Spaima justificată (V)

Întrebare: Să vedem și care este natura economică a inflației…?!
Răspuns: În consens cu politicile statale, deși formal sau instituțional separate de acestea, autoritățile mo­netare au apelat, pe fondul pandemiei, la același „whatever it takes” în planul deciziilor de politică monetară.
Astfel, în raport cu spectrul unei crize economice atipice, generată pe fondul nevoii de securitate sanitară, direcția unanimă de politică monetară a fost „politica banilor ieftini” – cum se numește aceasta în literatura de specialitate.
Așadar, piețele financiare au fost „inundate” de lichiditate monetară, dată fiind și concepția că „banii sunt sângele care irigă sistemul economic”, iar sistemul economic cerea măsuri forte din partea autorităților statale. În consecință, a avut loc creșterea explozivă a activelor financiare ale băncilor centrale, prin măsuri specifice, între care reducerea la minime istorice a ratelor dobânzii de politică monetară, aproape peste tot în lume.
Să ne amintim de etapa inedită a „dobânzilor negative”, una de-a dreptul stranie în raport cu logica principială a dobânzii, dar care a atras rostogolirea expansiunii monetare, precum efectul bulgărelui de zăpadă în întreg sistemul financiar.
Marile bănci centrale au avut un răspuns uniform la criza generată de pandemie, dată fiind creșterea puternică a activelor financiare începând cu aprilie 2020.

Î.: Care sunt caracteristicile procesului inflaționist?
R.: Procesul inflaționist este unul redistributiv, căci generează, pe parcurs, avantaje (unora) și dezavantaje (altora). Sectoarele care intră mai devreme în posesia monedei su­plimentare sunt avantajate, pentru că pot achiziționa bunuri la prețuri care încă nu au crescut. În final, însă, prin perpetuarea inflației pe termen lung, reducerea puterii de cumpărare a banilor va lovi pe toată lumea.
Merită să ghidăm incursiunea inflației către tărâmul științific al monetarismului. Milton Friedman, celebrul economist american laureat al Premiului Nobel pentru economie, își încheia cercetările de-o viață spunând că „inflația este un fenomen monetar, adică nu poate exista inflație fără creșterea masei monetare”.

În context, se impune totuși un disclaimer contemporan: deși istoria ne ajută să deslușim natura inflației, care ține de creșterea cantității de bani din economie, istoria recentă a crizei pandemice plasează evoluțiile monetare și în lumina necesității. În absența unei adecvări monetare la condițiile de criză, probabil că multe sectoare s-ar fi confruntat astăzi cu spectrul in­sol­venței și al falimentului.