Românii din Ucraina, înghiţiţi de pământ!

O comunitate importantă de români din dreapta Tisei riscă să fie îngropată de valurile de pământ. Săptămâna trecută, vechile mine de sare s-au prăbuşit, lăsând în urmă un crater uriaş, cu diametru de 100 de metri şi adâncime de 60 de metri. Alunecările de teren continuă I Practic, întreaga localitate Ocna Slatina, situată la o aruncătură de băţ de Sighetu Marmaţiei, stă pe o „coajă de ou”. Deşi pericolul putea fi anticipat, autorităţile ucrainene nu au făcut nimic pentru a preveni tragedia. Mai mult, legendele localnicilor spun că minele de sare ar fi fost folosite ca depozite de muniţie în cel de-al doilea război mondial şi chiar ca şi laborator pentru experimente nucleare. Comunitatea de români din zonă riscă să fie „deportată” la peste 60 de km distanţă. Unii acuză că autorităţile ucrainene au „umflat” dimensiunile catastrofei ca să profite din această afacere din punct de vedere economic.

Catastrofă la graniţa României! La o aruncătură de băţ de municipiul Sighetu Marmaţiei, dincolo de podul peste Tisa, în Maramureşul de Nord din Ucraina, pământul înghite cu nesaţ case şi terenuri. Slatina şi Ocna Slatina, localităţi preponderent româneşti, sunt în pericol de a fi îngropate sub valurile de pământ. În mai puţin de 24 de ani, săptămâna trecută, pământul s-a căscat, producând un crater de dimensiuni impresionante: 100 de metri diametru şi 60 de metri adâncime. Acum, groapa uriaşă înghite totul în cale, iar pericolul creşte de la o zi la alta.

Specialiştii spun că toată regiunea se poate prăbuşi şi au o explicaţie pentru apariţia craterelor. În toată regiunea sunt multe saline abandonate, vechi de peste 200 de ani. Apa strânsă în ele erodează solul şi lasă zona fără susţinere. De fapt, localnicii ştiu de ani de zile că întreaga localitate Ocna Slatina, şi mai ales zona turistică, stă pe o „coajă de ou”. Se spune că toate pensiunile ar fi fost construite fără autorizaţie, deoarece se ştia că terenul e nesigur. De altfel, anii trecuţi au mai avut loc astfel de fenomene, dar niciodată de o asemenea amploare. De ani buni, oamenii cer ajutorul Guvernului, dar până acum n-au primit decât promisiuni. Nici acum, în al doisprezecelea ceas, nu au primit mai mult.

Autorităţile spun însă că nu e uşor de intervenit, dar că o soluţie ar fi umplerea minelor cu pământ. Oamenii spun, însă, că lucrările ar dura cel puţin 7 ani. Mai mult, acestea au fost abandonate, când s-a constatat că vor costa aproape 14 milioane de euro. Localnicii spun că există deja cel puţin 5 cratere în zonă. Oficialii se scuză că aproximativ 24 de familii au fost relocate, însă 130 refuză să-şi părăsească locuinţele, motivând că noul complex se află într-o zonă unde apa a fost contaminată.

În legătură cu contaminarea, există numeroase legende şi variante, care mai de care mai alarmiste. După oprirea minelor de sare, se pare că aceste galerii au primit o altă destinaţie. În timpul războiului, se spune că aici s-ar fi depozitat muniţie. Apoi, în perioada sovietică, mari cantităţi de combustibil, care se infiltrează şi azi în apele pluviale. Mai mult, se spune că aici ar fi existat un laborator subteran, aparţinând Institutului de Cercetări Nucleare din cadrul Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei. Acest laborator a fost construit încă din anul 1984. E situat la o adâncime de 430 m sub pământ (146 m faţă de nivelul mării). Are în componenţă o sală mare, la care se adaugă câteva săli de mici dimensiuni, însumând o suprafaţă de 1.000 mp.

Efectele e foarte posibil să ajungă şi în România. De altfel, în urmă cu câţiva ani, o dată cu o altă rundă de surpări produse la salina de sare din zona oraşului Solotvino, acumularea de dioxid de carbon natural a ajuns în zona unei sonde de prospecţiuni geologice de la Sarasău şi a dat apei subterane proprietăţile specifice unei ape minerale.

Surse informate din comunitatea românească din dreapta Tisei ne-au prezentat o altă variantă a lucrurilor, spunând că alunecările de teren nu sunt doar din voia lui Dumnezeu, ci şi a oamenilor politici: „Problemele au început de când au venit la putere oamenii lui Ianukovici. Pe timpul regimului lui Ianukovici, majoritatea regiunilor au fost controlate de oamenii săi. Având în vedere că apropiaţii lui erau din regiunea Doneţului, acolo unde este acum conflict armat, ei au fost interesaţi ca salina Slatina să dispară. Asta pentru că erau interese economice, pentru că sarea din regiunea Doneţului să rămână pe piaţă, care-i mult mai multă, dar mai slabă calitativ. Altfel spus, ei au fost preocupaţi să exporte ei sare în Europa, deşi din Slatina se exportă de sute de ani. Şi s-a făcut ce s-a făcut, că la un moment dat nu s-au mai găsit banii necesari ca Salina Slatina să continue în ritmul de dinainte. Că se scotea aproape un milion de tone pe an. Nu s-au mai dat bani pentru reparaţii şi întreţineri, lucruri indispensabile funcţionării şi exploatării în continuare în bune condiţii. Şi, fiind interesaţi să dispară, s-a reuşit. Pentru că în final s-a ajuns să se lase să se inunde prima mină, apoi a doua, împreună cu laboratoarele şi bisericuţa, şi s-a lăsat totul în paragină. Bineînţeles că în momentul în care s-au inundat minele, au început şi problemele. Acum chiar dacă s-ar dori redeschiderea minelor, este imposibil, pentru că fiind totul inundat, totul se surpă. Că s-au făcut lucrări la adâncimi de peste 450 metri”.

Sursele noastre confirmă şi că, în adâncuri, ar fi fost depozite de arme şi un laborator secret: „Da, este adevărat, dar toate acestea sunt inundate. S-a vorbit mult despre laboratorul nuclear, sau chestii ce ţin de armată, dar nu se ştie exact pentru că numai ei ştiu ce au făcut acolo. Dar pe timpul URSS toată lumea ştia că acolo erau „construcţii secrete subterane”, că aşa se numeau. Acestea au fost în perioada sovietică, până în 1991”.

Acum, problemele iscate în zonă sunt legate de evacuarea persoanelor aflate în pericol. Soluţia care li s-a propus este inacceptabilă: „În zona respectivă sunt în pericol undeva la 140 de case. Oamenii sunt supăraţi şi nimeni nu vrea să plece de la casa lor. Pentru că autorităţile vor să îi mute pe aşa numiţii „refugiaţi”.

Primarii din Apşa Jos, Biserica Albă şi Apşa de Mijloc au fost de acord să fie mutaţi la ei cei din zona Slatina, pentru că mutarea aceasta presupune mulţi bani. Dar autorităţile nu au acceptat să fie mutaţi în aceste localităţi din apropiere de Slatina. Au propus şi ţin morţiş să îi mute la 67 km de Slatina, şi să îi ducă pe oameni acolo, şi să facă un alt sat cu numele Slatina. Dar acolo e o zonă înconjurată numai de ruteni, apa este sălcie, deci nimeni nu e de acord să se mute la o asemenea distanţă şi în asemenea condiţii. Da, oamenii cu aceste probleme sunt români, dar din România nu a fost nimeni să vadă exact situaţia. Au mai fost unii într-un fel de propagandă electorală, dar niciunul nu a fost preocupat exact de situaţia de aici”.

Mai mult, unii spun că problema alunecărilor de teren este prezentată hiperbolizat în mod voit, pentru ca unii să profite din punct de vedere economic din această afacere:

„Alunecările nu sunt aşa cum sunt prezentate. În realitate, sunt alunecări de câţiva centimetri pe zi. Ceea ce s-a surpat acum se ştia dinainte că se va prăvăli. Nu a luat prin surprindere pe nimeni că s-au produs aceste alunecări de teren, pentru că, practic, nicio casă nu s-a răsturnat în acele prăpăstii. S-au răsturnat nişte construcţii abandonate, care au ţinut la un moment dat de Salină. A fost exagerată ştirea că s-au prăvălit case, iar exagerarea s-a făcut intenţionat, ca oamenii să se sperie şi să ajungă la concluzia să meargă în altă parte. Realitatea este că acel crater nu a înghiţit nicio casă. Nici măcar nu erau case de locuit, erau nişte foste incinte ale Salinei.

Alunecarea de teren continuă, pentru că în subteran au fost nişte „camere”, care, ajungând să fie inundate, e firesc să se aşeze terenul. Cu timpul e normal să se umple locurile goale din subteran, dar situaţia nu este aşa cum e prezentată. Problema ar fi ca apa sărată să nu curgă în Tisa. Toată treaba cu alunecările este prezentată umflat în mod voit. Dar oamenii sunt legaţi de glie şi nu va pleca nimeni din Slatina, niciun român. Chestia a fost făcută special ca să plece oamenii de la noi, dar cine-şi lasă gospodăriile pur şi simplu şi să plece în altă parte? La început s-a dorit probabil să se dezbine comunitatea, dar acum au lăsat-o mai moale, deşi continuă pe ideea strămutării. Dar nu se va duce nimeni. Autorităţile sunt supărate de ce nu merg oamenii. Dar cum să-ţi laşi tu toate rădăcinile şi să mergi în locuri străine, unde casele sunt făcute de mântuială, apa nu este potabilă, nu există şcoală etc. Şi toate sunt printre ruteni?

La un moment dat, după ce toate camerele din subteran se vor umple, bineînţeles că se va stabiliza terenul. Va fi exact ca şi la Ocna Şugatag sau la Coştiui, că şi acolo au fost alunecări din cauza galeriilor de sare.

Isteria a fost indusă pentru că la mijloc sunt o grămadă de bani care ar trebui să se folosească pentru strămutarea familiilor din Slatina”, au declarat sursele noastre.

„În zona respectivă sunt în pericol undeva la 140 de case. Oamenii sunt supăraţi şi nimeni nu vrea să plece de la casa lor. Pentru că autorităţile vor să îi mute pe aşa numiţii „refugiaţi”. Primarii din Apşa Jos, Biserica Albă şi Apşa de Mijloc au fost de acord să fie mutaţi la ei cei din zona Slatina, pentru că mutarea aceasta presupune mulţi bani. Dar autorităţile nu au acceptat să fie mutaţi în aceste localităţi din apropiere de Slatina. Au propus şi ţin morţiş să îi mute la 67 km de Slatina, şi să îi ducă pe oameni acolo, şi să facă un alt sat cu numele Slatina. Dar acolo e o zonă înconjurată numai de ruteni, apa este sălcie, deci nimeni nu e de acord să se mute la o asemenea distanţă şi în asemenea condiţii. Da, oamenii cu aceste probleme sunt români, dar din România nu a fost nimeni să vadă exact situaţia. Au mai fost unii într-un fel de propagandă electorală, dar niciunul nu a fost preocupat exact de situaţia de aici”.

Slatina este un orăşel din Maramureşul de Nord, raionul Teceu, regiunea Transcarpatia, Ucraina. Este una din aşezările vechi ale Maramureşului, în imediata vecinătate a capitalei istorice a regiunii, Sighetu Marmaţiei, peste apa Tisei. Până la sfârşitul celui de-a doilea război mondial, localitatea făcea parte din Maramureş.

Zona este renumită pentru sarea de bună calitate scoasă din adâncurile sale. În jurul minei de sare, deschisă spre sfârşitul secolului XVIII, a luat fiinţă o localitate de mineri, Ocna Slatinei, care este încorporată în oraşul de azi.

În prezent, Slatina este cea mai mare de tip urban cu o populaţie majoritară românească din Transcarpatia, Ucraina. Conform recensământului din 2001, majoritatea populaţiei aşezării de tip urban Slatina era vorbitoare de română (56,97%), existând în minoritate şi vorbitori de maghiară (24,3%), ucraineană (14,54%) şi rusă (3,18%).