Ucrainenii din Maramureș și Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

Lector univ. Dr. Ilie GHERHEȘ

Trăim clipe simbolice, de primenire a timpului istoric. Dacă la 1918, cei care au înfăptuit Marea Unire erau convinși că sosise „plinirea vremii”, noi cei de astăzi, după 100 de ani, suntem fericiți a fi generația căreia îi este dat să oma­gieze acel moment, să-i admire istoric pe cei care au luat decizia sacră de a ne strânge la sânul ocrotitor al nației.

Paradoxal sau nu, încă din acele zile care musteau de istorie și în care viitorul se alcătuia și se reconfigura după un alt azimut, alături de noi românii au venit și alte nații, așezate de muza Clio în proximitate sau chiar prin­tre noi. Într-adevăr, la 1918 ucrainenii din Maramureș au ales să ni se alăture, preferând un destin comun cu noi, respectiv alături de București și de Casa Regală Română, părăsindu-l pe cel de până atunci. În acest sens, pentru că există o dialectică a raporturilor dintre istoria mică, locală și istoria mare, națională aș aminti doar faptul că la adunarea populară din 17 noiembrie 1918, din comuna Petrova, la care au participat peste 800 de localnici, alături de etnicii români au fost prezenți și locuitori din satele aparținătoare atunci, Bistra și Crasna (n-au participat etnicii maghiari și nici cei evrei).
Așa se face că dincolo de zbaterile proprii pentru naționalitate, la 21 ianuarie 1919 Dr. Mihail Brascsajko -  preșe­dintele Comitetului Național Central al Rutenilor din Ungaria, după o întrunire a acestui organism, petrecută la Hust, expedia, către comandantul Regimen­tului 14 Roman, locotenent colonel Teodor Gheorghiu, un „salut frățesc poporului român vecin”, iar în aceeași zi, președinte Sfatului Național Rusin din Sighet se declara la dispoziția „trupelor ocupătoare”, față de același comandant. Totodată, la 1 martie 1919, Mihai Bodnariuc din Rona de Sus, localitate cu etnici ucraineni, în fruntea unei delegații, depunea la Sighet, în „mânele lui Dr. Vasile Kindriș, Proto­colul de constituire a Sfatului Național Român din Rona de Sus”. Dovezile de bună înțelegere între cele două etnii sunt nenumărate de-a lungul întregii perioade interbelice; de mai multe ori etnicii ucraineni din dreapta Tisei, separat sau împreună cu românii rămași dincolo de frontieră, au cerut să fie primiți între granițele Regatului România.

Într-o altă ordine de idei se înscrie și mo­mentul apoteotic al organizării ale­ge­rilor parlamentare (Camera Deputa­ților de la București) din 2, 3 și 4 noiembrie 1919, când secțiile de votare au fost fixate cuprinzând localități situate de-o parte și de alta a râului Tisa, uneori aceleași unități administrative. De asemenea, la Rahiv și Hust au fost organizate secții de votare. Din primul parlament al Ro­mâniei Mari care a avut menirea de a elabora și primele legi întemeietoare ale noului stat a făcut parte și Orest Ilnițchi, ales în secția de votare de la Hust și care, la 13 decembrie 1919, depunea în Parla­mentul Ro­mânie o declarație de fidelitate eloc­ventă pentru relațiile dintre cele două etnii: „Suntem încredințați din partea alegătorilor noștri ruteni a exprima sentimentele de nemărginită mulțu­mire și loia­litate Maiestății sale regelui Ferdinand (aplauze prelungite) și toată recunoștința Consiliului Dirigent pentru respectarea atât de corectă a dreptului minorităților cu ocaziunea alegerilor (aplauze).
Poporul rutean din Maramureș, de când există, prima dată la aceste alegeri și-a putut manifesta liber voința sa și a putut alege reprezentanții săi (aplauze).
Avem toată încrederea că Parlamentul român va respecta totdeauna principiile democratice și va aduce legi bune și fo­lo­sitoare pentru toți cetățenii care ajung între granițele României Mari (aplauze).
Poporul rutean din părțile Maramu­re­șului dorește și cere să se ia toate mă­surile necesare pentru a fi anexat defi­nitiv conform liniei demarcaționale de azi, pentru totdeauna la România Mare (aplauze prelungite și repetate)”.

Rămâne ca un dat al istoriei ca ucrai­nenii din Maramureșul actual românesc să sărbătorească Centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, iar maramu­reşenii din dreapta Tisei să nu benefi­cie­ze nici măcar de posibilitatea dobân­dirii cetățeniei române, în condițiile în care înaintașii lor de acum 100 de ani au fost la Alba Iulia, iar în anul următor au votat pentru primul Parlament de la București.