Stăpânii din umbră ai lumii

La 1 mai 1776, a fost înfiinţat Ordinul Illuminati (cunoscut şi sub numele de Illuminati Bavarezi), de către Adam Jean Weishaupt, profesor la Ingolstadt. Cine sunt, pe cine reprezintă şi ce urmăresc Illuminati au rămas întrebări la care încă se caută răspunsuri. În general se acceptă că Ordinul Illuminati desemnează elitele „luminate” ale lumii, dar nişte elite dominate de sentimente anticreştine, care acţionează din umbră şi sunt nocive prin activităţile pe care le desfăşoară.  

Pentru mulţi necunoscători, Illuminati sunt „oamenii în negru”, stăpânii tăcuţi din umbră, care ne pun la cale viitorul, sau doar personajele „rupte” dintr-un alt roman ecranizat al lui Dan Brown, „Îngeri şi demoni”. Alţii spun că sunt o născocire, un club exclusivist pentru bărbaţi, înfiinţat în secolul al XVIII-lea de o serie de francmasoni frustraţi. Eliminând din discuţie influenţa exercitată de adversarii teoriei conspiraţiei, afiliaţi la protestantismul evanghelic al conservatorilor din SUA, dar şi ideile aberante ale partizanilor teoriei conspiraţiei, cum ar fi cea care afirmă că „ei vin din spaţiul extraterestru”, facem un recurs la istoria „oficială”.

Ordinul Illuminati a fost întemeiat de Adam Jean Weishaupt, care s-a născut la 6 februarie 1748, în Bavaria. Tatăl său, profesor la Universitatea din Ingolstadt, i-a făcut rost de o bursă la Colegiul Călugărilor Iezuiţi, şi astfel Jean a devenit student la Drept la numai 15 ani. Interesant este că, între ei, membrii ordinului nu-şi spuneau Illuminati, ci Perfectibilii. Oricum, numele ordinului s-a raportat întotdeauna la iluminism. Ingolstadt era fieful de neclintit al iezuiţilor, care se stabiliseră acolo cu două secole înainte. Opoziţia nu era tolerată, deşi iezuiţii fuseseră suprimaţi, în parte, de Papa Clement al XIV-lea. De altfel, s-a spus că ei au beneficiat de cel mai mare şi mai puternic serviciu secret din lume.

Ordinul Iezuiţilor a fost înfiinţat de Ignatiu de Loyola şi de alţi nouă camarazi, asemenea Ordinului Templier. Este uimitor că adepţii Teoriei Conspiraţiei cred că iezuiţii au jucat un rol şi în întocmirea „Protocoalelor Înţelepţilor Sionului”, dar şi cu „Tainele Bătrânilor din Bourg - Fontaine”, o altă operă provocatoare. Ei bine, se pare că de la iezuiţi au preluat Illuminati interpretarea iniţialelor „INRI”, („Iisus Nazarenus, Rex Iudaeorum” sau „Iisus Nazareteanul, Regele Iudeilor”) de pe crucea Mântuitorului, care în accepţia lor înseamnă „Iustum Necar Reges Impius”, adică „Nimiciţi împăraţii netrebnici”.

Adam Jean Weishaupt, ajuns profesor de drept canonic, a înfiinţat Ordinul Illuminati, la 1 mai 1776, în Ingolstadt. Mişcarea a fost formată din liber-cugetători, liberali, republicani, deci antimonarhişti, recrutaţi din lojile masonice din Germania, şi a urmărit să promoveze perfecţionismul prin intermediul şcolilor de mistere. În 1785, ordinul a fost infiltrat, dezbinat şi desfiinţat de către guvernul Bavariei pentru un presupus complot, după care a fost interzis pe întreg teritoriul german.

Acuzaţia adusă ordinului a fost aceea că scopul său era să răstoarne toate monarhiile şi religiile de stat din Europa. Numeroşi oameni de cultură din acea vreme au crezut în acest lucru, aceştia susţinând că Illuminati încearcă să se infiltreze în toate guvernele europene pentru a le putea răsturna de la putere. Alţii susţineau că Illuminati s-au aflat în spatele revoluţiei franceze din 1789, revoluţie în timpul căreia a fost răsturnată monarhia şi instaurat un regim republican. S-a spus despre ei că au avut ca deviză următoarele cuvinte: „Ne vom fi încheiat misiunea după ce vom sugruma ultimul papă cu maţele ultimului rege!”

Iniţial, organizaţia lui Weishaupt trebuia „să se opună forţelor superstiţiei şi ale minciunii”. Apoi însă apar două păreri contrare ale cercetătorilor. Unii susţin că Weishaupt îi ura teribil pe iezuiţi şi era hotărât să le vină de hac, iar alţii cred că, de fapt, el fusese pregătit de iezuiţi să creeze o adevărată armată de spioni din toată lumea, care să-i ofere informaţii constant, informaţii pe care călugării nu le mai puteau obţine prin confesiuni.

De altfel, Illuminati şi-au schimbat regulamentele pentru a se potrivi cu cele ale iezuiţilor. „Acest mijloc consta, în principal, în introducerea obligaţiei de a da dovadă de supunere necondiţionată şi a unei supravegheri reciproce între membri, precum şi a unei confesiuni auricolare, pe care fiecare membru inferior în rang trebuie să i-o facă superiorului său”, spun sursele istorice. Iar iezuiţii erau ocrotiţi şi primeau mărturisiri exact de la acele persoane care trebuiau să le fie împotrivă.

Nu se ştie exact cât de mare este înrâurirea grupului de Illuminati, dar se poate observa că, după uluitoarea înfăptuire a lui Weishaupt, din ordinul unei instituţii mult mai vechi s-au iscat, deodată, revolte în toată lumea, iar echilibrul forţelor s-a schimbat cum nu se întâmplase până atunci. Se pare, aşadar, susţin unii cercetători, că Illuminati au luat fiinţă din Biserica Catolică, sub acest nume de cod ascunzându-se o societate secretă despre care se presupune că a fost întemeiată pentru a evita autorităţile Bisericii.

În timpul vieţii sale scurte, gruparea a câştigat mulţi adepţi din rândurile personalităţilor influente şi cunoscute în întreaga Europă, ceea ce de altfel reprezintă ideea principală. Este o metodă veche de secole, folosită şi azi pentru a-i descoperi pe cei care ţi se opun, purtând masca adevăratei iluminări. Adepţii lui Weishaupt aflau, pe măsură ce înaintau în grade, scopurile ordinului. Întemeietorul ordinului susţinea că orice om este în esenţa sa un posibil rege, aşa că moştenirea tronului este un abuz şi că preoţii nu sunt cu nimic mai presus de un om obişnuit care se roagă. În plus, Weishaupt şi-a dorit o Europă fără frontiere între state.

Membrii ordinului promiteau ascultare faţă de superiorii lor şi au fost împărţiţi în trei clase principale, fiecare cuprinzând mai multe grade. S-a speculat mult pe tema expansiunii rapide a ordinului, existând păreri potrivit cărora Iluminaţii şi-au creat centre în mai multe state europene, ajungând la un număr de 2.000 de membri în decursul a doar zece ani. Numeroşi oameni de litere au fost atraşi în sânul ordinului, dar şi importanţi oameni politici. Weishaupt a început atragerea unor francmasoni din loji existente deja în cadrul ordinului, ipoteză foarte probabilă, date fiind anumite obiective comune ale celor două organizaţii.  

În 1777, Karl Theodor a devenit conducătorul Bavariei. Susţinător fervent al despotismului luminat, acesta a condamnat toate societăţile secrete bavareze, inclusiv Ordinul Illuminati, în 1784. Până atunci, numeroase personalităţi germane au activat legal în cadrul ordinului, printre aceştia numărându-se Ferdinand von Braunschweig şi Xavier von Zwack, diplomat la reşedinţa căruia, în momentul unei percheziţii, a fost găsită o mare parte din documentele ordinului.

Cu toate că oficial a fost desfiinţat, ordinul continuă să existe şi în ziua de astăzi, susţin anumiţi cercetători. Adepţii teoriei conspiraţiei sunt convinşi că toate evenimentele importante care se petrec în lumea contemporană sunt controlate, dirijate, manipulate de această societate secretă. În continuare membrii importanţi ai elitelor politice, financiare şi culturale mondiale fac parte, după această teorie din ordinul Illuminati.

Numeroase societăţi secrete înfiinţate în perioada contemporană s-au revendicat ca urmaşe ale ordinului bavarez, altele folosesc numele Illuminati doar pentru a desemna o treaptă, un grad în interiorul organizaţiei lor. Ordinul Illuminati constituie în ziua de azi şi o temă pentru folclorul urban, numeroşi autori de romane, scenarişti şi autori de jocuri video.

O conspiraţie mondială

Referindu-se la sursa de inspiraţie oferită de Illuminati pentru diverse curente politice dictatoriale, celebrul politician englez (dar şi francmason declarat) Winston Churchill, prim-ministrul Regatului Unit în perioada Celui de-al Doilea Război Mondial, avea să declare în publicaţia „Illustrated Sunday Herald”, la 8 februarie 1920: „Epoca lui «Spartacus» Weishaupt, trecând prin cea a lui Karl Marx, pentru a ajunge acum în cea a lui Troţki - Rusia, Bela Kuhn - Ungaria, Rosa Luxemburg - Germania şi Emma Goldman - SUA (cu toţii, exponenţi ai comunismului agresiv – n.n.), această conspiraţie mondială pentru nimicirea civilizaţiei şi reconstruirea societăţii pe baza stopării dezvoltării, a unei răutăţi meschine şi a unei imposibile egalităţi n-a făcut decât să se extindă încontinuu”.

Un scandal de proporţii

Ordinul se va confrunta cu un scandal intern de proporţii. Baronul von Knigge, şeful cercului din Westfalia şi mâna dreaptă a lui Adam Weishaupt a avut o criză morală şi religioasă, fiind un creştin practicant, după care s-a detaşat public de mentorul său, acuzându-l de autotarism şi satanism, pentru că afirma că însuşi Isus Hristos a fost întemeietorul ordinului şi că el nu a fost Mesia, ci un mare revoluţionar care le-a predat tuturor oamenilor lecţia Libertăţii. Şi alţi adepţi s-au retras, declarând autorităţilor că Illuminati abjură creştinsmul, că induce membrilor ura faţă de societate, stat şi familie şi că era un duşman declarat al proprietăţii particulare. O ironie a sorţii a făcut ca un curier secret al lui Weishaupt să piardă nişte documente compromiţătoare, care aveau să ducă la dizovarea ordinului şi surghiunirea straniului său maestru. Însă, într-un mod de-a dreptul bizar, ideile lor vor influenţa secolele următoare.

O realitate mistificată

În lucrarea sa intitulată chiar „Iluminaţii”, Pierre-Andre Taguieff, celebrul istoric, filosof şi politolog francez, director de cercetare în cadrul Centrului Naţional de Cercetări Ştiinţifice din Paris şi în acelaşi timp ataşat al Centrului de Cercetări Politice din capitala Franţei, autor a numeroase eseuri pe teme politice, filosofice, sociologice, preocupat de teme precum rasismul şi antisemitismul, notează: „Iluminaţii din Bavaria au fost imaginea ameninţătoare a subversiunii, a haosului revoluţionar şi a dictaturii criminale. Realitatea istorică a Ordinului Iluminaţilor a fost mistificată, supusă ideologizării, iar fondatorul său, socotit urmaşul lui Satan.

Dar diferenţa dintre Ordinul istoric real al Iluminaţilor din Bavaria şi fabulaţiile despre secta Illuminati este izbitoare. Mulţi au crezut că motorul istoriei nu este altul decât efectul acţiunii unor societăţi secrete sau rezultatul unei serii de comploturi. Dar, în timpurile moderne, noua cultură populară mondială este alcătuită din fărâme de «ocultism», «esoterism», şi de «conspiraţionism»”.