Record de jaf public. 12 miliarde de lei furate în 9 ani

Un document stufos, publicat recent de Curtea de Con­turi demonstrează ni­velul enorm al jafului din bani publici, practicat ca sport naţional în ultimii ani. Plăţile nelegale (prejudiciile) calculate de Curtea de Conturi în urma acţiunilor de audit/control efectuate în perioada 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2017 se ridică la 11,94 mi­liarde de lei, conform documentului.

Defalcat, din cele circa 12 miliarde calculate ca prejudicii, cele mai mari (circa 4 miliarde de lei) sunt trecute în dreptul bugetelor locale. Urmează bu­getul de stat, cu 3,57 miliarde, şi buge­tele de venituri şi cheltuieli ale agen­ţilor economici, cu 2,37 miliarde de lei.

Curtea de Conturi a identificat şi principalele cauze care au condus la prejudicii:
„Abaterile care au influențat calitatea gestiunii economico-financiară și care au condus la prejudicii s-au datorat, în principal, următoarelor cauze:
- stabilirea inadecvată a atribuțiilor și responsabilităților compartimentelor funcționale, precum şi ale personalului, acestea nefiind întotdeauna bine precizate prin regulamentele interne sau în fișa postului;
- lipsa de pregătire a personalului care asigură monitorizarea achizițiilor pu­bli­ce și urmărirea contractelor, inclusiv urmărirea contractelor de prestări servicii încheiate cu diriginții de șantier;
- interpretarea eronată a dispozițiilor legale privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, stabilirea de către autoritățile publice locale deliberative sau executive, prin hotărâri, dispoziții sau prin contracte colective de muncă, a acordării unor sume de natură sala­rială, cu nerespectarea cadrului legal reglementat;
- modificarea nejustificată și cu încălcarea prevederilor legale a unor clauze prevăzute în contractele în­cheiate privind execuția lucrărilor, prestarea serviciilor sau achizițio­na­rea unor bunuri – aspecte care au generat supraevaluarea cantităților sau prețu­rilor la care au fost decontate;
- nestabilirea oportunităților și priorităților în aprobarea și efectuarea cheltuielilor publice, în vederea protejării resurselor bugetare de utilizare neadecvată, a asigurării bunei gestiuni a fondurilor publice și po­trivit interesului statului și comuni­tăților locale;
- modul deficitar de însușire și aplicare a cadrului legislativ privind atri­buirea contractelor de achiziție și/sau a celor de concesionare atât la nivelul autorităților executive, cât și la cel al autorităților deliberative;
- neinstituirea de către entitățile pu­blice a unor proceduri proprii privind inițierea, derularea și monitorizarea proceselor de achiziții publice, care să conțină atribuții și responsabilități concrete pentru personalul implicat în aceste activități, cu accent pe respectarea legalității și a principiilor de transparență, liberă concurență, tratament egal și eficiență a fondurilor publice;
- verificarea superficială a situațiilor de plată în ceea ce privește con­cordanța dintre cantitățile confirmate în caietele de sarcini, cantitățile din devizele ofertate și cele real executate, precum și respectarea prețurilor din oferta financiară.

Pentru prejudicii de 11,35 miliarde de lei, Curtea de Conturi a sesizat procurorii: „În perioada ianuarie 01.01.2009 - 30.06.2017, în baza prevederilor Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activită­ților specifice, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activități, departamentul juridic a sesizat orga­nele de urmărire penală în 718 de cazuri care privesc fapte ce prezintă indicii de săvârşire a infracțiunilor de abuz în serviciu, neglijență în serviciu, fals, fals intelectual şi uz de fals, delapidare, nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de către Curtea de Conturi (infracțiunea prevăzută de art. 64 din Legea nr. 94/1992) etc., cu un prejudiciu estimat la 11.350.355,75 mii lei”, se arată în document.

De asemenea, Curtea de Conturi a trimis Departamentului pentru Luptă Antifraudă, până în primăvara anului 2016, 167 de sesizări în vederea începerii urmăririi penale: „Verifi­cările de audit au detectat şi cazuri în care există indicii cu privire la suspiciuni de fraudă, aceste cazuri fiind notificate organelor abilitate spre analiză şi investigaţie. Cele mai multe au vizat crearea artificială a condiţiilor pentru a putea beneficia de finanţare, existenţa unor potenţiale conflicte de interese, atribuirea incorecta a unor contracte sau efectuarea unor plăţi pentru cheltuieli nerealizate/fictive. În ceea ce priveşte fondurile alocate României aferente perioadei de programare 2000 - 2006, Autoritatea de Audit a transmis până la 31 decembrie 2014, către DLAF, 25 de sesizări de fraudă, cu o valoarea estimată a prejudiciului de 13.192 mii euro. În cazul fondurilor acordate României în cadrul perioadei de programare 2007 - 2013, Autoritatea de Audit a transmis până la 31 martie 2016, către DLAF, 142 de sesizări privind suspiciunile de fraudă identificate”, arată Curtea de Conturi.
Din analiza efectuată la nivelul structurilor de specialitate au fost identificate principalele cauze ale gradului redus de implementare a măsurilor dispuse. Dintre acestea menționăm:

Aspecte ce reies din sfera instanțelor de judecată:
- suspendarea de către instanțele de judecată a punerii în aplicare a tuturor măsurilor dispuse prin decizia atacată până la judecarea cauzei, chiar dacă entitatea nu a contestat toate măsurile cuprinse în decizie;
- anularea în totalitate a deciziilor de către instanțele de judecată, în condițiile în care au fost atacate doar unele măsuri; acționarea în instanță, de către conducerea entităților, a persoanelor răspunzătoare, pentru recuperarea unor prejudicii, procesele parcurgând diversele stadii în instanță, până la soluționare;
- recuperarea greoaie/dificilă a prejudiciilor, ca urmare a acțiunilor în instanță, dar și a legislației privind cuantumul reținerilor din veniturile salariale – 1/3 din veniturile lunare;

Schimbări frecvente ale structurii administrației publice centrale (reorganizări, înființări de noi instituții, comasări, absorbții etc.);

Cauze aflate în sfera de competență și răspundere a entității:
- conducerile entităților nu dispun întotdeauna măsuri de stabilire a întinderii prejudiciilor și de recuperare a acestora de la persoanele răspunzătoare, fiind sesizate organele de urmărire penală;
- nu se fac demersuri în vederea inițierii de propuneri de emitere a unor hotărâri de guvern pentru actualizarea Inventarului centralizat al bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului;
- fluctuație mare de personal atât la nivelul managementului, cât și al personalului de specialitate, îndeosebi la nivelul compartimentelor funcționale din structura organizatorică a unor entități, cum ar fi cel financiar-contabil și de audit intern;
- solicitarea unor termene noi de ducere la îndeplinire, având în vedere complexitatea unor activități și necesitatea obținerii unor avize de la alte entități);
 

Cauze specifice activității de privatizare:
 

- nefinalizarea, de către societățile comerciale privatizate, a procesului de obținere a certificatelor de proprietate pentru terenurile aflate în administrare la momentul privatizării, iar, pe cale de consecință, nemajorarea capitalului social cu valoarea acestora și netransmiterea către entitatea cu atribuții în domeniul privatizării a pachetului de acțiuni corespunzător;
- existența unor divergențe între entitatea cu atribuții în domeniul privatizării și cumpărătorii acțiunilor societăților comerciale privatizate, cu privire la modul de aplicare a unor clauze;
- nefinalizarea unor litigii între entitatea cu atribuții în domeniul privatizării și cumpărătorii unor acțiuni la societăți comerciale, aflate pe rolul instanțelor din țară sau internaționale etc.).

Cauza principală care a stat la baza abaterilor și deficiențelor constatate a fost încălcarea:
 

• legislației din domeniul finanțelor publice privind responsabilitățile ordonatorilor de credite în procesul de:

- angajare, lichidare, ordonanțare și plată a cheltuielilor bugetare, etape în care sistemul de control intern/managerial ar fi trebuit să asigure derularea unui proces continuu pe tot parcursul anului bugetar, în așa fel încât deciziile conducătorilor instituțiilor publice să protejeze fondurile publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei;
- organizare a sistemului de monitorizare a programului de investiții publice și de achiziții publice care a condus la: efectuarea de plăți pentru produse nelivrate, lucrări neexecutate sau servicii nerecepționate; plăți nelegale ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale privind prețurile practicate, actualizarea acestora, cantitățile, articolele din ofertele declarate câștigătoare, anexe la contractele încheiate;
- organizare şi ținere la zi a contabilității privind gestionarea şi evidențierea patrimoniului
public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale;
- coordonare și monitorizare a modului de utilizare a sumelor alocate de la buget structurilor aflate în subordonarea și sub coordonarea unui ordonator de credite;
n legislației principale şi secundare specifice fiecărui buget, a legilor anuale ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și a legilor de rectificare a acestor bugete, respectiv:
- administrarea veniturilor bugetelor: de stat, locale, al asigurărilor sociale de stat;
- modificarea, pe parcursul exercițiului bugetar, a prevederilor bugetare aprobate conform legilor bugetare anuale;
- urmărirea derulării lucrărilor de investiții în concordanță cu clauzele contractuale;
 

• legislației generale, aplicabile în activitatea fiecărei entități verificate, ca de exemplu:

- legea contabilității;
- legea privind bunurile proprie­tate publică;
- legea privind auditul public intern;
 

• legislația în domeniile: controlului financiar preventiv, salarizării şi achizițiilor publice etc.

Ca o caracteristică generală, misiunile de audit public extern şi acțiunile de control desfăşurate au evidențiat, per ansamblu, o insuficientă preocupare din partea entităților publice pentru asigurarea acurateței datelor din situațiile financiare şi pentru un
management financiar guvernat de buna gestiune economico-financiară. Aceasta confirmă faptul că fondurile publice şi patrimoniul public al statului sunt gestionate într-un regim în care performanța utilizării acestora nu este un criteriu prioritar.