Un nou demers marca GAZETA pentru cinstirea eroilor: Troiţă maramureşeană la Cotul Donului

Recent, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, a avut loc lansarea a două cărţi ale profesorului Vasile Șoimaru, autor de forţă din Basarabia. Cele două cărţi, a doua ediţie a lucrării monument „Românii din jurul României”, o monografie etnofotografică şi „Cotul Donului: 1942” sunt lucrări de referinţă în bibliografia profesorului, ziaristului, cercetătorului, fotografului basarabean, un român cu suflet frumos, un român dârz, parcă coborât din Neamul Șoimăreştilor.

Dincolo de lansarea celor două cărţi, Șoimaru a vorbit despre tragedia ostaşilor români căzuţi în bătălia de la Cotul Donului. Profesorul basarabean a fost acolo şi a plâns de neputinţă. De şaptezeci de ani nimeni nu se îngrijeşte de rămăşiţele eroilor români căzuţi la datorie, pentru ţară şi pentru graniţele ei.

Șoimaru a făcut mai multe intervenţii la politicieni, la oameni de cultură, ori oameni de decizie pentru a se realiza un Mausoleu, un monument pentru cei căzuţi acolo. Măcar o cruce, sau o troiţă maramureşeană de s-ar putea pune pentru început. O ţară care nu îşi respectă eroii intră încet în uitarea istoriei.

„Este o tragedie ce s-a întâmplat la Cotul Donului. În 70 de ani, nimeni, nici din România, nici din Moldova, nu a călcat pe acolo. Ar trebui măcar o cruce, nici o cruce nu este în locul în care sunt căzuţi 150 de mii de români. Nimeni nu se îngrijeşte de acest loc. Toate ţările care au ostaşi căzuţi în bătăliile de la Cotul Donului au venit şi s-au îngrijit de cei căzuţi. Au fost făcute cavouri au fost puse monumente de aducere aminte, cu numele celor căzuţi. Doar noi, doar România nu are pentru fraţii noştri ce au luptat pentru ţară. Nu este nici măcar o cruce, nici măcar o troiţă maramureşeană. Eu când am aflat despre asta, că nu există nimic acolo, atât de tare m-am aprins… Să treacă 70 de ani şi nimeni să nu îşi aducă aminte de cei căzuţi acolo, este groaznic! Ei au fost trimişi de statul român nu să se scalde în Volga, au fost trimişi să elibereze Basarabia, să menţină Basarabia în limitele României. O sută cinzeci de mii de ostaşi români au căzut acolo în moarte de erou, prăpădiţi sărmanii şi să nu aibă parte de un cimitir!

Germania are parte de un Memorial nemaipomenit de frumos, ungurii la fel, italienii, slovacii cât au mai făcut parte din armata Ungariei. Și tragedia e şi mai mare. Armata Ungariei a avut 100 de mii de ostaşi ardeleni ce au căzut la Cotul Donului. Avem 250 de mii de ostaşi căzuţi acolo, iar statul român nu a fost în stare să cheltuiască până acum o jumătate de milion de euro. Nu ştiu cât ar face, dar nu poate fi prea mult pentru a face un memorial în care să fie puse toate oasele ostaşilor români căzuţi eroic într-un război în care noi am tot pierdut. Ne-am făcut de râs!!”, a spus Vasile Șoimaru.

Impresionaţi de relatările scriitorului basarabean, GAZETA de Maramureş a hotărât să facă demersurile necesare pentru a realiza o troiţă maramureşeană ce vrem să o ducem acolo. În acest sens, solicităm celor care vor să dea o mână de ajutor să o facă urgent. Întreg procesul este dificil de parcurs, mai ales că în acea zonă există în momentul de faţă un conflict armat. Dar lucrurile trebuie realizate din timp şi cu multă recunoştinţă pentru jertfa sutelor de mii de români căzuţi la datorie.

Facem un apel de onoare, de dragoste pentru toţi cei care pot şi vor să ajute la realizarea acestui proiect de suflet al GAZETEI de Maramureş. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

„Doar noi, doar România nu are niciun simbol pentru fraţii noştri ce au luptat pentru ţară. Nu este nici măcar o cruce, nici măcar o troiţă maramureşeană. Eu când am aflat despre asta, că nu există nimic acolo, atât de tare m-am aprins… Să treacă 70 de ani şi nimeni să nu îşi aducă aminte de cei căzuţi acolo, este groaznic! Ei au fost trimişi de statul român nu să se scalde în Volga, au fost trimişi să elibereze Basarabia, să menţină Basarabia în limitele României. O sută cinzeci de mii de ostaşi români au căzut acolo în moarte de erou, prăpădiţi sărmanii şi să nu aibă parte de un cimitir!”

Vasile Şoimaru