Ultima etapă din războiul Remin: bătălia demolărilor

Deşi se află în reorganizare, compania Remin e pe punctul să-şi dea obştescul sfârşit. Numai că „parastasul” Remin e acompaniat de un ultim tun al „băieţilor deştepţi”: unul imobiliar. O recepţie cu cântec efectuată săptămâna trecută la Cavnic a scos la iveală o poveste despre interese, ilegalităţi şi, bineînţeles, bani.

 

 

Din imensul patrimoniu Remin au mai rămas astăzi doar câteva clădiri care ar putea fi puse în funcţiune după investiţiile de rigoare şi o mulţime de ruine. Toate acestea trebuiau demolate, potrivit planurilor de închidere şi ecologizare, iar terenul care se află în proprietatea Statului ar reveni de drept primăriilor. Numai că, se pare că Remin nu vrea să piardă odată cu clădirile şi terenul. Aşa că, contrar procedurilor de închidere şi hotărârilor guvernamentale, refuză demolarea ruinelor, sperând să le valorifice.

Săptămâna trecută au avut loc două recepţii la terminarea lucrărilor în Cavnic: una la Mina Bolduţ, plus iazul Vrănicioara şi una la mina Cavnic, plus iazul Plopiş Răchiţele. Constructorul a fost acelaşi la ambele lucrări. Şi, deşi nu au existat obiecţiuni cu privire la lucrările efectuate, recepţia a fost una cu cântec.

Surse informate ne-au explicat că: „la prima lucrare se pare că se va admite recepţia, iar la a doua se pare că va fi amânată din cauza nerealizării în totalitate a lucrărilor de demolare, întrucât administratorul judiciar, plus administratorul special de la Remin au refuzat să predea către constructor toate clădirile prevăzute a fi demolate. Primăria a solicitat să se demoleze toate clădirile în conformitate cu autorizaţia de demolare emisă, întrucât nu vor să rămână în centrul oraşului Cavnic cu resturi de clădiri în cazul în care se va pronunţa falimentul Remin. Nepredând-o, constructorul nu poate demola ceva ce e proprietatea Remin. Remin vrea să le valorifice, dar în condiţiile în care n-au făcut nimic de 4 ani, clădirile s-au cam deteriorat”.

 

Deocamdată, recepţia e amânată, iar „mingea” e în terenul Ministerului, care ar trebui să găsească o soluţie. Constructorul nu-şi primeşte garanţia de bună execuţie, care e destul de mare, dar pocinogul pică pe autorităţile din Cavnic. Primarul interimar de Cavnic, Vladimir Petruţ, explică de ce a refuzat să semneze procesul verbal de recepţie:

„Au solicitat efectuarea unor recepţii la demolarea parţială a unor lucrări din oraşul Cavnic. Primăria Cavnic s-a abţinut în a semna procesul verbal de recepţie pentru că în acordul cadru, în hotărârea de guvern şi alocările bugetare făcute de Ministerul Economiei şi de cei care au alocat acei bani erau prevăzuţi bani să se demoleze toate lucrările din Cavnic existente, tot ce aveau pe raza oraşului, 21 de clădiri.

Ulterior, o firmă a câştigat licitaţia, când s-a făcut predarea amplasamentului, Remin a predat doar 7 puncte din Cavnic, restul nu au vrut să le demoleze. Dar au hotărât ei de capul lor, odată ce sunt prevederi bugetare, ce este o licitaţie făcută, tu trebuie să dai ordinul de începere a lucrărilor şi să predai amplasamentul la firma constructoare.

Nu ştiu ce-au gândit ei, dar noi suntem într-o situaţie penibilă, hai să zicem că unele clădiri sunt încă bune, dar unele sunt dezastru, de exemplu flotaţia. Nu mai poate fi vândută, pentru că n-o mai cumpără nimeni, că ar costa ecologizarea terenului enorm.

Toate clădirile care există pe raza oraşului şi aparţineau minei trebuiau demolate.

Bun, şi noi suntem de acord că există şi clădiri în stare bună: cantina, clădirile de birouri, dar flotaţia, de exemplu, nu mai corespunde deloc normelor. Dar interesul e legat de teren, asta-i şmecheria. Terenul e pe Statul român, implicit pe primărie, dacă mai există clădirea şi ei o vând, să zicem, cu un leu, automat terenul urmează traseul clădirii şi noi suntem obligaţi să dăm cumpărătorului şi terenul. În momentul în care Remin demola clădirile, terenul ne revenea nouă de drept.

Interesul a fost pentru terenuri, nu pentru clădiri. Ei s-or fi gândit că oraşul Cavnic un unul scump şi costă cine ştie câte mii de euro un ar de teren şi pun mâna pe nişte teren în Cavnic. Cam asta cred că a fost concluzia lor, altfel de ce să le scoţi de la demolare când există bani şi condiţii şi tot?

În autorizaţia dată de primărie scrie că se demolează tot. Ei n-au respectat autorizaţia, n-au respectat proiectul, n-au respectat contractul, n-au respectat nimic. În condiţiile în care eu semnez procesul verbal, ei iau banii şi pleacă, noi rămânem cu clădirile şi nu vom avea niciodată în bugetul local bani să asigurăm demolarea acelor ruine. Doi-trei ani ar trebui să stea oraşul pe loc, să putem demola ruinele acelea. Deocamdată noi nu am luat nimic din patrimoniul lor. Varianta următoare ar fi: dacă Remin intră în faliment, am înţeles că pe creanţele lor putem lua clădiri. Bun, luăm cantina, de exemplu, dar ce facem cu flotaţia? E un planşeu care stă pe cărămidă, dacă dă cineva cu barosul, se dărâmă tot. Sau dacă merge un copil acolo se joacă şi păţeşte ceva, pică răspunderea pe noi, pe primărie. Singura soluţie care ne rămâne nouă, deşi nu ne bagă nimeni în seamă, e să cerem ca lucrările să fie finalizate. Nu poţi recepţiona o lucrare care nu e finalizată. Sau să văd o dispoziţie dată de un specialist, proiectant sau diriginte de şantier care îşi asumă răspunderea pentru rămânerea acelor clădiri în picioare şi motivaţia scrisă. Pentru că, automat, se pierd fonduri, noi niciodată nu vom beneficia de acele fonduri. Cineva spunea că dacă noi nu semnăm procesul verbal, nu există obiectul recepţiei, deoarece noi, primăria, suntem beneficiarul final. Părerea mea e că cineva doreşte să pună mâna pe terenurile din Cavnic”.

 

Autorităţile spun că, dacă clădirea ar fi fost demolată, s-ar fi stins şi impozitul datorat primăriei, care a ajuns la circa 50.000 de lei şi că e curios cum de nu s-a dorit acest lucru. Dar, deocamdată, rămân mai multe întrebări deschise, ale căror răspunsuri trebuie date de Guvern. Vom reveni.

 

„Când s-a făcut predarea amplasamentului, Remin a predat doar 7 puncte din Cavnic, restul nu au vrut să le demoleze. Dar au hotărât ei, de capul lor, odată ce sunt prevederi bugetare, ce este o licitaţie făcută, tu trebuie să dai ordinul de începere a lucrărilor şi să predai amplasamentul la firma constructoare. Nu ştiu ce-au gândit ei, dar noi suntem într-o situaţie penibilă, hai să zicem că unele clădiri sunt încă bune, dar unele sunt dezastru, de exemplu flotaţia. Nu mai poate fi vândută, pentru că n-o mai cumpără nimeni, că ar costa ecologizarea terenului enorm. Toate clădirile care există pe raza oraşului şi aparţineau minei trebuiau demolate”.