• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Marţi , 24 Octombrie 2017

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 31 Martie , 2017

Un proiect istoric marca GAZETA: Eroi, Martiri şi Sfinţi

Într-un an important, declarat de Patriarhia Română anul comemorativ al martirilor din temniţele comuniste, GAZETA de Maramureş, în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului şi UAC Europe, realizează un proiect istoric. Tinerii din întregul judeţ, care participă la orele de catehizare, vor putea învăţa o altfel de lecţie de viaţă, care nu se predă niciunde: lecţia curajului şi a jertfei. Cartea-manual intitulată sugestiv „Eroi, Martiri şi Sfinţi”, realizată cu binecuvântarea PS Justin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului. Cartea va ajunge gratuit în toate parohiile ortodoxe din judeţ şi va fi folosită ca material didactic de către preoţi, pentru a le insufla tinerilor valorile istorice ale acestui Neam. Astfel, tânăra generaţie va cunoaşte oamenii, faptele şi mai ales suferinţele care au clădit, ca un puzzle, Maramureşul de azi. Lecţie despre trecut, care are ecou în viitor. 

 

Nicolae Steinhardt spunea că, până la urmă, poate există o singură virtute: curajul. Fără el, nicio altă virtute nu e posibilă. Şi, poate nu întâmplător, în greaca veche se foloseşte acelaşi termen pentru eroi şi sfinţi: heros. Pentru că şi unii şi alţii se înalţă prin curaj: eroii pe „orizontală”, deasupra celor­lalţi oameni, iar sfinţii „pe verticală”, înspre Dumnezeu.
Se spune că: „Exişti în măsura în care iubeşti; şi te înalţi în măsura în care te jertfeşti pentru această iubire”. Nu întâmplător ţăranii puneau jertfă la baza unei construcţii noi, pentru că ştiau că fără jertfă nimic nu e durabil. Mara­mureşul e ţara voievozilor, a credinţei, a demnităţii, a lui „am fost şi-om fi” pentru că are ca fundaţie jertfa celor mai buni fii ai săi, munca, sacrificiile şi viaţa lor. Fără eroii, sfinţii şi martirii acestui ţinut, Maramureşul n-ar fi fost nimic din ceea ce e azi sau, poate, n-ar fi fost deloc.  
Tocmai de aceea, acum, în anul omagial al martirilor din temniţele comuniste, GAZETA de Maramureş, în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului şi UAC Europe realizează un proiect istoric, in­titulat sugestiv „Eroi, Martiri şi Sfinţi”, o carte-manual, un fel de „pateric” al demnităţii noastre locale, care zugră­veşte portretele unor oameni care au schimbat istoria şi prototipul unor eroi neştiuţi care şi-au asumat menirea de a duce „crucea” acestui colţ de ţară. Se spune că adevărata măsură a valorii unui om şi a unei comunităţi e cea mai înaltă treaptă pe care ai putut s-o urci cândva, de-a lungul istoriei sau existenţei. Maramureşenii au urcat de-a lungul secolelor şi treapta eroismului, şi a martiriului şi a sfinţeniei. Şi fiecare urcuş a fost plătit din greu, cu sânge, suferinţă, moarte. Dar au reuşit să clădească două coloane solide care ne asigură dăinuirea şi nemurirea: dra­gostea de Dumnezeu şi de Ţară. Şi au reuşit să urce pe o treaptă a demnităţii însăşi originea de maramureşean.  

Azi, Maramureşul e sinonim cu spiritualitatea, cu credinţa. E un tărâm al mi­nunilor pentru mulţi. De fapt, Mara­mureşul în sine este o minune. Modul în care episcopii, monahii, preoţii şi cre­dincioşii acestor locuri au reuşit
să-şi păstreze credinţa în faţa loviturilor istoriei şi asupritorilor e miraculos. Dar e totodată o dovadă în plus că Împărăţia lui Dumnezeu se cucereşte doar cu luptă. Şi dacă clopotele bisericilor din Maramureş vestesc Învierea ca nicăieri în ţară, e pentru că poporul acestor locuri a urcat întâi Golgota. Câţi călugări au fost schingiuiţi, câţi preoţi ucişi, câţi episcopi închişi şi alungaţi, doar pentru că nu au vrut să renunţe la credinţa lor? Oamenii le-au uitat cu siguranţă numărul şi numele, dar Dumn­ezeu nu. Şi dacă astăzi Mara­mureşul e creştin, şi dacă ne lăudăm cu mănăstiri şi ctitorii voievodale şi dacă bisericile noastre n-au fost părăsite e pentru că oamenii aleşi şi-au asumat responsabilitatea de a fi parte la minu­nea lui Dumnezeu. E pentru că unii au răbdat, au luptat, s-au jertfit şi au murit. Ei sunt salba de martiri şi sfinţi ai Maramureşului, începând cu Sfântul Iosif Mărturisitorul până în zilele noastre.
Maramureşul e sinonim azi cu „ţara voievozilor”. Demnitatea, curajul şi onoarea maramureşenilor e proverbială. Porunca bătrânilor se transmite din generaţie în generaţie: „maramureşenii stau în genunchi doar în biserică”. Şi, din nou, ca prin minune, în ciuda stăpânirilor străine şi regimurilor de teroare, maramureşenii şi-au păstrat identitatea, limba, obiceiurile şi mai ales demnitatea. Numai că acest „certificat al demnităţii” noastre locale e scris cu sângele şi jertfa unor eroi: oameni care au luptat cu năvălitorii, ţărani care, la nevoie, au ştiut să schimbe sapa cu puşca şi să lupte în Primul şi al Doilea Război Mondial, militari, intelectuali, „haiduci”, oameni care au spălat obra­zul acestui neam luptând împotriva regimului comunist, tineri morţi la Revoluţie pentru libertate şi demo­craţie. Sunt atât de mulţi şi atât de puţin cunoscuţi încât, dacă ar fi să urmăm pilda Sfinţilor părinţi, ar trebui să umblăm desculţi şi în vârful picioarelor, pentru că „e plin pămân­tul de martiri şi sfinţi”.
Nouă istoria nu ne cere, din fericire, tribut de jertfă şi sânge. Dar onoarea, demnitatea, mândria de maramureşeni şi „soclul” pe care ne-a aşezat jertfa lor ne obligă să nu-i uităm pe cei care au zidit, din propria viaţă şi jertfă, Maramureşul de azi. Într-o lume în care suntem învăţaţi prin toate mijloacele să folosim verbul a „cere”, trebuie să învăţăm din istorie, că nimic nu e posibil fără „a da”. Şi, de felul în care generaţiile de azi şi cele viitoare vor înţelege acest lucru, depinde cum va fi scrisă cartea de mâine a demnităţii noastre naţionale. Pentru că, înainte de a fi istorie sau file de pateric, povestea acestor destine, mai mult sau mai puţin cunoscute, este o lecţie de viaţă, un model pentru tinerele generaţii şi o reţetă grea, dură, dar sigură, de nemurire.  
Acest proiect nu ar fi fost posibil dacă un om deosebit n-ar fi înţeles importanţa lui şi dacă nu l-ar fi sprijinit, ca de fiecare dată când i s-a cerut ajutorul, dezinteresat. Fără sprijinul domnului Daniel Vărzaru, Chief Financial Officer UAC Europe, şi a companiei pe care o conduce, tinerii din întreg judeţul n-ar fi aflat povestea oamenilor deosebiţi care au scris istoria acestui judeţ. Printr-un parteneriat cu Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului, această carte va fi materie de studiu la orele de catehizare în fiecare localitate, fiind predată de către preoţi, într-un an important în care ne pregătim de centenarul Marii Uniri şi în care Patriarhia Română sărbătoreşte anul martirilor din temniţele comuniste.

 

 

„Patericul” demnităţii Maramureşului
 

Aşa cum îi spune şi numele, cartea este structurată în două capitole. Primul, dedicat eroilor, rescrie povestea luptei pentru libertate şi demnitate, pornind de la dacii liberi, la dârzenia în faţa năvălitorilor, la haiduci, voievozi şi luptători anticomunişti.
Tinerii vor afla povestea extraordinară a voievozilor întemeietori de ţară, vor cunoaşte aventura haiducului Pintea, vor cunoaşte martiriul generaţiei de la 1848, cu lecţia de demnitate a lui Ioan Buteanu care şi-a pus singur ştreangul, nelăsând duşmanii să-l atingă.
Urmează incursiunea în povestea unor maramureşeni prea puţin ştiuţi în ţară, dar apreciaţi peste hotare, cum a fost Vasile Dunca din Şieu, viteazul a luptat atât în luptele pentru unificarea Italiei, cât şi în Războiul Civil din Statele Unite ale Americii. Sunt prezentaţi şi tinerii maramureşeni înţelepţi şi patrioţi, crescuţi în vârtejul luptelor naţionale.
Povestea generaţiei Unirii, cu legendarii Vasile Lucaciu, George Pop de Băseşti, Ilie Lazăr şi Mihaly de Apşa, rescrie o pagină de patriotism şi sacrificiu. Eroismul maramureşenilor şi suferinţa acestui colţ de ţară în „marea bătaie”, adică Primul Război Mondial, este zugrăvit prin povestea ţăranilor simpli, deveniţi, într-o zi de vară, prin voia lui Dumnezeu şi a istoriei, eroi. Urmează pagina de glorie a Unirii şi apoi, din nou, o poveste despre suferinţă şi jertfă: al Doilea Război Mondial. În perioada comunistă, Maramureşul a scris din nou o pagină a demnităţii noastre naţionale prin rezistenţa anticomunistă.
Alături de „martirii Neamului românesc”, în al doilea capitol sunt prezentaţi martirii şi sfinţii acestui colţ de ţară: ierarhi, ctitori, duhovnici, călugări, preoţi, pornind de la Sfântul Maramureşului, Iosif Mărturisitorul, până la Părintele nostru ÎPS Justinian şi P.S. Justin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului. De asemenea, acest capitol zugrăveşte istoria zbuciumată a unor lăcaşuri de cult din Maramureş şi modul miraculos în care au reînviat, prin credinţă. Imaginea luminoasă a unor monahi ca Serafim Man, sau armonioasa împletire a înţelepciunii, onoarei şi credinţei din destinul lui Nicolae Steinhardt, monahul de la Rohia, sunt de asemenea prezentate în carte. La final, tinerii vor înţelege mai bine suferinţa acestui colţ de ţară, din care s-a născut, ca o lacrimă, demnitatea şi mândria de a fi maramureşean.
 

 

Binecuvântare

 

 

Jurnaliștii creștini Ioana și Mircea Crișan și-au propus ca în acest an – 2017 – proclamat de Sfântul Sinod ca: - Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor ortodoxiei în timpul comunismului – să aducă la lumină nu doar multă pătimire a mărturi­si­to­rilor pentru neam și cre­dință din perioada comu­nistă, ci să facă un recurs la istoria luminoasă a acestui ținut, arătând cu câtă jertfă, dârzenie, conștiință, fidelitate și credință
s-au apărat de către ierarhi, preoți, martiri și credincioși valorile sfinte pe care le avem as­tăzi și care sunt, de fapt, comoa­ra cea de mare preț a neamului nostru.
Dacă în secolul XX am rezistat comunismului ateu, prin credință și cultură creștină, în secolul XXI, în care provocările vor fi și mai mari și mai agresive, nu vom rezista altfel decât raportându-ne la modelul înaintașilor eroi și martiri ai neamului și închinându-ne la icoana vieții lor de mărturisire și sfințenie, admi­rându-le viața și urmându-le credința.
Binecuvântăm cu bucurie părintească acest medalion de pilde luminoase și reprezentative pentru spațiul sacru al Maramu-re­șului și le socotim ofranda iubirii și recunoștinței tineretului creștin ortodox, adusă celor mai mari bărbați ai Bisericii și Nea­mului nostru, pe jertfa cărora suntem datori să construim mai departe o Țară liberă și demnă în care să trăiască și să dăinuie în istorie acest popor creș­tin, mira­culos și unic – poporul român.
Nihil sine Deo!

 

† Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.