Un maramureşean a încercat să-l dezgroape pe „Sfântul Ardealului”

Un maramureşean a vrut să-l dezgroape pe Arsenie Boca, „Sfântul Ardealului” pentru a dovedi lumii întregi că „Sfântul Ardealului” merită să fie canonizat. Numai că, a fost pus sub acuzare pentru profanare de morminte.

Părintele Arsenie Boca este probabil cel mai cunoscut dintre „Sfinţii Închisorilor”. Şi, fostul stareţ al mănăstirii Sâmbăta a fost, cu siguranţă, un sfânt, unul canonizat în sufletele oamenilor. Numai că unul smerit şi modest.

Modul său de viaţă n-are nicio legătură cu publicitatea agresivă care i se face astăzi, de multe ori, în scop mercantil.

Icoanele cu „Sfântul Ardealului” au ajuns să fie folosite inclusiv ca „monedă forte” în campaniile electorale, iar minunile săvârşite de el au ajuns subiecte senzaţionale la emisiuni mondene. Numai că, dincolo de isteria generată de amatorii de senzaţional, care n-are nicio legătură cu credinţa şi evlavia, Arsenia Boca chiar îi ajută pe pelerinii care ajung la Prislop.

Însă campanile de presă care vânează senzaţional, duc în desuet elementele de sfinţenie ale lui Arsenie Boca şi aduc la mormântul său de la Mănăstirea Prislop şi persoane care n-au nicio legătură cu cele sfinte. Mai nou, au apărut tot felul de „mesageri” ai părintelui, care susţin că Arsenie Boca li se arată şi le dă sfaturi.

Cam aşa s-a întâmplat şi cu un maramureşean de 45 de ani, Ioan Chiuzbăian, care a ajuns săptămâna trecută la Mănăstirea Prislop, din judeţul Hunedoara. Voia să petreacă mai multe zile aici ca să se roage la mormântul părintelui Arsenie Boca. Nu se ştie exact unde a înnoptat. Se ştie însă că, de miercurea trecută, zi de zi, a stat la poarta mănăstirii, strigând în gura mare că părintele Arsenie Boca trebuie dezgropat ca să se dovedească foarte clar că merită să fie canonizat. Numai că nimeni n-a crezut că omul ar putea trece la fapte. Dar a făcut-o. Vinerea trecută, după lăsarea întunericului, a mers la mormântul situat într-o poiană, la 300 de metri de cea mai apropiată clădire a aşezământului monahal.

În jurul orei 23.00 a fost surprins „de personalul mănăstirii”, după cum anunţa IPJ Hunedoara, săpând pe mormântul la care mii de pelerini vin zilnic să se roage. Apucase deja să decoperteze mormântul pe toată lungimea şi lăţimea sa şi să se afunde în pământ o jumătate de metru. La apariţia paznicului mănăstirii, bărbatul a fugit în pădure. A fost prins de poliţişti dimineaţă şi reţinut pentru cercetări. Riscă o pedeapsă de până la doi ani de închisoare pentru profanare. Bărbatul a declarat ulterior că a vrut să-l dezgroape pe părintele Arsenie Boca pentru a demonstra că trupul acestuia nu a putrezit complet şi că „Sfântul Ardealului” trebuie să fie canonizat. „Sfântul mi-a poruncit, în numele Tatălui ş-al Fiului ş-al Sfântului Duh! Binecuvântată să fie împărăţia! Preafericite Părinte Patriarh, convoacă membrii Sfântului Sinod de urgenţă şi Sfântu’ aşteaptă să iasă afară din groapă! Te roagă Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh Domnul!”, a strigat Ioan Chiuzbăian în momentul în care a fost scos de la audieri, sâmbătă. Mănăstirea Prislop nu a făcut niciun comentariu, iar a doua zi mormântul era deja acoperit la loc.

Cine a fost Arsenie Boca?

Credincios, smerit, cu un har extraordinar şi o putere pe măsură, părintele Arsenie Boca şi-a dedicat viaţa schimbării vieţii noastre. În autobiografia sa scrisă în 1945, părintele Arsenie Boca povesteşte că: „m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vaţa de Sus, jud. Hunedoara. Şcoala primară şi liceul în orăşelul Brad, acelaşi judeţ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinaţie spre singurătate şi spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. La intrarea în cursul superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar de meserie şi foarte bun pedagog cu fiul său. Ştiu până astăzi că m-a bătut odată pentru ca să nu mai pierd timpul – ceea ce

i-am făgăduit cu lacrimi şi n-am uitat până acum, şi de multe ori mi-a folosit în viaţă. În cursul liceului mi-au plăcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul şi muzica.

Terminând liceul şi luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre ştiinţele pozitive, dar dacă aveam avere sau garantau tutorii pentru mine, intram la aviaţie la Cotroceni – ceea ce n-a fost, împiedicându-mă sărăcia. Drept aceea a biruit înclinaţia contemplativă, sau speculativă şi în 1929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu. În cursul teologiei mi-am vândut casa părintească spre a-mi putea continua studiile. Eram şi bursier.” După Teologie, a urmat Academia de Arte Frumoase, datorită talentului său pentru pictură. În Vinerea Izvorului după Paştile anului 1939, a fost tuns în călugărie, primind numele Arsenie. Un an s-a ocupat cu gospodăria, era primul şi singurul călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, jud. Făgăraş.

Harul l-ar fi primit pe Muntele Athos, la mănăstirea românească „Prodromu”. După ce s-a rugat la Maica Domnului ca să-I dea un duhovnic, după un timp, cum a povestit chiar părintele, Maica Domnului l-a luat de mână şi l-a urcat pe un munte aşa de înalt, că nici nu puteai să priveşti în jos. Acolo, l-a întâlnit pe Sfântul Serafim din Sarov, ce vieţuise pe pământ cu vreo două-trei veacuri în urmă. 40 de zile, postind continuu, a primit învăţătură de la acest Sfânt. Când s-a întors la mănăstire, peste un an, era alt om. Ştia numele, faptele şi gândurile oamenilor uitându-se la ei. Numărul minunilor săvârşite de el în timpul vieţii şi azi, după moarte, nu-l ştie decât Bunul Dumnezeu. De fapt, pentru părintele Arsenie, minunile intrau în sfera normalului.