REVOLUŢIA din UCRAINA, ruleta rusească pentru românii din dreapta Tisei

„Tiranul criminal sângeros Ianukovici a pierdut. Ucraina democratică şi europeană a câştigat”. Sloganele revoluţiei ucrainene nu se potrivesc însă deloc cu situaţia românilor din această ţară. Românii din Ucraina se află în continuare între două focuri – cel al ucrainenilor, care promovează o politică de deznaţionalizare, şi cel al activiştilor din aşa-zisa „Asociaţie naţional-culturală a moldovenilor din Ucraina”, adepta moldovenismului antiromânesc. Drumul Ucrainei spre Europa înseamnă pentru români o întoarcere în sens invers la vremurile în care sunt nevoiţi să lupte pentru păstrarea identităţii naţionale. Mai mult, Legea privind limbile regionale a fost abrogată de Parlament, iar românii ar putea rămâne fără reprezentanţi la nivel raional sau central.

„Ucraina democratică şi europeană a câştigat”. Sloganele revoluţionarilor de pe maidan pâlpâie tot mai stins şi mai neconvingător. Conform declaraţiilor premierului Dmitri Medvedev, Moscova nu recunoaşte aşa-zisa „noua putere” de la Kiev, ţara se află în faliment, iar câteva oraşe din sudul şi estul ţării se pregătesc de rezistenţă armată împotriva noii puteri. Meciul nu s-a încheiat. De fapt, faza fierbinte de-abia începe. „Sper să nu izbucnească un război civil”, spune vocea de la celălalt capăt al firului, pe fondul unui vacarm îngrozitor. Ion Popescu, singurul deputat al românilor din Ucraina, se teme că situaţia ţării şi a comunităţii de români pe care o reprezintă e pe muchie de cuţit.

Revoluţia nu a divizat doar ucrainenii, ci şi românii.

După interzicerea partidelor politice pe criterii etnice şi după o absenţă importantă în Parlamentul de la Kiev, Uniunea Interregională a Românilor din Ucraina, condusă de Popescu, a semnat un protocol de colaborare cu Partidul Regiunilor, condus de „tiranul criminal sângeros Ianukovici”. Iar apropierea lui Ianukovici faţă de ruşi i-a transformat pe români în beneficiari indirecţi. Partiul Regiunilor a dus o politică de promovare a drepturilor minorităţilor, datorită lobby-ului făcut de ruşi, cea mai mare minoritate din Ucraina. Dar „firmiturile” au fost culese şi de celelalte etnii minoritare.

Odată cu declanşarea Revoluţiei, românii s-au împărţit. Cei din dreapta Tisei, din zona Transcarpatia, au avut dintotdeauna viziuni pro-europene. Ba mai mult, unii au plecat la Kiev, pe Maidan. Cei din zona Cernăuţi, care l-au votat masiv pe Ianukovici, au rămas împotriva protestatarilor. Ion Popescu i-a îndemnat pe români să nu se amestece în conflicte.

Ion Popescu, afiliat grupului parlamentar al Partidului Regiunilor, al preşedintelui Viktor Ianukovici, a participat la o manifestaţie împotriva protestatarilor de la Kiev.

Reprezentanţii românilor din Ucraina, pe care Ion Popescu susţine că îi reprezintă, îi ceruseră parlamentarului să se delimiteze de Partidul Regiunilor. Iar parlamentarii din opoziţie au cerut pedepsirea lui. În final, Popescu şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte al UICRU, rămânând parlamentar independent.

Între timp, politica pro-europeană şi anti-rusă a revoluţionarilor ajunşi la Putere i-a transformat pe români în victime colaterale.

Duminică a fost abrogată Legea limbilor regionale. Legea abrogată prevedea că limba ucraineană este singura limbă de stat, dar adăuga că pe teritoriul Ucrainei este garantată utilizarea limbilor regionale, care includ limbile moldovenească, română, rusă, belarusă, bulgară, armeană, găgăuza, germana, greaca modernă, poloneza, slovaca, maghiara. La solicitarea comunităţilor româneşti din dreapta Tisei, limba română primise statutul de limbă regională în mai multe raioane din Transcarpatia. Asta însemna accesul la documente oficiale şi în limba română şi garantarea accesului la educaţie în limba regională. Acum, „democraţii proeuropeni” au abolit legea duminică.

Minorităţile au transmis proteste, semnate şi de deputatul Ion Popescu. Degeaba, însă. Nici criticile internaţionale n-au avut deocamdată niciun efect. Iar revoluţia pro-europeană are toate şansele de a deveni anti-românească.

Mai exact, la viitoarele alegeri, românii nu au nicio şansă de a câştiga locuri elegibile pe liste. Pentru că nu are cine să le ofere. Opoziţia revoluţionară e profund naţionalistă, iar colaborarea cu partidele pro-ruse nu mai e dorită. Mai mult, existenţa Uniunii Inter-regionale „Comunitatea românească din Ucraina” nu rezolvă divizarea românilor. Există circa 40 de asociaţii româneşti, dar, din păcate, peste jumătate dintre acestea fie nu au activitate, fie sunt formate dintr-un preşedinte şi o ştampilă. De regulă e vorba de acelaşi preşedinte care a ocupat funcţia în ultimii 20 de ani. Între aşa-zişii lideri există dispute aprige pe bani, se formulează acuzaţii de colaborare cu serviciile secrete sau de tranzacţionare în vaste reţele a dosarelor de cetăţenie română.

Un articol recent legat de posibilitatea ca statul roman să intervină pentru protecţia românilor din Ucraina a generat la Kiev zvonuri de genul: „România intră cu tancurile în Ucraina, Rusia va face la fel şi Ucraina va fi iarăşi teren de război”. Dacă adăugăm şi aşa numita „Declaraţie de la Bănceni”, prin care se afirma că românii nu se vor implica în proteste şi mişcări de stradă, avem tabloul complet al unei revoluţii a dezbinării.

Mai mult, după protestele din stradă a urmat revoluţia din cadrul bisericii. Subordonată Patriarhiei Moscovei, Biserica şi-a schimbat Întîistătătorul în cadrul unei şedinţe ad-hoc. Mitropolitul Vladimir, care a condus biserica ucraineană timp de două decenii, este internat în spital, fiind în incapacitate să-şi mai exercite funcţia.

Membrii Sinodului s-au convins personal de gravitatea stării de sănătate, apoi i-au numit succesorul. Pe scaunul Mitropoliei din Kiev a fost numit mitropolitul Onufrie al Cernăuţiului şi Bucovinei. Născut în 1944, în regiunea Cernăuţi, în familia unui preot, Onufrie Berezovski a fost din anul 1990 Episcop al Cernăuţilor şi Bucovinei, iar din 2000 este mitropolit. De-a lungul timpului, s-a remarcat prin faptul că s-a opus autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina, a candidat la postul de Patriarh al Rusiei şi a fost acuzat că-i persecută pe preoţii români din regiune şi le interzice să săvârşească serviciile divine în limba română. De asemenea, Mitropolitul Onufrie a declarat că relaţiile cu Biserica Ortodoxă Română sunt tensionate, după ce a fost reactivată Mitropolia Basarabiei, în fruntea căreia a fost numit Petru Păduraru, fost episcop la Mitropolia Moldovei din cadrul Bisericii Ruse.

Au fost în 5 ţări fără să plece de-acasă!

Românii din dreapta Tisei sunt în aşteptare. De-a lungul vremii Au trecut prin 5 ţări, fără să se mute de-acasă. Ion Botoş, preşedintele Uniunii Interregionale a Românilor din Ucraina Dacia spune că: „Suntem loiali faţă de stat, de sistem. Noi am trecut printr-atâtea ţări europene: Români, Cehoslovacia, Ucraina carpatică, Ungaria hortyistă, URSS şi acum suntem în Ucraina.

În ceea ce priveşte limba, legea a fost anulată. Noi, conform acestei legi, începând din august 2012, limba română a obţinut statul de limbă regională în toate localităţile româneşti din Transcarpatia, inclusiv în 4 decembrie 2013 a fost primită hotărârea 587 la Consiliul raional Tecea, unde limba română a fost ridicată la statutul de limbă regională în raionul Teceu. Acum aceste hotărâri nu sunt valabile. În ceea ce priveşte învăţământul cu predare în limba română, deocamdată suntem în aşteptare, nu sunt hotărâri nici că se închid şcolile, nici că se deschid, dar nu cred că vom ajunge aşa departe.

Popescu este deputat independent, a ieşit şi din Partidul Regiunilor, în urma a ceea ce s-a întâmplat. Asta nu înseamnă încă nimic. Deocamdată toţi suntem în aşteptare. Dacă strigăm „Europa”, trebuie să fie legi şi democraţie. Nu poate fi Europa fără legi, că atunci strigă „Siberia, tundră sau altceva”. Românii nu sunt indiferenţi faţă de tot ceea ce se întâmplă, poziţia este de aşteptare. În noul context nu e riscant numai dacă vom avea deputat, sunt riscante mai multe lucruri. Dacă se respectă legea, atunci vom avea reprezentanţi, dacă nu, nu. Partidele pe criterii etnice nu sunt permise în Ucraina”.

Fără cetăţenie română şi fără burse!

În timp ce ruşii se înghesuie la Consulate pentru a obţine cetăţenia, românii din dreapta Tisei aşteaptă încă o lege normală. Şi sprijin din partea Guvernului care i-a uitat demult. Mai nou, cererile de cetăţenie română ale altor români din dreapta Tisei sunt respinse. „Profesioniştii” de la conducerea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie nu mai acceptă cererile românilor maramureşeni din Ucraina, pe motiv că acolo a fost ocupaţie militară românească şi acele teritorii nu au aparţinut statului român. Ceea ce a fost legal pentru cei 5000 de români de peste Tisa până recent, dintr-odată nu mai este legal, din cauză că şefii Autorităţii habar n-au de istoria României, negând inclusiv Unirea de la 1918. Altfel spus, dacă guvernul Averescu a dăruit Cehoslovaciei satele româneşti de peste Tisa, guvernul Ponta îi neagă de tot.

„Noi am făcut un protest, împreună cu deputaţii unguri şi bulgari şi cerem menţinerea legii privind limbile regionale, dar nu ştim dacă vom obţine acest lucru. Vom vedea ce va fi mai departe. Principalul e să nu izbucnească război civil şi să nu moară oamenii. Mai departe, Europa va impune respectarea legii. Adică drepturile minorităţilor naţionale trebuie respectate”.

 

Ion Popescu, singurul deputat român din Rada Supremă

„Se pare că legea asta privind limbile regionale o scot numai temporar, încă nici noi nu ne-am adunat. La noi e destul de linişte. Încă nu s-au luat hotărâri, numai după ce se va forma guvernul se va vedea ce se va alege din toată treaba asta. Apoi vedem cum va rămâne. Încă suntem în perioada de aşteptare, n-avem încă cu cine discuta. Depinde cum anume vor fi organizate alegerile, va fi o nouă lege. Trebuie să fie ceva nou şi încă nu ştim nimic. Românii n-au prea fost implicaţi în proteste, ştiu că a fost o persoană din Apşa de Jos, care a fost pe Maidan, în apărarea opoziţiei. Românii sunt care cum: unii care sunt nostalgici care au făcut averi din spaţiul sovietic sunt pro-ruşi, alţii care muncesc în Europa sunt pro-europeni. Oamenii sunt dezorientaţi, în fiecare zi se schimbă ceva.”

Ion Huzău, ziarist