Sfârşitul unei „ere” financiare: Războiul disperat al datornicilor cu băncile

Disperare şi chiar sinucideri I Pe scurt, povestea neromanţată a unui sfârşit de „eră financiară”, care a început cu „creditul doar cu buletinul” şi se va termina cu darea în plată. Criza, cursul valutar, scăderea salariilor i-a adus pe mulţi maramureşeni la disperare. Acum au ajuns datori vânduţi la bancă, cu veniturile poprite, bunurile executate şi o datorie care se va mai întinde pe câţiva ani. În disperare, oamenii asaltează cu memorii Parlamentul şi Banca Naţională a României. De cealaltă parte, tinerii se tem că legea dării în plată va însemna sfârşitul programului „Prima Casă” şi, implicit, al oricărei şanse de a-şi cumpăra o locuinţă.

 

 

Pe de o parte credite doar cu buletinul în 24 sau 48 de ore, pe de altă parte credite cu garanţii semnificative şi avansuri consistente. Aceeaşi Românie, aceiaşi datornici şi creditori, doar câţiva ani distanţă. Între timp, criza financiară, fluctuaţiile cursului valutar, i-au adus pe români şi maramureşeni în pragul disperării. Un război mut şi surd a cărui energii s-au descătuşat prin rostirea unui singur cuvânt. „Cuvântul magic”: darea în plată. De la finele anului trecut, aleşii discută o variantă prin care un datornic poate scăpa de datorii dând casa ipotecată la bancă.

 

În numai câteva zile, maramureşenii au luat cu asalt parlamentarii şi Banca Naţională a României, cu memorii disperate, în care relatează situaţiile aberante în care au ajuns.

De exemplu, într-o interpelare a deputatului Cornelia Negruţ  e prezentat cazul unui doamne, mamă a doi copii, care a luat un credit ipotecar de 60.000 de Euro. Astăzi a plătit deja 64.000 de Euro, vrea să dea casa la bancă pentru a scăpa de datorie, dar banca doreşte să pună şi poprire pe salariu încă 18 ani!

 

„Sunt B. Elena, mamă a doi copii. Am luat un credit ipotecar care, atunci când l-am luat, avea o rată de 1.240 RON, la soldul iniţial de 60.000 Euro. Imediat s-a majorat nejustificat, după două luni la 1.600 lei, apoi 1.800, 2.100 şi acum 2.400 lei. Soldul la zi a ajuns acum la 82.000 Euro, după ce am achitat deja 64.000 de Euro până acum. Aş prefera să plătesc avans, să plătim toată casa, dar acum am ajuns în situaţia de a da băncii cheile, deoarece avem locuinţe obţinute la rate de lux, pe care nu ni le mai putem permite. Varianta bancherilor este următoarea: avans, rate timp de 8 ani şi executare silită. Îţi iau casa şi mai pun poprire pe salariu încă 18 ani de acum înainte. Deci nici casa nu o ai, doar poprirea uriaşă, de au ajuns oamenii să divorţeze  ca să pună pensie alimentară la copii cât mai mare, pentru că aceasta nu poate fi poprită şi chiria la fel. Asta e varianta lor! Noi vrem să renunţăm de bunăvoie la case, ca să nu ne mai urmărească cămătarii de bănci, care nu negociază nimic cu noi şi ne tratează ca pe nişte sclavi”.

 

Un alt caz, la fel de disperat este cel al maramureşeanului A. Lucian, care a ajuns de asemenea subiectul unei interpelări adresate guvernatorului BNR, Mugur Isărescu: „În anul 2008 am luat un credit de 130.000 Euro, pe firmă, pentru care am garantat cu casa personală. A venit „criza” şi unii clienţi nu mi-au putut plăti. La rândul meu, nu am putut plăti furnizorii, şi astfel o firmă pe profit şi fără datorii la stat a intrat în insolvenţă şi faliment. Deşi am plătit băncii 410.000 RON, ei mai vor încă 80.000 Euro. Banca nu vrea încă să execute casa, ci pe avalişti, adică soţia şi fiul nostru, cărora le-au blocat toate bunurile şi veniturile. Am ajuns astfel în ingrata situaţie, ca după 35 de ani de căsnicie, banca să ceară în instanţă partajarea bunurilor comune ca să o poată executa pe soţia mea. Repet: am plătit 410.000 RON şi ei vor să le mai dau şi casa pusă garanţie pentru cei 130.000 Euro. Este oare drept ca banca să solicite în continuare executarea avaliştilor şi nu a bunului garantat, iar noi să nu beneficiem de darea în plată, pe motiv că am luat credit pe firmă, deşi suntem executaţi ca persoane fizice?”.

 

 

Cele două cazuri sunt doar o picătură dintr-un ocean de disperare. Executările silite, popririle şi disperarea au ajuns la ordinea zilei pentru foarte mulţi datornici. Pe de altă parte, există şi datornici de rea-credinţă, care vor să folosească darea în plată pentru a scăpa de o datorie pe care ar putea-o plăti.

 

Pe de altă parte, tinerii care n-au altă şansă să-şi cumpere o locuinţă decât „Prima casă”, se tem că darea în plată ar însemna sfârşitul programului şi creşterea avansului la creditele ipotecare, ceea ce a şi început să se întâmple. Două bănci au renunţat de săptămâni bune la program şi una a crescut substanţial avansul la creditele ipotecare. 

 

Dr. ştefan Gonczi spune că: „Legea dării în plată este alături de legea falimentului personal, singurele două legi care ar putea să ajute concret poporul român. Tocmai din această cauză au apărut aceste disensiuni, pentru că se pune problema: „cine să câştige? Populaţia care s-a împrumutat? Băncile? Sau să-şi împartă împreună riscul?” Băncile nu sunt de acord să piardă, normal, şi nu sunt de acord nici să împartă riscul cu persoanele care s-au împrumutat. Aceasta este problema de principiu. A venit Banca Naţională şi a introdus nişte observaţii cu privire la lege. Plecăm şi de la faptul că legea iniţială a fost destul de ambiguă. Pe bună dreptate preşedintele a întors-o, pe bună dreptate Banca Naţională vine cu puncte de vedere, pentru că la un moment dat părea că inclusiv cei care doreau să facă afaceri imobiliare, nestabilindu-se limita creditului după care se poate returna bunul la cel care a dat împrumutul, puteau să fie afaceri imobiliare mari, pentru că cei care nu au reuşit la un moment dat să-şi vândă apartamentele, să poată să le dea înapoi.

Deci, nu era cinstit. S-a introdus limita de 150 de mii de euro, care să fie limita maximă, peste care dacă s-a luat împrumutul să nu fie aplicabilă această lege. Deci au apărut interesele politicienilor, pentru că asta e treaba lor, să încerce să satisfacă electoratul, au apărut interesele băncilor şi a apărut interesul Băncii Naţionale, care nu doreşte să lovească prea tare în bănci, pentru că într-adevăr o economie care nu este finanţată prin intermediul sistemului bancar intră în colaps. Sunt trei parteneri care discută această lege, şi de aceea sunt atâtea probleme. Aceasta este explicaţia. Mai este o lege care este tot plimbată din dreapta-n stânga. şi anume cea privind transformarea creditelor din valută în lei, care nu se pune în aplicare pentru că tot băncile pierd. Dacă această lege s-ar aplica, împreună cu legea falimentului personal şi cu cea a dării în plată, am putea vorbi despre legi care să vină într-adevăr în ajutorul poporului român. Consecinţa directă a legii dării în plată se vede în programul Prima Casă. Băncile au crescut deja avansul pentru cumpărarea de locuinţe. Intenţia este să ai bani cât mai mulţi, pentru ca atunci când ajungi eventul să restitui casa, ei să nu piardă prea mult. Dacă ar fi după capul lor, ar trebui să ai 90% din bani şi numai 10% să dea ei, şi în plus să ia şi casa”.

 

Acum, legea dării în plată e în drum spre Camera Deputaţilor, care va avea ultimul cuvânt de spus în ceea ce priveşte proiectul de act normativ. Ulterior, urmează ca legea să fie trimisă la promulgare în termen de zece zile. Însă potrivit unor surse, plafonul de 150.000 de euro ar putea fi corectat la Camera decizională. Prin urmare, epopeea legii dării în plată, care ţine capul de afiş al agendei publice din toamna anului trecut de când a fost trimisă la reexaminare de preşedintele Iohannis, s-ar putea finaliza la sfârşitul acestei luni, însă forma ar putea fi diferită faţă de cea din prezent. Preşedintele Iohannis nu va mai putea să trimită legea spre reexaminare pentru a doua oară.

Vom reveni.

 

 

Verdict: nemulţumiţi!

 

Legea dării în plată, în forma votată de Senat, reuşeşte să nemulţumească pe toată lumea. Pe de o parte, iniţiatorii legii spun că introducerea unui plafon maximal de 150.000 de euro pentru aplicarea legii este discriminatorie.

 

De cealaltă parte, bancherii cer şi mai multe limitări, astfel încât doar cei cu o situaţie materială precară să poată preda băncii casa ipotecată. Legea nu e nici pe placul Guvernului, care ar dori ca legea să nu includă Prima Casă.

„Guvernul susţine ca legea dării în plată să-şi păstreze şi chiar să-şi consolideze caracterul social, care a stat la baza acestui proiect de lege şi a fost exprimat ca atare în expunerea de motive, atunci când proiectul de lege a apărut în dezbaterea Parlamentului. Este un punct la care Guvernul ţine foarte mult – acest caracter social poate fi un răspuns pentru multe din provocările la care legea nu răspunde în acest moment sau care creează dificultăţi în interpretarea sau în efectele pe care le va avea această lege’’, a declarat purtătorul de cuvânt al Executivului, Dan Suciu. El a subliniat că introducerea distincţiei cu privire la consumator este doar un prim pas. „Este un pas înainte, cum este un pas şi aprobarea plafonului de 150.000 de euro. Dar sunt doar doi paşi. Probabil sunt necesari mai mulţi’’, a susţinut Dan Suciu, precizând că se referă la introducerea criteriului gradului de îndatorare. Purtătorul de cuvânt al Guvernului a afirmat că în şedinţa de guvern au fost discutate puncte de vedere şi din partea mai multor ministere. „Sunt nuanţate aceste puncte de vedere în funcţie de specificul fiecărui minister în parte’’, a adăugat el.

 

 

Harta restanţelor la bănci

 

Regiunile istorice Banat şi Crişana înregistrează cea mai mare rată a restanţelor la creditele bancare din România, în pofida şomajului redus. La polul opus, cea mai bună disciplină la plată o au firmele şi populaţia din Dobrogea, Oltenia şi Muntenia, arată calculele Profit.ro, pe baza datelor BNR.

Credite de aproape 4 miliarde de lei erau restante în judeţele din Transilvania, la un volum total de 34,3 miliarde de lei. Regiunea are disparităţi importante în privinţa disciplinei la plată. Judeţele Braşov şi Sibiu, printre cele mai dezvoltate din ţară, conduc în topul restanţelor din regiune, cu rate de 16%, în timp ce Clujul, cu credite de peste 10 miliarde de lei, are o rată a restanţelor de 7,7%, iar Mureşul, de 8,5%.

În Hunedoara, Alba, Harghita şi Bistriţa-Năsăud, rata variază între 10 şi 15%. Maramureşul are o rată a restanţelor de 11%.

 

Cele mai mici restanţe sunt înregistrate în Covasna, atât în procente, cât şi în sume nominale, cu 7%, respectiv 54 de milioane de lei. Însă judeţul cu populaţie majoritar maghiară are şi cel mai mic volum al creditelor din România, de 760 de milioane de lei.

 

 

„Văd această lege fără amendamente. Este o lege foarte bună pentru că foarte multă lume are credite insuportabile şi cu dobândă care e latitudinea băncii. Am un semn de întrebare legat de continuare programului Prima casă, aici vom aprofunda şi vom discuta la Cameră. Mie personal, fără să am o viziune exactă a fenomenului prima casă, s-ar putea să-l afecteze, în sensul că nu va mai lua nimeni credite prin «Prima casă»”.

Deputatul Călin Matei