Sănătatea este o mare afacere!

Criza de medicamente din România este profundă și afectează pacienții ce caută să își trateze bolile de care suferă. În aparență, lucrurile stau relativ bine, în fapt sunt multe discontinuități ce au apărut cu ani în urmă și nu au fost rezolvate de către autoritățile centrale, de către oficialii ajunși pe funcții bine plătite după criteriul politic. La redacția noastră au ajuns câteva sesizări a unor cazuri de pacienți ce nu și-au mai găsit medicamentele necesare, chiar pentru supraviețuire. Oamenii sunt revoltați, nemulțumiți și se gândesc dacă să mai rămână în România sau să plece spre alte țări care pun preț pe oameni. Încercăm să vă prezentăm situația de acum în această problematică a medicamentelor, plecând de la nevoi și ascultând mai mulți specialiști din sistem.

Săptămânalul nostru a publicat mai multe materiale despre medicamente, farmacii, producătorii de medi­ca­mente și minunatele lor rețele de distribuție, în urmă cu mai mult timp. De atunci, lucrurile nu s-au schimbat în bine, au devenit tragice în unele situații. Este cunoscută drama celor care folosesc imuno­glo­bulină.
Dar sunt mai multe categorii de bolnavi care nu își găsesc „leacurile”.
De exemplu, bolnavii de astm bron­șic. O afecțiune cauzată, printre altele, de alergii. O boală pulmonară care s-ar traduce prin scăderea capacității de a respira. Te sufoci dacă nu îți iei medicamentele prescrise de medic. Într-un astfel de caz, un tânăr de până în 30 de ani a aflat de afecțiune de la vârsta de 15 ani. De atunci folosește astfel de medicamente. Dar boala a devenit mai puternică în ultimii ani, iar tratamentul s-a schimbat. A avut rezultat pozitiv o linie de tratament cu un me­di­cament care se ia zilnic, tablete, și un spray pe care trebuie să îl fo­losești la nevoie. Tânărul face crize destul de des, mai ales primăvara, la umezeală. Uneori noaptea se tre­zeşte pentru că nu mai poate respira. Folosește sprayul şi respirația revine la normal. Dacă nu are tubul la el, din motive diverse, lucrurile devin tra­gice. Se sufocă, amețește, devine peri­cu­los. De aceea are două seturi de inha­lator și medicament, unu stă acasă, iar celălalt îl poartă în permanență cu el.
Cam așa s-a descurcat tânărul nostru în ultimii ani. Dar, la începutul anului 2017 a avut un șoc. Nu a mai găsit spra­yul în farmacii. Este vorba de Berotec. Familia tânărului, disperată, a început să caute medicamentul prin oraș, județ și mai departe. Nimic!
Vizite la medici, nervi, neputință. Unul dintre tuburile cu medicament s-a epuizat. Mai avea în al doilea pentru o perioadă de timp. Într-un final, medicul alergolog i-a spus că a apărut de ceva vreme un alt medicament cu aceeași substanță activă și încă ceva, produs de aceeași firmă producătoare. Medica­men­tul se numea Berodual. Alte vizite în farmacii. A fost găsit la unele dintre farmaciile aflate pe piața românească. De atunci a trecut aproape un an. Tânărul s-a obișnuit că noul spray, iar lucrurile au intrat într-o normalitate. Cu vreo două săptămâni în urmă, a fost să își cumpere un tub de Berodual. Nu a găsit niciunde. Din nou stres, nervi, emoții. Acum nu avea decât un tub. Nu exista o rezervă. În mai multe zile, după ce a vorbit cu medici, farmaciști și distribuitori a aflat că Berotec, de mai de mult și Berodual nu se mai aduc în țară. Cei care au distribuit medicamentul în România au constatat că nu este rentabil să mai aducă acest medicament. Sute, poate mii, poate multe mii de pacienți nu au alternative. Sigur, ești trimis să îți cauți un alt medicament compatibil. Unii găsesc, dar alții, pro­babil mai puțini, nu.
Tânărul băimărean nu a găsit. A încercat toată gama se sprayuri care se găsesc în România, singurele care au răspuns pozitiv au fost cele două de mai sus. Ce este de făcut?

Alte cazuri se referă la lipsa unor insuline, mai sunt probleme la hepatite, dar și pentru oncologie și cardiologie.
Medicamente esențiale, multe nu sunt foarte scumpe, pentru supraviețuirea pacienților, chiar. Dacă mergi la medic să întrebi ești trimis la farmacii. De acolo ești trimis la distribuitori şi la producători. Este un sistem integrat în care fiecare depinde de celălalt. Doar pacientul este la capătul sistemului și depinde de toți. Din păcate, el este și cel care plătește pentru disfuncționalitățile existente. Uneori plăteşte cu viața! Este un mod cinic de a atrage atenția asupra unei situaţii alarmante. Lipsesc multe medicamente de pe piața româ­nească, iar pacienții nu prea au alternative.
Aici apare și o primă concluzie. Pacien­tul, bolnavul, nu reprezintă nimic pentru stat, farmacii, distribuitori, pro­ducători.
Toți au texte de „Buftea” în care vorbesc de grija față de pacient. Dar, în astfel de situații, toți ridică din umeri. Grija lor față de pacienți este zero. Pe cine interesează că mii sau mai mulți pacienți nu au Berotec, Berodual? Pff!! Niște bolnavi de astmă… pfff!! Amărâții! Să se descurce!
Scandalul imunoglobulinei este o excepție pentru că a ajuns la presă și a fost publicat peste tot. Trebuia ca statul să ofere soluții.
Ce se va întâmpla dacă un bolnav de astm va deceda din cauza unor medicamente care lipsesc? Nimic. Cine mai știe că avem astfel de probleme?

Am discutat cu mai mulți din sistemul farma pe această temă. Am primit explicații, chiar și exemple de medicamente. Dar specialiștii ne-au spus să nu dăm denumiri de medicamente în ziar deoarece vom fi atacați de distribuitori, de producători. Aceste structuri sunt foarte puternice, au o armată de avocați, bani mulți și pot influența totul, chiar și politica guvernamentală, în privința medicamentelor.
Altfel spus, este o iluzie că noi, cetă­țenii, prin instituțiile existente, decidem ce și cum. Producătorii de medicamente, industria farma - una dintre cele mai puternice din lume, după armament și petrol - dispun și dictează. Interesul pacientului nu are nicio valoare.
Medicamentele sunt o afacere foarte mare, din care se câștigă multe miliarde de valută (dolari, euro).
„Trebuie pornit de la premiza că nu este vina farmaciilor, nici a faptului că nu există medicamentul X, ci a faptului că firma care îl importă, respectiv produ­că­torul care îl aduce în România a constatat că medicamentul respectiv nu este compatibil ca și preț pentru el și consideră că nu mai are rost să îl aducă în țară. Trebuie să înțelegem că sănă­ta-tea este o afacere. Nimeni nu are treabă cu pacientul! Pe ei nu îi interesează că tânărul respectiv sau încă 100 de mii nu au un medicament! Nu îi interesează. Pot da texte din astea sforăitoare: „prima noastră grijă e pacientul!”, „pacientul e pe primul loc”… Povești! Pe de altă parte, în farmacii nu s-a simțit că au dispărut medicamente românești. Cu siguranță au dispărut, dar în farmacii nu s-a simțit!

Cea mai mare problemă e la medicamentele străine, la medicamentele de import de exemplu, medicamentele de astm, vestita imunoglobulină, medicamente pe cancer, în continuare sunt cu probleme, pe cardio, medicamente pentru circulația vasculară. Nu au dispărut în totalitate, dar nu avem acces la ele. Pe lângă toate acestea, distribuitorii au și ei anumite situații de care profită. De exemplu, o farmacie are nevoie de 100 de cutii pe lună dintr-un produs, este rulajul obișnuit, dar nevoile cresc lunar cam cu 20 la sută, în luna următoare ai avea nevoie de 120 de cutii și comanzi, iar distribuitorii profită de situație. Medicamentul care trece și din care nu găsești tot timpul și de care ai nevoie în mod progresiv se numește medicament deficitar. Asta este sintagma momentului! O metodă de marketing: medicament deficitar și toată lumea este feri­cită și înţelegătoare. Pacienții că nu au găsit un medicament deficitar, deci ceva important, adică au ceva greu.
Când vin la farmacie pacienții și nu găsesc un medicament și întreabă: este un medicament deficitar? După ce primesc aprobarea, pleacă ușurați. Dar să revenim la distribuitori și farmacii. Tu, farmacie, spui că ai nevoie de 100 de cutii din medicamentul X. Distri­buitorul spune că este în regulă, dar trebuie să mai comanzi și din medicamentul ăsta, ăla și încă alte vreo două, trei. Astea sunt produse care lor nu le merg, care nu au vânzare. Nu este legal, dar nu se poate proba. Dacă ai face scandal, în momentul în care te-ai duce din nou să comanzi ți s-ar răspunde că nu există medicamentele comandate și rămâi în aer. Așa că intrăm în compromisurile din sistem. Farmacia comandă medi­ca­mentul necesar, este presiunea mare, cererea mare și acceptă și medicamentele ce nu le dorește. Astea rămân pe stoc, expiră și își dau duhul. Marea majoritate a medicamentelor de import au un adaos mic. Nu au nici 20% adaos, au între 11 și 16% ceea ce este foarte puțin pentru o farmacie, dacă nu mergi cu un adaos de cel puțin 20% ești într-o situație delicată, nu îți acoperi cheltuielile.

În concluzie, nu este vina farmaciilor și a pacientului, pacientul există, pentru aceste lipsuri. Este vina produ­cătorului și a importatorului.
Dacă ar fi să sintetizăm situația de acum putem spune că sunt medicamente care au dispărut de tot și sunt me­dicamente la care nu ai acces”, au spus sursele noastre.

Dincolo de aceste explicații, dincolo de faptul că nu am putut da denumiri de medicamente deoarece puteam fi foarte ușor atacați că facem reclamă la un medicament sau contra reclamă, există alte explicații despre situația din sistemul românesc de distribuție a medicamentelor. Producătorii și distribuitorii de medicamente, cei de la nivel internațional, cunosc nevoile anuale ale pieței din România. Ei știu că anual, consumul crește cam cu 20-50% din medicamentele care se vând bine și aici apar taxele ce trebuie plătite de producători. Din țară se cer, spunem o cifră, 80 de mii de cutii dintr-un medicament, iar consumul este de 100 de mii. Pentru cele 20 de mii în plus se plătește taxa de clawback. O taxă prin care se aduc banii la buget. O taxă controversată, reclamată de producători, blamată de toată lumea, mai puțin de stat.

În esență, această taxă este explicată cam așa: taxa de clawback impune producă­torilor de medicamente - nu distribuitorilor și nici farmaciilor - să returneze statului român o parte din profitul realizat în urma vânzărilor de medicamente compensate care de­pășesc suma alocată acestora de la Fondul Național de Asigurări. Claw­back-ul are o definiție complicată: este impozitarea cu 70 de procente a oricărei sume care depășește volumul de vânzări de medicamente aferent unui an. La cei 70% se adaugă încă o taxă, cuprinsă între 5% și 12%, la volumul total al vânzărilor. Scăderea prețurilor la medicamente, aplicată din 2015, după un ordin care ar fi trebuit să intre în vigoare în anul 2009, a fost mișcarea prin care producătorii de medicamente plătesc până la 25% din cifra de afaceri pentru clawback.

Am continuat discuțiile cu cei din sistem și am aflat că situația de acum, respectiv lipsa multor medicamente pe piața românească are și alte explicații:
„În primul rând este vorba de ieftinirea medicamentelor impusă de stat. Și trebuie spus că au fost ieftinite și medicamentele aflate pe stoc. De exemplu, dacă o farmacie a avut un stoc de cinci miliarde de lei, ea a fost obligată să ieftinească medicamentele conform noilor prevederi. Prețurile medicamentelor sunt normate într-un catalog care se numește CANAMED, iar dacă medicamentul s-a ieftinit, farmacia nu mai poate să îl vândă cu prețul cu care l-a cumpărat. Trebuie să alinieze prețul la nivelul ieftinit, inclusiv la stocuri. Dacă farmacia are un stoc de cinci miliarde, în cazul acestor ieftiniri care ne-au adus în situația de acum, se pierd 500 de milioane de lei. În acel an, farmacia nu mai are nici un profit și este o situație care nu este de acceptat.
De aceea au dispărut multe medicamente sau nu mai avem acces la ele”, au spus sursele noastre.
 

Mai sunt și pacienți fericiți

În timp ce majoritatea românilor se chi­nuie să supraviețuiască, în cazul unor afecțiuni, sunt câteva categorii de semeni care nu au probleme cu achizi­ționarea unor medicamente scumpe, de import.
Pensionarii de justiție, magistratură, din armată, serviciile speciale, pază și protecție, telecomunicații speciale sunt înscriși în OPSNAJ - o Casă de Asigurări în care sunt înscriși cei care au activat în instituțiile mai sus enumerate. Se știe că aceștia ies mai repede la pensie, au pensii speciale cu multe zerouri și multe alte beneficii pe care majoritatea românilor nu le au. Printre aceste beneficii, ne-au spus specialiștii din sistemul de sănătate, se află și primirea de medicamente gratuite, indiferent de valoarea rețetei.
Mai mulți farmaciști ne-au povestit că acești pensionari, invariabil, vin cu rețete completate la maxim, șapte medicamente, toate cele mai scumpe pe diverse afecțiuni. Unele rețete ajung și la zeci de milioane de lei. Sunt pensionari care de zeci de ani primesc astfel de medicamente. Gurile rele afirmă că se pot face și unele afaceri. Adică un medic scrie medicamente scumpe și multe (până la trei luni de tratament). Din șapte, se scot trei medicamente, iar restul se pun din nou în vânzare și beneficiile se împart.
Nu putem proba, dar considerăm că este posibil să aibă loc și astfel de situații.
Nu avem nimic cu acești pensionari, dar considerăm de asemenea că, pentru un soldat, ofițer care a fost rănit sau care a avut un serviciu în teatrele de război actuale se recomandă acordarea de astfel de beneficii și chiar mai multe, dar pentru un maistru care a frecat șmirghelul în atelier, sau cei care au mutat niște hârtii dintr-o parte în alta, par cam multe compensații, avantaje, în timp ce în țară este jale.

Alternativa Farma Express

Tot umblând prin farmacii şi pe la cei care cunosc sistemul am aflat că există o alternativă pentru cei care nu găsesc medicamente în țară. Există o firmă care se numește Farma Express, ce aduce medicamente la cerere din Germania, Austria și Ungaria.
Are un site în care scrie că sediul este în Baia Mare, pe o stradă mai îndepărtată a orașului. Am fost acolo și am găsit locul după mai multe peripeții pe care le vom publica într-un alt număr.
Se pare că în Baia Mare este doar un punct de lucru în care se strâng rețetele prin care se solicită medicamente.
Nu am reușit să vorbim cu nimeni, ceea ce ridică anumite semne de întrebare. Am fost amânați pe săptămâna viitoare după ce se vor întoarce managerii din Ungaria și cel din România, din București. Probabil vom reveni!
 

Modificări în distribuția de medicamente. Apare globalizarea
 

Iată structura distribuției și a lanțurilor de farmacii de la noi din țară.  
Ropharma, condusă de Mihai Miron. Fildas, condusă de Anca Vlad și care are lanțul de farmacii Catena.
Farmexim, condusă până în 2016 de Ovidiu Buluc, are lanțul de farmacii Helpnet. Farmexpert, condusă acum de un fond de investiții olandez se pare, are lanțul de farmacii Dona, iar Mediplus, condusă de niște libanezi stabiliți în Londra, are lanțul de farmacii Sensiblu. Anul trecut, farmaciile Sensiblu și Mediplus au fost cumpărate de un fond de investiții din Cehia. Dr. Max este denumirea celor care au cumpărat și care au fondul de investiții în spate. Dr. Max a devenit liderul pieței farmaceutice din România. Fondul de investiții din Cehia activează și în Slovacia, Serbia, Polonia și Italia. Dr. Max, cea mai mare reţea de farmacii din Europa Centrala, a devenit principalul operator farmaceutic de pe piața românească și unul dintre primele 4 lanțuri de farmacii din Europa, potrivit unui comunicat al companiei.

Dr. Max este deținut de Penta Investments, care a dezvoltat și continuă să dezvolte cu succes numeroase proiecte de sănătate în Europa Centrala și de Est. Pe lângă farmacii, compania acordă atenție deosebită și administrării de spitale și instituții medicale, iar portofoliul său include şi o companie de asigurări de sănătate în Slovacia. Penta este un grup de investiții din Europa Centrală fondat în 1994. Pe lângă sectorul de sănătate, grupul desfășoară și activități de servicii financiare, producție, retail, dezvoltare imobiliară şi mass-media.
Tot în lumea farma se vorbește că cel mai bogat om pe Terra dorește să investească masiv în sistemul de sănătate din Europa.
Patronul Amazon, Jeff Bezos, vrea să intre pe piața europeană de sănătate și ca atare cumpără, va cumpăra puternic distribuții de medicamente, fabrici de medicamente, spitale și tot ce mai ține de acest sistem care poate produce profituri uriașe.