• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Duminică , 14 August 2022

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 11 Iulie , 2022

Stațiile de epurare a banilor de la buget La Câmpurele-Nistru sunt licitații peste licitații, dar se dă var cu lopata

Recent, Conversmin a publicat un anunț de publicitate prin care urmează să fie realizate lucrări la una din stațiile de epurare din Nistru-Maramureș. Inițial a părut o surpriză de genul, în sfârșit se fac ceva lucrări și la stațiile de epurare a apelor de mină din nord. Apoi, am găsit informații, date prin care am aflat că  astfel de lucrări se tot fac sau se tot propun. Încercăm să vedem ce se întâmplă pe această ,,felie” de activitate în care multe fonduri au fost propuse, probabil folosite, iar stațiile de epurare sunt la un nivelul de jos. Chiar foarte jos.

Revenind la anunțul dat de Conversmin, vă prezentăm cam ce se cere.
,,Denumire contract:Servicii de proiectare privind elaborarea documentației pentru repunerea în funcțiune a stației de epurare ape de mina Nistru – 9 Mai – 11 Iunie, jud. Maramureș.
Valoare estimată: 25826 RON
Data limită depunere oferta: 08.06.2022 12:00.
Descriere contract:Obiectul contractului îl reprezintă prestarea serviciilor de proiectare (PT+DDE) a lucrărilor de repunere în funcțiune a stației de epurare ape de mină Nistru 9 Mai – 11 Iunie, jud. Ma­ramureș. Soluțiile tehnice se vor adopta în baza Studiului pentru stabilirea celei mai adecvate soluții de optimizare și a Programului Unic de etapizare convenit cu A.N.A.R., aprobat prin H.G. nr. 997/2010 elaborat de Consorțiul format din INCD – ECOIND București, S.C. ICPM S.A. Baia Mare și SC CEPROMIN SA – Deva.

Obiectul proiectului îl reprezintă:
- întocmirea programului de lucrări de remediere pentru repunerea în funcțiune a stației de epurare până la finalizarea procesului de modernizare,
- obținerea tuturor avizelor și acordurilor, în numele și pentru Beneficiar - Ministerul Economiei - Direcția Generală Resurse Minerale, necesare execuției lucrărilor și serviciilor de exploatare”, se arată printre altele în anuțul dat de Conversmin.

Am citit și ne-am minunat de ce pleașcă a căzut pe capul celor de la stația de epurare de la Nistru. Apoi, văzând suma alocată unor astfel de mărețe obiective, ne-am dat seama că nu se pot realiza atâtea cu doar  25 de mii lei. Și am început să căutăm date și informații. La Conversmin, pauză. Greu de ajuns la informații. În teorie, am fi putut apela la profesorul de istorie Iustin Talpoș, uns director al Conversmin în urmă cu vreo doi ani. Dar...nu credem că acesta are habar de ce vorbim. Între timp am aflat că Talpoș a mai primit două luni de directorat interimar la conducerea Conversmin. Aceste două luni expiră peste câteva zile. În mod normal ar trebui organizat un concurs adevărat. Dar...în România tuturor posibilităților se pot întâmpla multe.
Am abandonat varianta Conversmin și am zis să mergem la Garda de Mediu Maramureș.  Cu siguranță cei de la Mediu trebuie să cunoască situația stațiilor de tratare, ne-am  spus noi, în drum spre Gardă.
În Baia Mare această instituție se află pitită  după clădirea unde se află ITM și clădirea în care funcționează  Euromedica. Am intrat pe  poarta deschisă larg și am ajuns într-o parcare destinată celor care vin la Garda de Mediu și alte instituții care se află în clădirea pitită și o altă clădire în care se fac intervenții de chirurgie plastică și reparatorie. Am rămas mirați de faptul că o astfel de unitate medicală este înghesuită într-un spațiu mic și...cine știe cum este în interior. Cert este că la intrare se află un fel de birou, de recepție, organizat într-un container, din ăla din care se fac locuințe la inundații. În fine...
Am ajuns la ușa de la intrare în clădirea în care la etajul doi se află Garda de Mediu Maramureș. Ușa închisă. La etajul unu nu știm ce se află. Nu este pusă nicio tablă cu denumirea firmelor, a firmei care funcționează acolo. Pe ușă se află un mic anunț cu un telefon fix și un fax pentru Gardă. Am tras de ușă până ne-am plictisit. Speram să vină cineva, de undeva să iasă, să intre. Nu am avut noroc. Am sunat la numărul pus pe ușa de intrare. Nu a răspuns nimeni. Am sunat din nou, și din nou. Eram informați că numărul apelat era ocupat. Ne-am spus că probleme importante de mediu din județ sunt descâlcite de comisarii Gărzii. Și am tot sunat. Până ne-am plictisit. Trecuseră vreo 30 de minute. Orice problemă de mediu ar fi fost, tot ar fi trebuit să termine de vorbit. Poate doar dacă  nu făceau schimb de rețete, ori vorbeau de modă, petreceri, bărbați, femei sau cine știe ce...
Când eram pe picior de plecare, a apărut un cap de femeie la ultimul etaj, într-un geam. I-am strigat că vrem să intrăm în clădire. Ne-a strigat înapoi, întrebându-ne ce căutăm. Am spus. Ne-a spus să sunăm la telefonul afișat. I-am replicat cu cele 30 de minute pierdute într-o parcare idioată, plină de pietriș. Lumea se uita la noi, ca la circ. Apăruseră și capete de bolnavi de la Euromedica. Cu un ultim efor am întrebat, ce ar trebui să facem. Să o strigăm pe doamna comisar șef la geam, așa poate am fi reușit să intrăm. Femeia ne-a făcut semn să așteptăm.  A coborât un etaj să le spună celor de acolo că sunt căutați. A revenit și ne-a spus o chestie năucitoare. Ușile de la Garda de Mediu Maramureș erau închise. Nu era nimeni.
Incredibil! O instituție  a statului, plătită cu bani publici încuie ușa  de la intrare. Așa ceva nu am mai văzut. Chiar dacă ar fi fost probleme și comisarii ar fi trebuit să plece pe  teren tot ar fi trebuit să rămână  secretara, contabila, alți angajați care au atribuțiuni în zona de mediu. Greu de explicat, greu de înțeles....poate cineva...

Am plecat de la Garda de mediu cu un gust amar și cu explicații inexistente. În acest context ne-am reamintit că recent, în urmă cu câteva luni am fost pe la mai multe stații de epurare din partea aceasta de județ. Am ajuns și la Nistru. Am rememorat pățaniile de atunci.

Cele două stații de epurare din zona Tăuții-Măgherăuș sunt: Cele de la Tyuzosa și Câmpurele aflate în Băița, o localitate a orașului Tăuții-Măgherăuș. Stația de la Câmpurele este cea numită și 9 mai-11 iunie. Această denumire vine de la mina de acolo. Așa se numea galeria din care au fost exploatate metalele nobile sau mai puțin nobile. Drumul până acolo a fost destul de lung și înșelător. Nu sunt indicatoare și a  trebuit să ne tot oprim să întrebăm cum ajungem.

Prima oprire a fost la Câmpurele. Aici am văzut niște clădiri parcă desprinse din filmele neorealis¬te italiene. Clădiri părăsite, instalații părăsite, ruginite. Mai departe, am văzut un muncitor, o mașină parcată în noroiul care era pe platformă. Tot acolo, pe niște paleți, se aflau mai mulți saci de var clădiți frumos lângă o instalație care era „albă ca  varul”. Muncitorul avea o salopetă pe spatele căreia scria Domaso. Ne-am amintit că această firmă este din Petroșani și s-a aflat în mijlocul unui scandal cu aceste stații de epurare, în urmă cu câțiva ani. De  fapt, firul este minister – Conversmin - Domaso. Ultimii sunt executanții lucrărilor și cei  care răspund de calitatea lor. Dar asta e o altă poveste.
Când am ajuns lângă muncitor, a mai apărut unul. Ne-au întrebat ce facem acolo. Când au auzit că suntem de la presă, le-a sărit țandăra. Au început să bombăne că sunt sătui de presă, să îi lăsăm în pace. Le-am explicat că vrem să vedem cum funcționează stația de epurare. Au spus că nu e voie.
Ne-au întors spatele și au început să dea cu lopata varul folosit  pentru neutralizarea apelor de mină care veneau de mai sus. Au spus să vedem că au var, să nu spunem că nu au var și nu îl folosesc. Am mers până la mina închisă din care ieșea o țeavă prin care curgea apa de mină. Desigur, tot parcursul este ca în filmele cu Marte. Roșiatic.
În principiu, apele de mină ies cu Ph-ul foarte mic, 3,2-3,5. Adică este foarte acidă. Operația cu varul are rolul de a ridica Ph-ul, undeva spre 11. Dar rămâne problema metalelor grele, a compușilor chimici, otrăvuri ce se scurg în emisar. Și mai ales a nămolului.

Cam asta era în urmă cu mai multe luni. La vremea respectivă stația de la Câmpurele nu părea a fi o stație funcțională la mare capacitate și cu efect asupra mediului de acolo. După anunțul de licitație este clar că nici în acest moment lucrurile nu stau altfel.
Pentru a mai vedea ce se întâmplă la stațiile de epurare din Mara­mureș am început să căutăm date și informații. Și am avut un nou șoc. A fost ziua șocurilor.
Am găsit mai multe anunțuri de organizare a unor licitații la stația de la Câmpurele pentru aceleași motive ca în anunțul de acum. Evident, cerute de același Conversmin. Încercăm să vă prezentăm succint astfel de date.

Avem o licitație din 2014: ,,Servicii de exploatare și întreținere a stației de epurare Nistru 9 Mai-11 Iunie, Câmpurele, jud.Maramures, Prestarea serviciilor constă în tratarea, epurarea și neutralizarea apelor de mină care au un caracter acid și prezintă încărcări cu ioni de metale grele... Valoarea estimată maximă a acordului cadru este de: 12.568.224 lei, respectiv 2.859.144 euro, la care se adaugă TVA”, într-o variantă pe scurt. În 2009 valoarea contractului 12 milioane ron.

În 2008, pentru 1,7 milioane ron au avut altfel de lucrări.,,Servicii de arhitectură, servicii de inginerie specializată și servicii de inginerie integrată, servicii de proiectare urbanistică și peisagisitică, servicii conexe de con­sultanță științifică și tehnică, servicii de testări și analize tehnice. Locul principal de livrare sau de executare : mina Nistru 9 Mai - 11 Iunie, jud. Mara­mureș”, se arată în anunțul de licitație.
În 2015 s-au cheltuit 2500 de lei pentru o instalație la stația de var.
În 2020 1,3 milioane ron câști­gați de o firmă din Timișoara. Și la 1 iulie 2022 o altă licitație, nu cea de acum care are finalitate în 8 iulie, au fost cheltuiți 4,3 milioane de lei cu aceiași firmă din Timișoara.

În acest context, credem că la  această nouă licitație, chiar dacă e o sumă mult mai mică, va câștiga tot firma din Timișoara.
Probabil au mai fost și alte licitații, alte sume de milioane și milioane de lei băgați în servicii, mente­nanță, modernizări la această stație de epurare care arată ,, ca dracu”. Deci, Conversmin are bani de la buget, mulți, puțini, dar are. Angajează o altă firmă să facă lucrările, deoarece nu vor să  fie răspunzători de ele. Iar ultimii fac ce știu mai bine, îngroapă lucrarea și consumă banii.Câteva concluzii se pot trage. Stațiile de tratare din Maramureș, cele ale  Remin, făcute de Conversmin cu mâna altei firme sunt axate pe folosirea varului.  Adică, se tratează apele de mină acide. Dar în rest... Apele de mină trebuie decantate, e necesar să fie tratate de metale grele și compuși chimici, iar nămolul rezultat trebuie depozitat pe iazuri special realizate. Din 2005, nu s-a făcut mai nimic.  Adică, s-a făcut ceva. S-au tocat bani de la buget în neștire.

Ce spun specialiștii

Am vorbit cu specialiști, așa cum am făcut-o de mai multe ori, despre situația de la stația de epurare de la Câmpurele. Prezentăm câteva din concluziile specialiștilor.
Nu prea au oameni aici în zonă. Dacă se strică ceva, un rotor la o pompă sau altceva se organizează licitații pentru firme care pot face astfel de lucrări. Probabil de asta sunt multe licitații. Dar problema de fond este alta. Stația de la Câmpurele, o știu de când a  fost proiectată, nu a fost bine realizată. Debitul de ape de mină preluat este doar la nivel de 40% din ce este. Deci, nu preia tot ce vine din mină. Pe de altă parte, au fost secretari de stat de la ministerul Economiei care au declarat public că, asigurarea fondurilor pentru epurarea apelor de mină este de maxim 60% din necesar. Din start nu se asigură fondurile necesare. Revenind la Câmpurele, știu că  aveau probleme cu pompele, pentru că de filtrat, nu filtrează. Adică, nămolul rezultat în stația de epurare nu este filtrat, este lăsat să curgă în emisar. În pârâul de  acolo, iar mai jos ajunge în pâraiele mai mari, și în râurile din zona Baia Mare”, ne-a  spus  specialiștii. Aceștia știu că în decursul anilor s-au băgat sume mari de bani la Câmpurele, dar și la alte stații de epurare.  Ei ne-au spus că putem face o comparație care nu înseamnă că țin partea cuiva. Specialiștii afirmă că stația de epurare de la Romaltyn, una  care și filtrează și care are capacitatea de a epura toate apele de mină din Maramureș, a costat  șase milioane și ceva dolari.
Concluzia specialiștilor a fost că la câți bani s-au cheltuit s-ar fi putut face o stație corect făcută, cu toate funcționalitățile necesare.
În situația de acum problematica stațiilor de epurare s-ar putea rezolva cu stația de la Romaltyn. Știm că firma a făcut oferte către ministerul Economiei, dar nu s-a dat niciun răspuns. Mai mult firma din Baia Mare are iaz de decantare pe care s-ar putea pune nămolul rezultat. Mai mult, toate apele de mină de la toate exploatările miniere închise ar putea  fi colectate și printr-un sistem de conducte, ce a mai existat, să fie epurate în stația Romaltyn. Nu se vrea, din motive mai mult politice, decât economice.

   

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.