfel de organizaţie. Asociaţia Tineri pentru Tineri, parcă.

Au fost şi alţi tineri care au descins din foşti şi care au preluat tot ce se ştia despre UTC, oameni care acum conduc ONG-uri puternice, sau au funcţii în instituţii şi care se comportă ca nişte democraţi autentici. Mircea Cătană ne-a spus că avem nostalgii comuniste şi că ce a fost nu va mai fi niciodată!

Nu pot decât să îi dau dreptate! Nu va mai fi nimic, totul s-a dus pe râpă, sau se va duce. Iar tineretul de acum, merge în crâşme pentru că nu are unde să meargă. Casa Tineretului este o ruină, pe dinafară, chiar dacă pe dinăuntru s-au făcut lucrări de renovare.

Dacă citim legea redată anterior, vedem că sintagma „persoană juridică de drept privat” nu apare în corpul legii, adică fundaţiile pentru tineret erau de utilitate publică. În 2006, prin legea 350 apare menţiunea de care se leagă strâns Mircea Cătană.

El spune că imobilul Casa Tineretului este în proprietate privată, respectiv a Fundaţiei, şi ce tot avem noi treabă cu ea?!

Timp de 16 ani…pauză! Apoi, în ţară, în acest moment sunt doar 24 de Fundaţii pentru Tineret, cu o activitate discutabilă. La nivel naţional sunt mai multe grupări de tineri care se luptă pentru puterea la nivel naţional. Etc…

În concluzie, au trecut 25 de ani şi un patrimoniu imens a fost distrus de către cei ce susţin că au salvat averea uteciştilor. Vom reveni!