Sincretismul lui Ilie Tudorel, în fotografia Maramureşului

Reporter: În ultima perioadă de timp au fost vernisate mai multe expoziţii de fotografii realizate în Maramureş. Este nordul ţării atât de „fotogenic”?

Ilie Tudorel: Maramureşul este o îmbinare fericită între civilizaţia rurală ce încă păstrează tradiţiile, datinile şi obiceiurile strămoşeşti şi în modernitate.

Toată această îmbinare are loc pe fundalul unor peisaje rurale deosebite. Avem un judeţ verde, în care civilizaţia fânului poate să transforme peisajul într-un mod uluitor. În momentele anului în care se coseşte fânul şi se fac căpiţele se poate spune că ce vezi în Maramureş nu se mai vede în alte părţi, deşi fân este peste tot. Miile de căpiţe ce împânzesc Maramureşul îl fac fotogenic! Căpiţele maramureşene sunt un subiect fotografic de excepţie, mai ales că în cele patru ţări ale Maramureşului sunt modalităţi diferite de prezentare a acestora.

 

Rep.: Ţinând cont de faptul că aici sunt multe subiecte fotografice, cum s-ar putea caracteriza ultima expoziţie foto organizată, la începutul acestui an?

I.T.: Expoziţia: „Maramureş - oameni şi locuri” îşi propune să conecteze subiecte: omul care sfinţeşte locul, omul şi locul în care trăieşte, omul şi localitatea. În acest fel avem chiar o hartă a portului popular maramureşean, în cadrul expoziţiei, deoarece el diferă în cele patru zone componente. Se văd oameni de peste tot, diferiţi, dar foarte asemănători. Există o unitate în diversitate şi filonul pe care am mers noi este păstrarea tradiţiilor, ce sunt în pericol. Este o pledoarie pentru a conserva tradiţiile şi datinile populare. Trebuie puse în valoare aceste tradiţii. Faţă de alte zone învecinate cu România, Maramureşul are avantajul că şi-a păstrat obiceiurile şi tradiţiile şi ele trebuie salvate!

Am fost în aceste zone învecinate şi am văzut că diferenţa între sat şi oraş este foarte mică. Oamenii de la ţară nu mai păstrează portul popular, nu mai păstrează nimic. Parcă ar trăi la oraş.

Acolo, globalizarea s-a produs!

La noi lucrurile stau altfel şi nu trebuie să acceptăm nivelarea valorilor. Trebuie să fim conştienţi de faptul că în asta stă adevărata noastră bogăţie. Probabil acest fapt îi atrage pe turişti să vină în Maramureş, faptul că aici văd altceva!

Civilizaţia rurală este încă vie, sărbătorile mari creştine sunt respectate şi pentru turişti ele sunt deosebite. Aici la noi încă se mai poate mânca după reţete tradiţionale şi cu materie primă şi ingrediente naturale. Aici, la noi,  nu se pune problema „E-urilor”. Maramureşul este unul dintre puţinele locuri rămase pure, curate. Şi aşa e şi fotografia pe care o poţi face. Aicea încă îi mai poţi vedea pe oameni ca într-o capsulă a timpului. Prin fotografie parcă te teleportezi în timp şi retrăieşti vremuri de acum 100-200 de ani.

 

Rep.: Cum văd artiştii fotografi din Ungaria, Polonia şi Ucraina, ce expun îi această expoziţie, Maramureşul?

I.T.: Periplul acestei expoziţii a început din localitatea Gyor, nu întâmplător, ci pentru că doream să cunosc comunitatea românilor din Gyor, sunt mulţi, din interior. La expoziţia de acolo au venit foarte mulţi români, cetăţeni maghiari. S-a vorbit foarte mult, acolo, în româneşte. Expoziţia a avut un ecou extraordinar deoarece au fost fascinaţi de faptul că toate aceste fotografii ilustrează o viaţă în care tradiţiile româneşti sunt puternice. Au fost mândri că în Maramureş ducem mai departe acest filon strămoşesc.

Problema acolo este destul de dureroasă. Nu aş putea spune că sunt maghiarizaţi, dar suferă o influenţă a civilizaţiei de acolo. Ei nu mai păstrează ca noi, tradiţiile româneşti. Oamenii sunt calzi, interesul faţă de patria mamă este mare, mai ales de Maramureş! Acolo am venit în contact cu unul dintre marii fotografi maghiari ce a realizat fotografii în Maramureş, Banfi Barnabas, preşedintele fotoclubului din Gyula şi care colaborează cu fotocluburi din România. Atunci l-am cunoscut şi l-am invitat în tabăra Foto de la Cerneşti din octombrie 2014.

 

Rep.: Ce ar urma cu expoziţia, pe traseul internaţional?

I.T.: Va urma o expoziţie la Ivano - Frankivsk, din Ucraina. Demersurile au fost făcute, dar necesită o corespondenţă şi un timp mai lung, iar apoi vom merge în Polonia!

 

Rep.:  Această expoziţie a apărut de mai bine de un an şi are carieră internaţională foarte bună. Dacă am trage o linie, care ar fi rezultatul? De la ce s-a plecat şi unde s-a ajuns?

I.T.: Am pornit de la ideea că, pentru o promovare de succes a Maramureşului, oriunde, trebuie să ai un limbaj universal. Iar cel mai uşor de înţeles este fotografia! Imaginile vorbesc direct, nu mai trebuie să fie un intermediar care să explice. Nu degeaba se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte!

Foarte importantă este şi combinaţia care am folosit-o de imagine şi muzică.

Oriunde am fost, am pus ca fundal muzică populară maramureşeană. Este o reţetă de succes!

 

În viitor vom încerca să avem şi sprijinul unor cântăreţi populari. Sunt convins că expoziţia pe care o vom prezenta în continuare în străinătate va avea un ecou tot mai mare. Îmi doresc ca într-adevăr să atragem atenţia! Să magnetizăm publicul local, de oriunde ar fi!

Să fie un sincretism artistic, iar lumea, după ce participă la un astfel de eveniment să nu îl mai uite!

 

Rep.: După ce aţi parcurs tot judeţul, probabil există o imagine generală. Care ar fi brandul Maramureşului în 2016?

I.T.: Brandul Maramureşului există. El nu trebuie căutat, dar trebuie foarte bine dozată fiecare parte componentă. Avem arhitectură populară, mă gândesc la bisericile de lemn, porţile maramureşene, casele tradiţionale. Dar şi celelalte componente ale brandului: portul popular, de care trebuie să avem grijă deoarece se alterează, apar elemente de kitsch agresiv. Se găsesc destul de greu costume populare originale.

Tot în cadrul acestui brand intră tehnica populară. În Maramureş poţi încă găsi mori de apă în funcţiune, vâltori, piuă, mai poţi găsi cuptoare pentru copt, batoze, tractoare vechi. Din păcate, foarte multe astfel de utilaje se distrug, se pierd. Nu este nimeni care să le explice oamenilor că ar trebui conservate. Dar mai avem arta culinară tradiţională. Avem fotografii cu femei care frământă pâine, procedura de coacere, prepararea cozonacilor, a cârnaţilor. La vernisaje am dublat imaginea cu prezenţa unor platouri cu gustări tradiţionale. A fost de mare succes. Şi pălinca poate fi un bun ambasador!

 

Rep.: Cum se împacă pasiunea pentru fotografie cu activitatea profesională şi cea politică, administrativă?

I.T.: Arta fotografică pe care am ajuns să o stăpânesc tot mai bine m-a învăţat să fiu atent la detalii. Trecând anii, am început să văd detaliile în natură,ceea ce este frumos, interesant, incredibil. Detalii care pot fi definitorii într-o fotografie făcută în natură.

Toate acestea m-au făcut mult mai atent în afaceri, sunt atent la detalii, ceea ce nu a dus decât la succesul meu în afaceri. De mai mulţi ani sunt pe primul loc între firmele de profilul afacerii pe care o coordonez.

Iar în politică, detaliile fac diferenţa. Dacă eşti meticulos, dacă eşti documentat, dacă eşti atent, poţi veni în discursul tău politic cu argumente. Dacă eşti metodic poţi avea o altă strategie politică.

Consider că la ora actuală foarte mulţi oameni politici sunt superficiali în ceea ce propun, în ceea ce fac! Nu îşi dau seama de implicaţii, de ceea ce se poate întâmpla ca şi consecinţă a vorbelor şi faptelor lor.

 

„Oamenii de la ţară nu mai păstrează portul popular, nu mai păstrează nimic. Parcă ar trăi la oraş. Acolo, globalizarea s-a produs! La noi lucrurile stau altfel

şi nu trebuie să acceptăm nivelarea valorilor. Trebuie să fim conştienţi de faptul că în asta stă adevărata noastră bogăţie. Probabil acest fapt îi atrage pe turişti să vină în Maramureş, faptul că aici văd altceva!”

Ilie Tudorel