„Tu es incompetent”

Deşi s-au alăturat mişcării de solidaritate „Je suis Charlie”, condamnând vehement atentatele din Franţa şi terorismul în general, autorităţile române ar trebui să-şi scrie mai degrabă pe pancarte: „Je suis incompetent”. Imediat după criza din Franţa, autorităţile s-au adunat în şedinţe şi au început să numere suspecţii de terorism care au tranzitat România: pe lista lor, vreo 90. Evident, niciun cuvânt despre faptul că firmele suspecţilor de terorism funcţionează nestingherite, că, mai mult, sunt premiaţi şi sprijiniţi de instituţii publice. Urmează un exemplu simplu, dar elocvent, despre modul în care Statul român înţelege „lupta” împotriva terorismului. 

După atentatul din Pariş, preşedintele francez Francois Hollande a devenit subiect de bancuri şi parodii: „Forţele noastre de ordine, incluzând aici şi armata, ar putea face faţă cu succes, în sensul că nu se vor preda, unui grup de 7-8 terorişti. În orice caz, de la 10 terorişti în sus, Franţa nu are capacitatea militară să răspundă eficient. Fie ne predăm, fie teroriştii scapă, fie amândouă - astea sunt singurele variante.” România nu poate face faţă nici măcar unui terorist. Chiar dacă el stă nas în nas cu instituţiile publice, colaborează cu DNA, e interceptat de SRI şi îşi înfiinţează firme folosind numele lui real. În schimb, folosind valul de emoţie generat de atentatul de la Paris, autorităţile încearcă să reintroducă pe tapet legea „Big Brother” şi alte măsuri gen cumpărarea de cartele telefonice doar pe bază de act de identitate. 

Urmează un exemplu clar şi elocvent a faptului că nu informaţiile sunt cele care lipsesc, ci capacitatea „oamenilor legii” de a le pune cap la cap şi profesionalismul.

În 2011, DIICOT anunţa cu surle şi trâmbiţe trimiterea în judecată a lui Al Dulaimi Ali Asae Mohamad, cetăţean irakian, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 33 alin. 1 lit. c din Legea 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului. Mai exact, sub identitatea sa reală sau folosind identităţi fictive şi prin intermediul a patru societăţi comerciale, special constituite în acest scop, a înlesnit intrarea/ieşirea în/din România şi prelungirea dreptului de şedere în ţară a unui număr de cinci cetăţeni irakieni, având cunoştinţă de împrejurarea că aceştia au sprijinit/ săvârşit acte teroriste în favoarea organizaţiei teroriste AL QAEDA în Irak.

Unul dintre ei, Muntasier KH. Aassi, în vârstă de 25 de ani, era asociat la o societate cu sediul în Baia Mare - SC Tariz SRL. Tânărul de 25 de ani, lucra sub comanda emirului Al-Qaeda din Irak şi avea ca şi sarcină în Al-Qaeda uciderea celor suspectaţi de colaborare cu forţele americane din Irak. Aassi şi-a obţinut viză prin SC Irina Fast Com SRL, constituită în 22 ianuarie 2007, şi a intrat în România pe data de 25 mai 2007, începându-şi cariera de asociat la firme fantomă, fără activitate, în dizolvare sau suspendate temporar.

Partenerul său principal de afaceri era Falah Salem, căutat şi el de forţele americane pentru acte de terorism. În total, Muntasier K.H. Aassi apare ca şi asociat la 61 de societăţi comerciale.

În momentul în care DIICOT s-a prins, după 5 ani, că problema irakienilor nu e tocmai roz şi a reuşit să-i trimită în judecată, ei nu mai erau demult pe teritoriul României. Însă, reuşiseră să înfiinţeze o caracatiţă de firme care, culmea, mai funcţionează în parte şi reuşiseră să introducă în România peste 250 de cetăţeni irakieni. Culmea, de exemplu, firma băimăreană a intrat în lichidare doar în octombrie 2014, adică la 3 ani după descoperirea reţelei care are legături cu Al Qaeda şi, având în vedere „viteza de reacţie” a procurorilor, e foarte posibil ca firma să fie închisă pentru mizilicuri gen nedepunere de bilanţ, şi nu pentru suspiciunea de finanţare a terorismului.

Numai că, în penibilul scenariu, sunt implicate numeroase instituţii ale statului. Într-o anchetă jurnalistică care a apărut în luna mai 2009 în ziarul „Adevărul”, se arăta că Al Dulaimi a mai colaborat cu DNA şi DGIPI în dosarul în care a fost trimis în judecată pentru trafic de influenţă Ion Migdal, fratele lui Fane Spoitoru. Acelaşi irakian a mai apărut în mai multe convorbiri telefonice, care au fost interceptate de Serviciul Român de Informaţii, dintre doi inspectori principali în timp ce negociau „moartea“ unui dosar, contra sumei de 30.000 de euro. Doi poliţişti de la Combaterea Terorismului au ajuns după gratii şi riscă 20 de ani de închisoare, după ce au fabricat un dosar pe care l-au folosit pentru şantaj. Cum de nici SRI, nici DNA, nici DIICOT n-au descoperit „reţeaua teroristă” când ascultau telefonul lui Dulaimi?

Administratorul firmei băimărene şi co-asociat a lui Aassi era Morad Ahmed, un cetăţean irakian introdus şi el în ţară de reţeaua lui Al Dulaimi. În iulie 2010, acesta a fost trimis în judecată de procurorii DNA alături de un cetăţean suedez cu origini iraniene, Kianzad Behrang, pentru o gaură la bugetul de stat de aproape 17 milioane de euro. Dar, nici atunci, procurorii n-au văzut „bârna terorismului”, ci doar „paiul evaziunii”.

Mai mult, Al Dulaimi îşi construise un sistem de conexiuni în interiorul Agenţiei Române pentru Investiţii Străine (ARIS) – instituţie care a trecut cu vederea documentele false folosite la înfiinţarea firmelor folosite pentru aducerea în ţară a celor cinci membri Al Qaeda. Astfel, majoritatea sediilor declarate de aceste companii nu există, iar extrasele de cont de la diferite bănci care ar fi atestat că migranţii deţineau anumite sume de bani erau false. Cu toate acestea, membrii reţelei lui Al Dulaimi luau avizele necesare de la ARIS în maxim două zile. Autorităţile au constatat însă că foarte mulţi dintre irakienii introduşi astfel în România au dispărut deja din ţară, fiind acum semnalaţi în Suedia, Germania şi Olanda. Evident, nici asta nu le-a sărit în ochi.

În aceste condiţii, autorităţile române nu pot fi nici măcar subiect de banc, ca şi preşedintele francez. Ci, maxim, o caricatură care poartă pancarta „Je suis incompetent”.

Reacţia românilor din Franţa

Am vrut să aflăm care e starea de spirit a românilor din Franţa după atentatele care au îngrozit lumea. O doamnă care locuieşte de mulţi ani în Paris ne-a declarat că lucrurile sunt mai complicate decât par la prima vedere: „atacurile simultane ar fi avut oricum loc, chiar şi fără a-l „răzbuna pe Profet”, bun pretext pentru unul spectacular. Caricaturile cu Mahomed datează de acum 12 ani, aşa că puteau să atace oricând. Dar grupul acesta numit „grupul di Buttes-Chaumont”, a avut tot timpul să se radicalizeze, să se antreneze în Yamen, unde au primit o educaţie militară foarte serioasă şi abia apoi să atace.

Necazul este că au murit oameni care nu aveau nimic de-a face cu caricaturi sau altele, ba chiar şi musulmani. Aşa cum atacul la Charlie Hebdo a fost un pretext pentru atacanţi, tot aşa a fost şi pentru ca populaţia, sătulă până-n gât de derbedeii ăştia violenţi, să iasă în stradă şi să-şi amintească de faptul că suntem un popor şi o ţară. Eu continui să spun că important a fost că au ieşit milioane de oameni pe străzi, amintindu-şi să cânte Marseillaisa. Strigând că sunt francezi şi - lucru unic - aplaudând şi chiar îmbrăţişându-i pe poliţişti (de obicei sunt huiduiţi, nenorociţii şi 54 din ei s-au sinucis anul trecut, alţii sunt în sanatorii speciale). Aşa că ceva tot a dat mizeria asta”.

În momentul în care DIICOT s-a prins, după 5 ani, că problema irakienilor nu e tocmai roz şi a reuşit să-i trimită în judecată, ei nu mai erau demult pe teritoriul României. Însă, reuşiseră să înfiinţeze o caracatiţă de firme care, culmea, mai funcţionează în parte şi reuşiseră să introducă în România peste 250 de cetăţeni irakieni. Culmea, de exemplu, firma băimăreană a intrat în lichidare doar în octombrie 2014, adică la 3 ani după descoperirea reţelei care are legături cu Al Qaeda.