Suntem puşi la zid de asociaţiile italiene! Război la DGASPC!

 

 

Trecem peste aceste derapaje şi încercăm să dăm un răspuns, să tragem un nou semnal de alarmă, de data acesta autorităţii judeţene care are în subordine DGASPC. Mesajul italienilor este pus în căsuţa de mai jos.

Curioşi de activitatea SOS Bambini, am intrat pe siteul acestora din Italia şi mai nou din România, sediul în Cluj. Până de curând, ceea ce scria pe site-ul italian scria şi pe cel din Cluj, acum parcă sunt câteva modificări. Oricum, am rămas cu un gust amar, deoarece se face o caracterizare foarte negativă Centrului din Sighet, unde cei de la SOS Bambini derulează un proiect.

 

Se spune printre altele: „În acest timp de criză, Centrul are mari lipsuri, în special în ceea ce priveşte ajutorul din partea statului: benzină raţionalizată, salarii reduse, personalul a fost obligat să intre în concediu, instalaţia electrică defectă şi cu risc ridicat de incendiu, asistenţa medicală de bază (aici nu se înţelege ce vor să spună n.red.), fără posibilitatea de acces la medici stomatologi, neuropsihiatri şi medici specialişti de orice fel”.

 

Tot de pe site am aflat că asociaţia a cheltuit între anii 2007-2012 peste 200 de mii de euro, la Centrul din Sighet. Altfel spus, peste opt miliarde de lei în circa şase ani, adică peste un miliard de lei pe an pentru nişte lucrări pe care nu le faci în fiecare an. Nu suntem în măsură să judecăm dacă este corect sau nu, dar solicităm autorităţilor judeţene să verifice, cerem celor îndreptăţiţi să controleze să o facă. Nu înţelegem de ce suntem insultaţi în propria ţară de o asociaţie care spune că statul nu îşi face treaba, iar reprezentanţii statului, DGASPC condus de Nicolae Boitor încheie un parteneriat cu cei care consideră că instituţia pe care o conduce este catastrofală, iar consilierii judeţeni au votat acest protocol care are probleme, credem noi, cu legalitatea. Solicităm conducerii CJ să verifice şi să dispună ce este corect.

Este adevărat că suntem o ţară mai săracă decât Italia, este adevărat că am trăit zeci de ani în comunism şi am moştenit un sistem infernal de protecţie al copilului, este adevărat că multe s-au schimbat şi că mai sunt multe de făcut, dar să fim făcuţi cu ou şi cu oţet de o asociaţie, chiar şi din Italia, este cam mult!

 

Noi ştim că statul alocă cea mai mare sumă de bani celor de la DGASPC, între instituţiile bugetare. Dacă asociaţiile italiene au dreptate, înseamnă că avem o problemă şi mai gravă la Direcţie. Ce se face cu căruţa de bani pe care o înghite an de an această Direcţie? Pe de altă parte, suntem puşi pe aceeaşi treaptă cu sisteme de protecţie din Nigeria, Camerun şi încă o ţară africană, adică suntem trimişi în lumea a treia. Am văzut că această asociaţie desfăşoară activităţi, cel puţin declarativ, în trei ţări africane şi la noi. Boitor de ce nu îşi apără instituţia pe care o conduce?

Revenind la scrisoarea asociaţiilor italiene, am văzut limpede că recunosc un incident, cel cu fata de nouă ani. Dar ei încearcă să arunce vina pe fată, în sensul că are anumite probleme sexuale.

Şi urmează cea mai interesantă afirmaţie a italienilor. Ei cunosc istoricul acestei fete, adică faptul că ar avea probleme în familia în care este în asistenţă maternală, un fapt ştiut şi de noi din raportul psihologic realizat după aducerea fetei în ţară. Cum este posibil ca o asociaţie să aibă informaţii din dosarul unei fete, informaţii confidenţiale, cu caracter secret, am putea spune. Cine a oferit acestor asociaţii astfel de informaţii? De ce?

În acest context, care este rolul excursiei în Italia?

Solicităm Preşedintelui CJ să pună piciorul în prag şi să facă ordine la DGARPC, acolo unde Nicolae Boitor pactizează cu cei care ne dispreţuiesc şi oferă, probabil, informaţii. Despre cine se mai ştie lucruri complicate? De ce?

 

Trebuie să mai lămurim un aspect. Italienii ne acuză şi ne insultă, dar repetăm. Două Şefe ale DGASPC au însoţit grupurile de copii în Italia, două şefe au sunat la DGASPC pentru a atenţiona de suspiciunea de abuz   sexual în cazul a două fetiţe. Nu noi am inventat, este o realitate. Solicităm celor care au luat parte la aceste discuţii să iasă cu o declaraţie publică pentru a lămuri situaţia.

Solicităm directoarei care s-a dus în concediu, după începerea scandalului, să explice ce a însemnat suspiciunea de abuz sexual!

Solicităm psihologului de la Serviciul Abuz-Neglijare să refacă raportul psihologic aşa cum ar trebui să fie un raport. Nu cu… ci cu adevărul spus de fată. Chiar dacă doare.

 

Îi semnalăm preşedintelui CJ că la DGASPC, în cazul Italia, Nicolae Boitor a pus batista pe ţambal şi încearcă să o scoată vinovată pe fată, o fătucă de nouă ani care este şi bolnavă.

Domnule Zamfir Ciceu, trebuie să interveniţi! Sunteţi un avocat cunoscut, ştiţi ce înseamnă dreptatea.

Dacă noi am greşit, ne punem cenuşă în cap, dar vorbiţi cu toţi şi cereţi date şi acte şi documente, cereţi răspunsuri şi cereţi un control pe fluxul banilor ce vin dinspre asociaţii.

Cereţi sumele încasate, dacă ele există, cereţi situaţia cheltuirii banilor şi a altor servicii şi bunuri de care a beneficiat Direcţia. Vom reveni.

 

 

 

Cireaşa de pe tort este nota internă trimisă directorilor adjuncţi, şefilor de servicii, tuturor, de către Boitor. Li se interzice a oferi informaţii unor instituţii şi mass-mediei, spunând că el este singurul care poate oferi informaţii!

Un demers care în condiţii normale ar fi corect, dar asta nu înseamnă decât un soi de disperare.

Şi dacă este singurul care dă răspunsuri, îi cerem încă o dată să ne răspundă la toate întrebările pe care în mod public le-am adresat.

Iar referitor la cazul Alina, îl întrebăm pe Boitor cine i-a ordonat să îl scoată nebun pe Raul, unul dintre cei mai buni asistenţi sociali ai DGASPC? Se ştie că se ştie!

 

 

 

Ne declarăm din nou dispreţul şi dezgustul nostru pentru tot ceea ce continuaţi să scrieţi în ziarul dumneavoastră referitor la copiii care vin în Italia, la familiile din asociaţiile noastre. Mai ales, este inacceptabil că publicaţi articole care conţin doar informaţii (nu fără interes) care provin doar dintr-o singură sursă, şi nu vă îngrijiţi să verificaţi fundamentul informaţiilor voastre, bazându-vă pe probe, ţintind în schimb să creaţi o ştire de scandal despre fapte care s-au petrecut contrar celor susţinute de dumneavostră.

Ceea ce este cu adevarat dispreţuitor şi dezgustător este că daţi impresia că utilizaţi copiii în scopul susţinerii unor războaie politice între anumite persoane. Este deci necesar să cereţi Directoarei care v-a furnizat aceste informaţii cu totul false şi manipulate pe care voi le-aţi publicat fără a le verifica, motivul pentru care nu s-a interesat să furnizeze la asociaţiile noastre o caracterizare psihosocială pentru copiii invitaţi în Italia, lăsând pe spatele asociaţiilor noastre şi ale familiilor noastre sarcina de a înfrunta eventualele dificultăţi fără informaţiile necesare. Dificultăţi pe care noi le-am acceptat întotdeauna cu un adevărat spirit umanitar şi de solidaritate pentru interesul exclusiv al copiilor care în România trăiesc o viaţă de grave lipsuri şi privată de afecţiune de lungă durată.De ce, în loc să scrieţi falsităţi, nu vă documentaţi prin intermediul Direcţiei şi nu încercaţi să luaţi declaraţii de la toţi tinerii care în ultimii douăzeci de ani au fost primiţi în familiile noastre? De ce familiile române şi voi înşivă, care ne judecaţi pe noi, nu aţi făcut la fel pentru copiii voştri? Desigur că este mult mai uşor să criticaţi şi de-a dreptul să defăimaţi sau calomniaţi, decât să căutaţi adevărul şi să vă dedicaţi a ajuta pe cei ce sunt în grave dificultăţi.

 

O ultima recomandare,

Întrebaţi-o pe Directoarea/informatoarea de ce nu v-a declarat că fetiţa de nouă ani în asistenţă maternală în România dormea zilnic în aceeaşi cameră cu un băiat de douăzeci de ani? Întrebaţi-o şi întrebaţi-vă de ce a fost efectuată o analiză psihocologică numai după ce noi am evidenţiat problemele sexuale ale fetiţei şi le-am semnalat la Autorităţile Române cerând reîmpatrierea ei. Întrebaţi, de asemenea, de ce cu toate că fetiţa arată semne de tulburări sexuale nu a fost cel putin provizoriu tutelată, dispunând transferul ei într-un centru protejat?

Este adevărat că libertatea cuvântului este fundamentală într-o ţară liberă şi civilizată, dar este de asemenea fundamental ca această libertate să fie însoţită de onestitate şi profesionalism.