Profesionalism şi experienţă, la superlativ

Ioan Sopoian, noul director al Direcţiei Silvice Maramureş, este un profesionist „pur sânge”. Lucrează în sistem de trei decenii şi jumătate, provine dintr-o familie cu tradiţie în silvicultură, este un fin cunoscător al sistemului şi n-a făcut niciodată parte dintr-o formaţiune politică. Profesionalismul şi experienţa sunt singurele care l-au promovat în postura de director general.

Reporter: De cât timp lucraţi în sistem şi de unde pasiunea asta pentru silvicultură?

Ioan Sopoian: Am 34 de ani de activitate în silvicultură, dintre care de 14 ani sunt chiar în centrala Direcţiei Silvice, ocupând funcţia de şef al fondului forestier, care este practic numărul 1 în direcţie şi care are în activitate poate 50% din tot ce înseamnă activitatea tehnică a direcţiei, cu o întrerupere de doi ani, 2003-2005 în care am fost director tehnic. Practic, am trecut prin toate etapele.

Iar pasiunea pentru pădure vine din familie. Sunt dintr-o familie de silvicultori, unchiul a fost tehnician, bunicul a fost pădurar, cumva am continuat tradiţia familiei.

Rep.: Înseamnă că nu a fost o trecere dificilă, avansarea în funcţia de director general.

I.S.: Nu, deoarece cunosc foarte bine întreg fondul forestier al judeţului, cunosc foarte bine personalul şi părerea mea este că avem resurse materiale şi umane, care, dacă sunt gestionate eficient, rezultatele pot fi bune. De altfel, şi până acum am avut rezultate bune, dar, din păcate, am avut şi chestiuni care nu ne onorează şi nu ne-au adus cinste. Menirea noastră este acum să facem o radiografie a tuturor lucrurilor care nu sunt bune, să facem o analiză şi să le schimbăm. Directorul general ne-a cerut în regim de urgenţă şi refacem organigrama. Noi avem în total 547 de angajaţi. A considerat că sunt prea mult 7 birouri, pot fi comasate, astfel încât să devină mai eficiente. Una e să discuţi cu 7 oameni, alta e să discuţi cu 3 sau 4. La noi volum de muncă există, este foarte important ca oamenii să fie puşi la treabă.

Rep.: Bănuiesc că faceţi asta prin exemplul personal. 

I.S.: Este motivul pentru care am fost numit aici. Nu fac parte din niciun partid politic, n-am fost niciodată într-un sediu de partid măcar. Am fost numit doar pe criterii de competenţă. Singura condiţie pe care am pus-o a fost să fiu lăsat să-mi fac treaba. Şi cred că aşa va fi. Domnul director general a spus: „Domnu’ Sopoian, aveţi mână liberă”.

Rep.: Ce vă propuneţi pentru perioada următoare?

I.S.: Am nişte strategii extrem de clare pe care îmi propun să le pun în aplicare în perioada următoare. În primul rând, doresc ca şefii de ocoale să fie mai implicaţi în tot ceea ce înseamnă partea tehnică. Şi atunci o să le cer activitate pe teren zilnic, de aşa manieră încât să ţină sub control întreaga activitate. Dacă vor proceda astfel, succesul direcţiei este garantat ca şi parte tehnică. Apoi, ceea ce doresc să fac la nivelul colegilor, după ce ne vom reorganiza din punct de vedere a birourilor, este să refacem fişa postului, ca să reglăm volumul de muncă şi să stabilim sarcinile de aşa manieră încât să nu existe loc de interpretări.

Rep.: Pare dificilă sarcina dvs.

I.S.: Este, pentru că e greu să coordonezi 500 de oameni într-o fabrică, darmite răspândiţi în tot judeţul. De aceea încercăm să responsabilizăm şi şefii de ocoale. Eu zic că vom intra în normal. Eu zic că nu sunt oameni cu care să nu poţi să discuţi. Eu zic că până la sfârşitul anului se vor vedea rezultate. Problemele noastre cele grave a fost tăierile ilegale. Dar le putem reduce, chiar eradica. Problema este că se taie foarte mult în pădurile proprietate privată, care nu sunt în administrarea noastră şi lumea ne judecă tot pe noi.

Rep.: În linii mari, principiile după care vă ghidaţi sunt responsabilitate şi corectitudine.

I.S.: Categoric. Şi mă refer la aceste aspecte care ţin de responsabilitatea directorului.

Rep.: Spuneţi cu tristeţe că, din păcate, se vorbeşte prea mult despre partea negativă a direcţiei şi prea puţin despre realizări.

I.S.: De exemplu, indicatorii tehnici, cifra de afaceri, profiturile, sunt foarte bune. Apoi, este un paradox, noi avem un program de recoltare a masei lemnoase care este în concordanţă cu prevederile amenajamentului, care este în concordanţă cu Codul Silvic. La noi, cota de tăiere ar trebui să fie 450.000 de mc, nu reuşim să tăiem cât ar trebui. Noi suntem neputincioşi, depindem de agenţii economici, facem eşalonări, nu-i putem lăsa să exploateze fără să plătească. Ne afectează şi pe noi criza financiară.

Rep.: Într-un clasament al direcţiilor silvice şi importanţei fondului forestier din ţară, Maramureşul este, cu siguranţă pe podium. 

I.S.: Maramureşul este, dacă nu mă înşel, pe locul 3-4. Din toate punctele de vedere. Suntem totuşi o direcţie mare şi destul de eterogenă. Avem district silvic la Ţibău, sunt 225 de km până acolo. Să ţii în frâu aceste lucruri nu este tocmai uşor, dar prin oamenii noştri încercăm să le facem faţă.

Rep.: Ca pasionat de pădure, ce zonă a judeţului vă place cel mai mult?

I.S.: Îmi place muntele. E greu să fac o ierarhie.

Rep.: Mai aveţi timp de plimbări?

I.S.: Poziţia mă ocupă. O să-mi fac timp pentru că în primul rând îmi place. Nu este zonă a judeţului în care n-am ajuns. Şi din funcţia de director o să-mi fac timp să merg, pentru că simt nevoia.

Rep.: Transmiteţi mai departe, în familie, pasiunea pentru silvicultură?

I.S.: Da, fiului meu. A pornit iniţial pe partea de informatică. Apoi a mers la silvicultură. Le-a terminat pe amândouă. A decis să lucreze în domeniu, îi place. E inginer la un district, e muncă mai de jos, dar de acolo trebuie să pornească şi-i place. Stă toată ziua la marcat în pădure şi îi place.

Rep.: Am văzut că vă preocupă mult partea de educare şi informare.

I.S.: Aşa e. Avem colaboratori mulţi, şcoli, primării şi am realizat numeroase activităţi în „Luna plantării arborilor. Încercăm în această perioadă să sensibilizăm toate instituţiile. Şi se vede o schimbare de mentalitate. Mai ales dacă duci tinerii să vadă cum arată ce au plantat, după un an sau doi. Eu mai doresc să fac şi altceva, poate şi cu presa şi cu alţi invitaţi: toată lumea spune că pădurea creşte singură. Avem zone în Strâmbu Băiuţ în care am împădurit şi am lăsat o zonă neîmpădurită să se regenereze singură. E un exemplu foarte bun care arată contribuţia şi efortul silvicultorilor. Cred că ar spune foarte multe despre activitatea noastră. Şi avem şi alte ramuri, mai puţin cunoscute, dar foarte apreciate: colectare de fructe de pădure, păstrăvării etc.