RAMIRA S.A., 40 de ani de performanţă economică

În 1977, pe când cireşii îşi dădeau rodul, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România a decretat înfiinţarea în Baia Mare a Întreprinderii de Maşini Unelte, Accesorii şi Scule (IMUAS). „Era un câmp aici, cu câteva case şi un magazin. Practic, în mai puţin de un an de la Decretul Consiliului de Stat, s-a ridicat o uzină şi după încă un an a început să producă - în martie ’78 am fost numit director, iar în  iunie ’79 a fost pusă în funcţiune prima unitate, cea de maşini-unelte”, îşi aminteşte Alexandru Chira, cel care a fost directorul general al IMUAS în perioada 1978-1989. „As­tăzi, RAMIRA este cel mai important operator de pe piaţa românească a producătorilor de linii de asamblare au­tomatizată a caroseriilor din industria auto”, punctează Karl-Josef Hein­rich, CEO al Ramira S.A.
Acestea au fost frazele care au declanşat documentarea unei istorii de patru decenii a unei firme din Baia Mare, care a reuşit nu doar să fie singura de pe fosta platformă industrială a municipiului care a supravieţuit eco­nomiei de piaţă, ci şi să pătrundă cu succes şi să performeze în elitista lume a marilor producători auto. 
Naşterea şi renaşterea
„Pasării Phoenix”
În paralel cu organizarea şi dotarea cu utilaje a fabricii, precum şi cu calificarea forţei de muncă („Tot personalul era foarte tânăr”, îşi aminteşte primul director al uzinei, Alexandru Chira), la IMUAS s-a produs şi primul utilaj: maşina de mortezat mecanic M320. „În procesul de producţie a urmat maşina de alezat, maşina de alezat lagăre MUAL 125, accesoriile pentru strungurile SARO Târgovişte, unelte pneumatice de găurit... La IMUAS
s-au întâmplat multe premiere naţio­nale în acea perioadă, să ştiţi. Au fost produse pentru prima oară în România diferite tipuri de maşini-unelte de mortezat, maşini de broşat, maşini de alezat, maşini de honuit, maşini de as­cu­ţit, unelte pneumatice de înşurubat, găurit, filetat etc. Se producea pentru orice ramură a industriei, inclusiv pentru cea de armament”, rememorează Vasile S. Pop, fost şef de secţie, unul dintre specialiştii care au lucrat la „Investiţii” şi „Dotări industriale” chiar din martie 1978, atunci când s-au făcut primele angajări, şi până în anul 2005.

Producţia realizată la IMUAS nu era destinată doar pieţei interne, ci lua şi calea exportului. Primul director, Chira, trece în revistă doar o parte dintre ţările cu care fabrica băimăreană a avut contracte de livrare de produse: „RDG, Cehoslovacia, Iugoslavia, RFG, Franţa, Egipt, Iran, Irak...”. Sfâr­şitul anului 1989 consemnează un colectiv de 2.500 de angajaţi. Apoi, a urmat „plata” pentru neadaptarea suficientă la economia de piaţă.
Din 1991, IMUAS îşi schimbă denumirea cea a mărcii comerciale pe care o avea în proprietate încă din 1980, Ramira, şi încearcă să reziste pe piaţa comercială liberă fabricând de la maşini de pufuleţi, de vată de zahăr, prese de ulei, pluguri, discuri etc. „Se proiecta şi se fabrica ceea ce cerea piaţa, dar a acumulat mari pierderi şi în 1996 a fost inclusă de fostul ministru Decebal Traian Remeş, fost director general al uzinei după ’90, pe lista de întreprinderi de stat care urmau să fie închise”, a menţionat Dumitru Matei, cel care a preluat compania Ramira în 2000, atunci când uzina era în insol­venţă şi mai avea „doar 50 de angajaţi: 15 portari, 15 TESA, 15 pompieri şi 5 muncitori”.
După retehnologizare, în 2002, Ramira a pătruns în lumea furnizorilor din in­dustria auto europeană, producând dispozitive pentru linii de sudură a caro­seriilor, însă criza economică mondială s-a repercutat grav asupra companiei şi aceasta se îndrepta cu paşi siguri, pentru a doua oară în existenţa ei, spre fa­liment. „Are ceva din legenda Păsării Phoenix, Ramira... Tot moare şi reînvie din propria cenuşă. Şi apoi mai şi zboară...”
Lecţia succesului:
investiţia în oameni
În 2013, unul dintre partenerii externi ai Ramira şi printre cei mai importanţi producători europeni de linii complet automatizate de asamblare pentru industria auto - firma Chropyňská strojírna din Cehia (controlată de fami­lia Kudela) - achiziţionează fabrica din Baia Mare şi, ulterior, o include în holdingul Chropyňská Group A.S. din care mai fac parte, în afară de firma-mamă, Chropyňská strojírna, şi firma slovacă Slavia Production Sys­tems.

Pe lângă cele trei fabrici din Cehia, România şi Slovacia, holdingul mai deţine birouri în Cehia, Germania şi Rusia şi are participaţiuni de tip joint-venture în Rusia, SUA şi China, producând linii performante de asamblare, maşini şi echipamente pentru Škoda, Porsche, Audi, BMW, Volkswagen, Hon­da, Nissan, Rolls Royce, Volvo, Renault, Mercedes, Ford, Land Rover, Ja­­guar, Citroen etc. Holdingul Chro­pyňská Group A.S. are 1.100 de an­ga­jaţi şi derulează anual contracte economice în cuantum de peste 100 de mi­lioane de euro.
Karl-Josef Heinrich, actualul CEO al Ramira, a fost pionul principal al preluării fabricii băimărene. „Am lucrat 21 de ani la Kuka (n. red. - acronimul de la Keller und Knappich Augsburg, o mare corporaţie din Germania, produ­că­toare de roboţi industriali şi soluţii pentru automatizarea fabricilor, cu peste 25 de filiale în întreaga lume şi o cifră de afaceri anuală de peste 2 mi­liarde de euro), misiunea mea fiind de a găsi furnizori pentru proiectele noastre. În 2010, am părăsit Kuka, dar am rămas în domeniu ca freelancer. Lucram şi cu Robert Kudela şi cu Dumitru Matei. Pre­luarea de către Chropyňská a firmei din Baia Mare a fost condiţionată de Kudela de preluarea manageriatului de mine. Dacă nu se făcea preluarea, azi Ramira nu mai exista. În 2013, cifra de afaceri scăzuse sub 8 milioane de euro. În 2016 a fost de peste 12,5 milioane de euro, iar pentru acest an previzionăm o cifră de afaceri de peste 13 milioane de euro”, povesteşte CEO Heinrich.

Imediat după preluare, firma băimă­reană a fost complet reorganizată şi restructurată, însă au fost păstraţi toţi angajaţii. „Erau 330 de angajaţi, iar acum avem peste 400. Asta e foarte important să se ştie: cei mai importanţi sunt oamenii! Maşini, roboţi, poţi să cumperi. Oameni, nu. Şi mai este ceva important, care nu s-a spus până acum: Robert Kudela, acţionarul majoritar al holdingului Chropyňská, nu a luat niciun leu din profitul firmei. Totul a fost reinvestit în creşterea performanţei prin retehnologizare şi specializarea angajaţilor, s-au plătit datoriile...”, explică Heinrich. „Ştiţi, câteodată mă simt de parcă ar fi fabrica mea. Glu­mind, Robert Kudela aprobă tot ceea ce facem - sigur, cred că propunerile sunt cele bune, altfel n-ar fi de acord”, completează, râzând, managerul gene­ral al Ramira.

La Ramira s-a investit masiv în reorganizarea fluxului tehnologic şi al celui organizatoric. S-au creat departamente noi şi, extrem de important, a fost introdus un soft - cel mai performant existent - care face posibilă urmărirea completă a întregului proces de fa­bricaţie. „Achiziţia şi implementarea softului SAP pentru optimizarea timpilor de producţie a fost un pas extrem de important, pentru că acesta calculează cu mare precizie timpii de livrare, iar pentru clienţii noştri acesta e mai mult decât obligatoriu, e sfânt!”, a subliniat Heinrich.
Planificarea viitorului
Cel mai mare plan al societăţii Ramira S.A. este crearea unui departament de proiectare a dispozitivelor pe care le produce. „Noi specializăm oameni în Germania, Polonia (la Volkswagen) şi Belgia, pentru că prin crearea acestui departament de proiectare vom putea să ajungem în vârful industriei, adică să producem, dar şi să implementăm, până la punerea în funcţiune, liniile automatizate. Previziunea mea este că vom reuşi acest deziderat în trei ani. Acest nou departament de proiectare îl vom deschide în aproximativ două luni”, a declarat CEO Ramira, Karl-Josef Heinrich.
În acest moment, Ramira S.A. lu­crează direct cu producătorii auto Audi, Nissan, Dacia, Volkswagen, Mercedes şi produce pentru alţi mari dezvoltatori din industria auto: Kuka, FFT, Comau, Caire, Farman, Segula Technologies, Clemessy, Johnson Controls, Cimlec In­­dustrie, CoEng şi, desigur, Chro­pyňská.
Pentru Ramira S.A., 2017 este un alt an în care conducerea holdingului Chropyňská a aprobat investiţii semnificative. După cei 760.000 de euro investiţi în 2015 (în tehnologizare, modernizarea halelor, a secţiei Vopsi­torie şi implementarea softului SAP) şi 1 milion de euro investiţi în 2016 (când s-a construit o hală nouă, s-au montat luminatoare, s-a modernizat parcul auto şi s-au achiziţionat noi utilaje), în acest an s-au alocat 3 milioane de euro pentru achiziţia de utilaje, mo­dernizări şi crearea biroului de proiectare. „Tot ceea ce s-a făcut, s-a făcut datorită oamenilor care lu­crează aici, la Ramira. Noi nu am fi putut singuri”, a subliniat CEO Heinrich.
În contextul în care autorităţile locale încearcă diferite soluţii pentru creş­terea atractivităţii Băii Mari în dezvoltarea unor noi afaceri, fără însă
să-i consulte şi pe oamenii de afaceri, l-am întrebat pe Robert Kudela, acţionarul majoritar al holdingului Chropyňská, ce crede că trebuie să se facă în acest sens. A zâmbit. Şi a spus: „Pe noi nu ne interesează ce fac şi ce decizii iau în acest sens auto­rităţile. Noi avem nevoie de un singur element pentru a dezvolta fabrica: oameni care să dorească să îşi ridice gradul de specializare. Atât. Trebuie doar ca oamenii să-şi do­rească asta şi restul e în puterea noastră. Oamenii sunt cel mai important capital al unei societăţii”.
Apoi, a plecat să vor­bească cu oamenii. Cu angajaţii unei societăţi care „are ceva din legenda Păsării Phoenix. Tot moare şi reînvie din propria cenuşă. Şi apoi mai şi zboară…”

„Erau 330 de angajaţi, iar acum avem peste 400. Asta e foarte important să se ştie: cei mai importanţi sunt oamenii! Maşini, roboţi, poţi să cumperi. Oameni, nu. Şi mai este ceva important, care nu s-a spus până acum: Robert Kudela, acţionarul majoritar
al holdingului Chropyňská, nu a luat niciun leu din profitul firmei. Totul a fost reinvestit în creşterea performanţei prin retehnologizare şi specializarea angajaţilor, s-au plătit datoriile...”.

Karl-Josef Hein­rich, CEO al Ramira S.A.