• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Marţi , 15 Octombrie 2019

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Duminică , 15 Septembrie , 2019

Recurs la valori și repere morale: GAZETA de Maramureș îl propune cetățean de onoare al județului pe Acad. Emil Burzo

Într-o lume care promovează succesul, și nu valoarea, atingerea scopului, indiferent de mijloace și, mai ales, căile rapide, nu neapărat și drepte, de a ajunge la țintă, GAZETA de Maramureș propune un „recurs la valori și repere morale”, prin promovarea unor modele demne de urmat I Publicația noastră a propus Consiliului Județean Maramureș acordarea titlului de cetățean de onoare al județului, domnului Acad. prof. dr. ing. Emil Burzo, președintele filialei Cluj a Academiei Române I Descendent al unor vechi familii de nobili maramureşeni, Acad. Emil Burzo este savant de renume internațional, cu o carieră impresionantă, dar, mai ales, un exemplu de demnitate, modestie și voință, un om care își iubește țara și valorile autentice.

 

 


Cultura și valorile morale sunt singurele repere din care se poate naște „certificatul de nemurire” a unei comunități. Așa cum nu putem supraviețui fără mijloace materiale, nu putem dăinui peste veacuri, fără valori morale, culturale, identitare. Și dacă Maramureșul este țara lui „am fost și-om fi” e și pentru că acest colț de țară a știut să-și prețuiască și să-și promoveze elitele. Iar pentru maramureșeni, modelele nu au fost doar oameni de succes, ci mai ales oameni de valoare, oameni care au reușit, păstrând calea dreaptă, corectă, morală, demnă și onorabilă. Oamenii care au clădit impresionant, pe o temelie durabilă: asumarea propriei identități.
Asemeni nobililor maramureșeni, din rândul cărora își trage rădăcinile și originea, Acad. prof. dr. ing. Emil Burzo a reușit să construiască o carieră impresionantă, apreciată la nivel internațional, învingând toate vicisitudinile timpurilor și regimu­rilor politice și devenind nu doar un model de savant, ci și un exemplu concret că celui care crede în visul lui și nu renunță, toate îi sunt cu putință. Din acest motiv, GAZETA de Maramureș a propus președin­telui Gabriel Zetea și Consiliului Județean Maramureș, acordarea titlului de cetățean de onoare al județului Maramureș: „Vă rugăm prin prezenta să analizați propunerea noastră de a-i conferi titlul de cetă­țean de onoare al județului Mara­mureș, domnului Acad. prof. dr. ing. EMIL BURZO, președintele filialei Cluj a Academiei Române. Cu o listă impresionantă de titluri și titulaturi, Acad.  prof. dr. ing. Emil Burzo este înainte de toate un român autentic, un patriot, un om care își cunoaște rădăcinile și de aceea încearcă să construiască, prin tot ceea ce face, o Românie mai bună pentru generațiile viitoare. Deși a trecut de 80 de ani, Acad. prof. dr. ing. Emil Burzo are o activitate im­presionantă și complexă, își trasează mereu obiective înalte și își depă­şeşte în permanență limitele, pentru că motorul acestui efort constant e dragostea de Țară și de Neam. Mai mult, fiind descendent al unor vechi familii de nobili maramureşeni, Acad. prof. dr. ing. Emil Burzo este un promotor al Maramureșului și maramureșenilor și, cu siguranță, un model pentru tinerele generații.
De aceea, considerăm că acordarea titlului de cetățean de onoare al județului Maramureș ar reprezenta nu doar o recunoaștere a meritelor sale deosebite, a voinței și demnității cu care a învins vicisitudinile vremurilor și regimurilor politice, ci și o dovadă în plus că Maramureșul și maramureșenii știu să-și prețuiască și să-și promoveze oamenii, valorile și identitatea”.

Acad. prof. dr. ing. Emil Burzo s-a născut la 30.07.1935 în oraşul Moreni, judeţul Dâmboviţa, dar are origini în județul nostru. Este des­cendent al unor vechi familii de nobili maramureşeni, cu o istorie impresionantă în lupta pentru drepturile omului şi pentru demnitatea naţională. A cunoscut încă din copi­lărie vicisitudinile și nedreptățile regimurilor politice, pe care însă
le-a depășit prin mult curaj, demnitate și voință.
Ajuns la vârsta şcolară în Ardealul de nord, cedat Ungariei horthyste prin Diktatul de la Viena, este supus discriminărilor şi umilinţelor folo­site de forţa de ocupaţie străină ca instrument pentru distrugerea sentimentului de apartenenţă şi de des­cendenţă naţională românească a noilor generaţii şi pentru împingerea lor în categorii sociale inferioare, aflate la ordinele noilor stăpâni. După eliberarea Ardealului, în 1945, familia revine la Cluj, unde avea să intre sub oprimarea unei noi dictaturi, în esenţă socială, „de clasă”, dar care a păstrat pentru o lungă pe­rioa­dă, cel puţin un deceniu şi jumătate, tendinţe de oprimare a identităţii naţionale româneşti. Familiei Burzo i se confiscă bunurile, inclusiv lo­cuin­ţa, tatăl este arestat pe baza unor turnătorii mărunte, iar copiii, în­cadraţi în categoria celor cu „origine socială nesănătoasă”, sunt supuşi din nou la umilinţe şi discriminări.
Deşi în şcoală a dovedit aptitudini remarcabile, în special pentru mate­matică şi fizică, după absolvirea cu rezultate lăudabile a liceului (1952) i s-a refuzat accesul la studii universitare, pe baza unei legi intrate în vigoare în acel an, ce interzicea accesul copiilor cu origine socială nesănătoasă la licee sau universităţi.
Este astfel forţat la „reeducarea prin muncă”, mijloc specific de in­­terdicţie a accesului spre activităţi intelectuale sau de înaltă calificare a celor din categoria lui şi se anga­jează ca strungar-frezor la I.L.I.C., unde îşi desfăşurau activitatea o serie de „foşti” (ofiţeri, oameni politici etc.). După relaxarea acestor restricţii, în anul următor, se înscrie la Facultatea de Electrotehnică a
Institutului Politehnic din Timi­şoara, beneficiind şi de o hotărâre a Ministerului Învăţământului conform căreia elevii absolvenţi de liceu cu diplomă de merit pot deveni studenţi fără examen de admitere. Se transferă apoi la Institutul Politehnic din Cluj, absolvind Facultatea de Mecanică (1958) ca şef de promoţie. În această perioadă a urmat şi cursuri la Facultatea de Matematică-Fizică a Universităţii.
Cu dosarul său politic, nu putea fi încadrat în învăţământul superior şi s-a angajat ca maistru lăcătuş la „Carbochim”. Ca urmare a calită­ţilor profesionale dovedite în această activitate, a fost numit şef de secţie cu delegaţie, dar climatul din uzină l-a determinat să-şi dea demisia. Cu sprijinul profesorului Ioan Ursu, prorector la UBB, a fost încadrat ca inginer la Atelierele Didactice ale Universităţii şi aceasta i-a deschis posibilitatea colaborării cu cadre didactice ale Facultăţii de Fizică şi accesul la cercetările din cadrul Laboratorului de Corp Solid, organizat după model american de profesorul Ursu, cercetător de mare perfor­manţă, în urma stagiului d-sale la Univ. Princeton. În acest laborator, la sfatul şi urmând modelul aplicat de Acad. Horia Hulubei, la Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti (IFA) puteau fi angajaţi ca cerce­tători şi tineri cu rezultate şi calităţi remarcabile, dar care nu aveau dosar destul de sănătos pentru a fi înca­draţi în activitatea didactică uni­versitară.
În 1966 s-a înscris la doctorat la Universitatea din Timişoara, sub conducerea profesorului A. Cişman, specialist de mare prestigiu în domeniul magnetismului. Printr-o muncă asiduă, în condiţii materiale precare, a reuşit să finalizeze teza şi să obţină titlul de doctor, în anul 1970. În 1969, Emil Burzo s-a transferat la IFA în cadrul unui grup de cerce­tători din Cluj, care l-au însoţit pe prof. Ioan Ursu după preluarea funcţiei de director. În perioada de deschidere, la sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70, a efectuat stagii de lucru în Franţa la Universitatea din Grenoble, în laboratorul Prof. Neel, laureat al premiului Nobel. În 1972 a fost numit şef al noului înfiinţat Laborator de Metode Nucleare în Fizica Solidului. În 1990 i se oferă postul de profesor la Facultatea de Fizică a UBB, pe care îl acceptă şi din motive familiale presante.
Între 1992-2000, ocupă funcţia de decan al acestei facultăţi şi în acelaşi timp devine director al Centrului de Excelenţă „Fizica Corpului Solid” din cadrul UBB. Conduce pregătirea prin doctorat în specialităţile Fizica Corpului Solid (fizicieni) şi în Ştiinţa Materialelor (ingineri). Sub îndrumarea sa, s-au susţinut 35 de teze de doctorat, din care şase în regim de cotutelă cu universităţi din Grenoble şi Strasbourg. A fost invitat, în calitate de profesor, la Universitatea „J. Fourier” din Grenoble şi la Universitatea ,,Carnegie-Mellon” din Pittsburgh.

A susţinut prelegeri la universităţi din Austria, China, Franţa, Germania, Olanda, Polonia, Rusia, Spania, S.U.A. etc., precum şi lecţii invitat la conferinţe internaţionale. Recu­noaş­terea internaţională a Acad. Emil Burzo se datorează rezultatelor ştiinţifice cu caracter prioritar pe plan internaţional, printre care menţionăm: evidenţierea efectelor vecinătăţii atomice locale asupra momentelor magnetice 3d, elaborarea unui model al magnetismului indus prin câmpul de schimb, evidenţierea momentelor efective induse de temperatură în cazul meta­lelor 3d, precum şi efecte de blocare a fluctuaţiilor de spin de către câmpul intern, evidenţierea rolului interacţiunilor de schimb asupra gradului de itineranţă a metalelor 3d etc. Acad. Emil Burzo a studiat structurile electronice ale com­pu­şilor pământurilor rare cu metale din grupa 3d şi a justificat polarizările negative ale stărilor delocalizate 4d şi 5d etc. A studiat noi tipuri de materiale folosite ca elemente de me­morie.
A elaborat şi a studiat pro­prietăţile fizice a peste 150 de noi sisteme de aliaje, compuşi intermetalici sau materiale supraconductoare şi a dezvoltat modele care să justifice comportările fizice ale acestora. Aceste studii au condus la eviden­ţierea aplicabilităţii în tehnică a unor noi tipuri de materiale magnetice.
Rezultatele cercetărilor se regăsesc în peste 500 de lucrări ştiinţifice publicate, majoritatea apărute în reviste internaţionale. Acad. Emil Burzo a publicat 24 de cărţi în edituri de prestigiu din ţară (şase volu­me în Editura Academiei Române) şi 18 în străinătate (North Holland, Springer Verlag, Institute of Physics). Emil Burzo este unul dintre cei mai citaţi savanţi români, iar rezultatele cercetărilor sunt reproduse în manuale şi volume de specialitate apărute pe plan inter­na­ţional.
Are peste 4000 citări ISI THOMSON REUTERS, h-index 28, la care se adaugă un număr însemnat de citări în cărţi sau teze de doctorat, ca şi numeroase citări ale cărţilor sale, iar cărţile şi lucrările sale se află în mii de biblioteci ale lumii. Acad. Emil Burzo este Preşedinte al Comisiei de Ştiinţa Materialelor a Academiei Române, preşedinte al Asociaţiei Române de Ştiinţa Materialelor, al Societăţii Române de Materiale Magnetice, vicepreşedinte al Societăţii Române de Fizică, membru în Consiliul Uniunii Balcanice de Fizică, Fellow la Institute of Physics (Marea Britanie), editor la Editura Springer Verlag (Germania). Face parte din comitete de redacţie ale unor reviste interna­ţionale.
Ales membru corespondent al Aca­demiei Române (Secţia de Ştiinţe Fizice) în 2003, apoi titular în 2009, Acad. Emil Burzo devine Preşedinte al Filialei Academiei din Cluj-Napoca în 2011 (reales în 2015), calitate în care se preocupă zilnic de bunul mers al Filialei cu sutele de cercetători şi angajaţi ai Institutelor şi centrelor Filialei.
Însă, pe lângă activitatea impre­sionantă, Acad. Emil Burzo este un model de demnitate, modestie și patriotism, susținând prin eforturile sale numeroase proiecte de promovare a identității și istoriei naționale, cel mai recent proiect de acest fel fiind realizarea statuii lui Iuliu Maniu în Piaţa Ştefan cel Mare din Cluj-Napoca, opera sculptorului Ioan Marchiş, susținută de familia Burzo.

Titluri și recunoașteri

Acad. Emil Burzo a fost distins cu titlul de Doctor honoris causa al Universităţii de Vest din Timişoara (2004), Universităţii ,,Ovidius” din Constanţa (2005), Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca (2006), Universităţii ,,Valahia” din Târgovişte (2008), Universităţii din Oradea (2011), Universităţii „Petru Maior” din Târgu Mureş (2013).
A fost distins cu Premiul „Dragomir Hurmuzescu” al Academiei Române (1971), Premiul de Excelenţă ,,Opera Omnia” al Ministerului Educaţiei şi Cercetării (2000), Premiul Academiei Maghiare (2001), Ordinul Naţional ,,Serviciul Credincios” în grad de Comandor (2000), Ordinul pontifical „San Gregorius Magni” în grad de Cavaler acordat de Papa Francisc (2012), „Crucea Transilvană” conferită de Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului (2015), Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de
Cavaler (2015).
Este ,,Senior al cetăţii” şi cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca, de asemenea şi cetăţean de onoare al comunei Târlişua (Bistriţa-Năsăud).

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.