Reforma digitală a lui Ponta: şcoli în ruină, toalete în curte şi înghesuială în microbuze

Din „turnul său de fildeş” de la Palatul Victoria, elevul de clasa I se vede în variantă „digitizată”, cu „smartfon’cu net”, tabletă şi poate chiar notebook în dotare. În realitate, lucrurile stau cu totul diferit. Generaţia „digitizată” învaţă, de fapt, în şcoli în paragină, fără grupuri sociale, apă curentă şi manuale.

De o parte, elevii dotaţi cu smartphone-uri cu conexiune la internet, tablete şi telefoane de ultimă generaţie care îşi caută probabil alfabetul pe google şi fac calcule în excel.

De cealaltă parte, elevi fără manuale, care se trezesc la 5 dimineaţa ca să ajungă la şcoală, înghesuiţi câte 50 într-un microbuz şcolar, care învaţă în şcoli părăginite, cu grupuri sociale în curte, care udă buretele în găleata cu apă şi au văzut calculatoare doar la ştiri.

Două „ptototipuri” de elevi, două tipuri de şcoli, aceeaşi Românie. Priviri diferite. Privirea premierului, care din „turnul lui de Fildeş” de la Palatul Victoria vede sistemul educaţional în roz şi elevul român „digitizat” mai ceva ca un angajat IBM. Şi privirea întrebătoare a elevilor din Maramureş care privesc spre premier cu aceeaşi uluire cu care cercetează un smartphone, întrebându-se, în gând, dacă poate fi adevărat. Este. Dar numai în mintea lui Ponta, care crede că niciun copil din ţara asta, chiar de clasa I, nu e lipsit de telefon cu internet. Sau dacă sunt, or fi excepţii, sau „băsişti”, credem noi.

Premierul are, totuşi, dreptate într-o singură privinţă: şcoala românească are nevoie de reformă. Dar nu „digitală”, cum crede el, ci reală. De fapt, până acum reforma din învăţământ s-a oprit doar la faza „digitală”. S-au întocmit planuri peste planuri şi proiecte peste proiecte, care să cosmetizeze o realitate nedigitizată.

La început de an şcolar, cam 20% dintre unităţile şcolare din judeţ nu au avize sanitare de funcţionare, dintr-un motiv stupid pentru o „eră digitală”: nu au apă curentă. Adică elevii se duc la toalete în curte şi se spală pe mâini în lighean. La o interpelare transmisă de un deputat maramureşean, ministrul Educaţiei răspunde senin că aceste situaţii se întâlnesc în general în: „unităţi şcolare cu efective reduse de elevi din mediul rural”. De parcă, acest lucru ar intra în normalitate. Oricum, tot aceste „efective reduse din mediul rural” învaţă în şcoli în pericol de prăbuşire sau, ca să nu le pice tavanul în cap, copiii sunt treziţi la ora 5 dimineaţa, înghesuiţi în microbuze şcolare şi transportaţi la alte şcoli, cum e cazul din Repedea, despre care GAZETA a scris pe larg.

În total sunt nouă şcoli în judeţ în care cursurile au început în condiţii improvizate, deoarece clădirile sunt în stare avansată de degradare. Apoi, există opt grădiniţe amplasate în blocuri. Şi o lungă listă de unităţi şcolare care au nevoie urgentă de bani pentru reabilitare, cum ar fi şcoala din Satulung, la care se lucrează de ani buni şi care are pereţii plini de mucegai, şcoala din Ţicău etc.

Ministerul Educaţiei şi Guvernul Ponta nu se grăbesc, însă, să aloce bani. Ba mai mult, în adresele pompoase în care explică că peste 1300 de şcoli sunt reabilitate, se recunoaşte sec că nicio investiţie nu e în derulare în judeţul nostru. Dacă mai adăugăm şi faptul că, elevii care, vezi-Doamne, vor învăţa din manuale digitale, nu au deocamdată nici manuale ne-digitale, din cauza incompetenţei guvernamentale, avem tabloul complet al unui dezastru „nedigitizat” şi cât se poate de real.

Fără avize! Din totalul de 168 de unităţi şcolare cu personalitate juridică, 20 nu au autorizaţii sanitare de funcţionare, iar din cele 151 fără personalitate juridică, 25 sunt fără autorizaţie. Motivele sunt multiple: grădiniţe amplasate în blocuri de locuinţe, nerespectarea circuitelor pentru bucătării la grădiniţele cu program prelungit, lipsa grupurilor sociale interioare, lipsa apei curente potabile, lipsa împrejmuirilor, nefinalizarea lucrărilor de reabilitare a clădirilor, starea de degradare a clădirilor, funcţionare şcolilor în clădiri monument istoric sau în spaţii închiriate, mobilier degradat sau neadecvat vârstei.

Filip Pavel, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş, spune că până să primească manuale, elevii vor învăţa de pe planşe: „Povestea cu manualele e aceea pe care o ştiţi şi dumneavoastră de la televizor. Asta ştim şi noi, nimic concret. Profesorii au programa analitică, şi pe baza ei pot crea o fişă de lucru conform programelor în vigoare şi în baza experienţei pe care o au, în speranţa că vor veni repede manualele astea, ori tipărite, ori în formă electronică. E adevărat că nu toate unităţile de învăţământ au avize sanitare, asta e o situaţie cauzată de neracordarea la reţeaua de apă şi canalizare, sunt programe în desfăşurare şi până nu se încheie lucrările nu putem vorbi nici de racordarea la reţeaua de apă şi canalizare. Avem încă unităţi de învăţământ cu grupuri sanitare în curte şi apă de la fântână. În ce priveşte personalul didactic, e la post, avem personal didactic calificat. Din acest punct de vedere stăm bine, condiţiile materiale sunt generate de situaţia economică şi de situaţia de la nivelul localităţilor respective”.