• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 29 Martie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 17 Martie , 2017

Producători, farmacii, medici - un sistem unitar, puternic! Pacienții pe margine!

Problema ieftinirilor medicamentelor din România, un subiect foarte interesant, important prin implicațiile asupra pacienților, celor care au nevoie de medicamente, tratamente și servicii medicale de calitate și la prețuri rezonabile. Din păcate, toate acestea sunt tot mai scumpe. A te îmbolnăvii a devenit un lux pentru România.

 


În cei 27 de ani de la Revoluție, ne-am armonizat legislația și tot ce decurge din acest aspect, cu cea europeană și nord-atlantică. Am intrat în UE și în NATO, unul dintre visurile românești, poate cel mai „visat”. Se credea că democrația occidentală va aduce la noi în țară „laptele și mierea” ce curge prin țările din Vest.
Din păcate, lucrurile sunt mai complicate decât pare la prima vedere. De­mo­crația a venit la pachet cu com­petiția, cu un sistem capitalist pe care noi, ro­mânii, nu l-am înțeles pe deplin nici măcar acum.
Referitor la sănătate, la problema medicamentelor, am aflat, și situația de acum spre acolo ne conduce, că totul se plătește: medicamente, servicii medicale, medici. Sănătatea este scumpă! Un paradox pe care românii îl înțeleg destul de greu.
Săptămâna trecută am prezentat mo­dul în care se formează prețul unui medicament și legăturile, uneori in­vizibile, în­tre producători, distri­buitori și medici. Altfel spus, profitul, banul!
Revenim cu alte amănunte din această industrie, una dintre cele mai puternice din lume!

Medicamentele generice, cele care sunt realizate după ce un medicament original iese din patent, au un circuit bine stabilit.
O moleculă (substanța activă) luată fără patent, adică la liber, trebuie să aibă studiile de bioechivalență. Ea, molecula, trebuie să se încadreze în anumiți parametrii. Adică, medicamentul nu este ca un mezel unde mai scoți carne de vită și mai bagi de porc! Medicamentul generic trebuie, în proporție de 80% până la 100%, să facă același lucru cu originalul. Sunt lucruri bine reglementate.
În concluzie, fiecare medicament vine cu studii bine făcute, dar dacă aceste studii sunt trucate și medicamentul este trucat! Nu prea sunt astfel de situații!

Este foarte interesant cum se com­pensează medicamentul și relația între medicament original, generic și stat.
Să luăm un exemplu: Singulair - un medicament pentru alergii, pentru cei cu astm bronșic. Singulair să spunem că are prețul de 10 lei. Substanța activă se numește Montelukast. Pe lângă pro­ducătorul de Singulair (medicamentul original) mai sunt încă 10 producători ai moleculei. În urmă cu ceva ani, când a ajuns pe piață, Singulair era singurul medicament. După expirarea patentului au apărut alți producători. Primul nou venit a spus că el vrea să vândă mole­cula de Montelukast în România. Și a trebuit să introducă medicamentul pe lista de compensare a ministerului cu 9 lei și optzeci. Următorul a făcut cu 9,70, altul cu 9,60 și tot așa până la ultimul care produce această moleculă, cel cu 7,20 lei. Ultimul venit trebuie să aibă un preț mai mic decât anteriorul.
Statul, când face compensarea, se ra­por­tează la cel mai mic preț, nu la pre­țul de referință. În concluzie, pacientul primește 90% din 7,20 lei, asta în­seamnă că la ultimul preț de pe listă mai plătești un leu și douăzeci. Dacă pacientul dorește medicamentul de referință, cel original, mai scoate din buzunar 8,80 lei, până la 10 lei. De asta un medicament original este mai scump când este cumpărat în defavoarea genericului.
O altă problemă este faptul că nu gă­sești toate medicamentele generice în farmacii. Unele dintre aceste generice sunt, precum la alergări, iepuri! Alear­gă doar ca să mențină un anumit ritm! În acest fel, sunt mulți producători care au tot felul de înțelegeri cu ministrul, în sensul că sunt lămuriți unii producători să notifice că fac medicamentul X la un preț foarte scăzut. Pentru astfel de servicii, inteligenții din minister mai introduc X medicamente ale producătorului, pe celebra listă. Adică, se face să fie bine pentru toți! Toți, ei, nu pacienții!
În acest fel, statul compensează din pre­țul cel mai mic, o sumă mică. În realitatea dură, pacienții, în marea lor majoritate, cumpără medicamentul mai scump, adică cel mai eficient. Toată această explicație se referă la marea majoritate a medicamentelor ce sunt pe piața din România. Așa cum spuneam și în materialul din săptămâna trecută, singurul interes care animă această piață, cea a medicamentelor și a serviciilor, este banul, profitul. Statul dorește să compenseze cât mai puțin.

Dacă mergem în farmacii, interesul este de a vinde medicamentul mai scump, chiar dacă sunt X medicamente de același fel (original plus generice). În mod normal, cei din farmacie se uită și la cel care cumpără. Dacă este, să spunem, o persoană în vârstă, cu evidente posibilități financiare mai reduse, i se recomandă medicamentul mai ieftin, chiar dacă nu așa de eficient. În fond, chiar și cei câțiva bănuți trebuie luați, dacă se oferă.
Sună cam cinic, dar sistemul utopic în care toți au grija pacienților se găsește în Utopia, în lumea reală totul se plătește, iar medicamentele și serviciile medicale sunt tot mai scumpe.

Dar explicațiile continuă și ne prind tot timpul pe picior greșit. Când credeam că nu ar mai fi nimic de spus despre subiect, primim încă o „felie” din ceea ce înseamnă sistemul care conduce piața medicamentelor din România și, probabil, de oriunde.
Am stabilit că în farmacie sunt 10 me­di­camente (un original plus 9 generi­ce). De asemenea, ni s-a explicat că farmacia are interes să vândă originalul cu cel mai mare preț, respectiv profit. Dar are interes să vândă și genericul, care se află imediat sub original ca preț. De ce?
Pentru că producătorul, pentru a-și mări cota de piață, poate să ofere farmaciei un discount de 10-15% din preț. În această situație, farmacia vinde și medicamentul aflat în apropierea ori­ginalului cu un discount de 10-15%, bani care rămân farmaciei. Asta face parte din luptele între cei care produc medi­camente, o luptă care se traduce prin cota de piață pe care o câștigă un medicament sau altul.
Marii producători de medicamente sunt listați la bursă, în concluzie lor le trebuie cifre, cote, tot ceea ce face ca indicele bursier să crească.
De exemplu, medicamentul X. Au o raportare că în România s-au vândut 19 mii de cutii, ceea ce poate reprezenta o „pompă” pentru firma respectivă. Îi crește cota etc.
Lucrurile sunt și mai cinice dacă vezi cum se discută strategia firmei pro­ducătoare de medicamente pentru anul care urmează. Se pune întrebarea: Ce dorim în acest an, să facem profit sau să creștem cota de piață? Să creștem cota de piață! - este răspunsul! Și aici apare jocul cu discount-ul din farmacii.
Să spunem că un producător are un „plan” de a vinde în Baia Mare 100 de mii de cutii din medicamentul X. Dacă găsește o farmacie care să ia 30 de mii de cutii, îi oferă un anumit discount.
Există buget pentru așa ceva.
Dis­count-urile nu se oferă aiurea! Ele sunt bugetate și discutate în momentul în care se aduce medicamentul. Produ­că­torul se gândește cât discount se poate da farmaciei X. Și fac socoteli, mai tăiem de la oamenii noștri și putem oferi un discount de 15%. Farmacia care ia 30 de mii de cutii primește acest discount. Dar farmacia care ia 5000 de cutii primește numai 3% discount. Pe de altă parte, pentru ca o farmacie să cumpere așa de mult, trebuie să fie tare. Așa se întâmplă cu farmaciile care fac parte din sistem, din lanțuri, iar cele inde­pendente sunt cele mai defavori­zate, din acest punct de vedere.
Cinismul se poate traduce în felul următor. Lanțurile de farmacii sunt, de fapt, și distribuitorii (vezi explicațiile din materialul anterior). Un distribuitor care deține 500 de farmacii poate ușor să cumpere 150 de mii de cutii din medicamentul X, și le cumpără odată pentru că le împarte la 500 de farmacii. Primește un discount maxim de 15% pe care îl poate da către pacienți sau îl folosește în interes personal.
Acest discount este o valoare. De exemplu, la 100 de mii de cutii, discount-ul este de 15 mii de euro. Acești bani sunt primiți sub formă de factură de discount. Ajunge în contabilitate, sunt niște bani fictivi, care nu există în realitate. Dar acești 15 mii de euro pot fi luați și transferați pe un OTC (un medicament care nu are discount). Și atunci îi scade prețul acestui medicament. Calculul este simplu. Câștigă un discount de 15 mii euro la medicamentul X și îl transferă la medicamentul Y din care cumpără tot 100 de mii de cutii la prețul de 2 lei cutia. Cu discount-ul transferat scoate medicamentul Y la 1 leu și 20. Și atunci farmacia respectivă (lanțul) spune cu voce tare, pe toate spațiile publice, că are medicamentul Y la un leu și douăzeci. Și sparge piața! Lumea se uită și cumpără, evident.
Aceste medicamente sunt denumite me­dicamente „tractor” (Parace­ta­mol, As­pen­ter, Vitamina C… în general OTC-uri). Altfel spus, au OTC-uri ieftine deoa­rece au luat RX-uri cu discount ce a fost transferat la OTC-uri. Totul este marketing! Un marketing agresiv ce duce la un profit mare, evident!

Foarte mult se discută și chiar am primit informații despre medicul X sau Y care au beneficiat de unele avantaje de la farmacii, distribuitori sau producă­tori. Mecanismul acestor relații l-am prezentat în numărul trecut. Încercăm să nuanțăm aceste relații.
Farmaciile puternice au, în general, relații foarte bune cu medicii, dar nu neapărat în sensul de a bonusa agresiv medicii. Există diverse contracte de sponsorizare pe persoane fizice sau se oferă anumite facilități. Aceste situații sunt, în general, către medicii de familie.
Dar în cazul RX-urilor (medicamentele compensate) cei vizați sunt medicii specialiști. Medicii de familie sunt cam lăsați de-o parte, în special la moleculele noi. Explicația este simplă. Medi­cii specialiști sunt formatorii de opinie, iar „rețeta” este simplă. Pe rețe­ta de la medic nu se poate scrie decât denumirea moleculei, dar medicul îi spune pacientului ca la farmacia X să ceară medicamentul original. Din aceste trimiteri ale medicilor există un procent de circa 20% a celor care, ajunși la farmacie, solicită medicamentul mai ieftin. După o vreme pacientul indisciplinat revine la medic și îi spune că nu merge prea bine. Și medicul îl întreabă ce a luat, iar pacientul nu recunoaște franc că a cerut medicamentul mai ief­tin, pentru că nu a avut destui bani. Înce­pe un dialog al surzilor în care medicul concluzionează că pacientul nu a respectat indicația și are anumite probleme.
Aceste dialoguri sunt multiplicate la nesfârșit și ne-au fost explicate de cei implicați în sistem. Până la urmă, în tot acest parcurs al pacientului spre un tratament cât mai bun, există și partea psihologică ce nu are legătură cu mai binele pacienților. Medicul în cauză știe că la sfârșit de an, dacă vinde 3000 sau 5000 sau X mii din medicamentul Y, va pleca cu familia în India, la Congresul nu știu care, la cinci stele, cu soția, co­pilul, broasca țestoasă, chiar și cu socrii. Deci, medicul are tot interesul să explice la nesfârșit pacien­ților ce și cum.

Am primit și explicații cu privire la modalitatea în care au loc aceste „aranjamente” între medici și cei cu medicamentele.
Nu este vorba de producători, ci de reprezentanți medicali. Sunt mai mulți, împărțiți pe zone și pe tipuri de medicamente. Se schimbă între ei, ca atare sunt cunoscuți de medici, la modul general. Abordarea este simplă, concretă. După schimburile de ama­bilități reprezentantul medical îl informează că reprezintă medicamentul X, scoate un pliant în care sunt explicate virtuțile medicamentului respectiv, dacă sunt studii noi, cu atât mai bine. Medicul întreabă ce fac în continuare, reprezentantul medical îi spune că au și buget asigurat și îi spune că sunt anumite trepte, medicul este interesat. Și reprezentatul îi explică următoarele: dacă se vinde „n” mii din medicament se poate primi un electrocardiograf nou, de 20 de mii de euro, sau o excursie la... Sunt chestiuni le­gale. Din 2015, se pare, sunt obligați, atât producătorii cât și medicii, să ra­porteze tot ce s-a dat. Nu este o pro­blemă pentru nimeni. Există două
site-uri speciale unde se fac aceste raportări, atât de medici cât și de produ­cători. Subliniem, sunt chestiuni legale! Nu spune nimeni că pleacă în India la baie, ci se merge la Congresul nu știu care!

Aceste amănunte le-am primit de la persoane care au participat în mod direct la astfel de situații. Ei susțin că toți medicii participă la aceste ches­tiuni, noi avem rezerve ca ar fi așa. Și nu pentru că s-ar făcea o ilegalitate, ci pentru că știm mai mulți medici care nu au plecat nu știu unde!
Mai spunem încă o dată, pentru a fi înțeleși corect. Nu acuzăm pe nimeni, nu scoatem în evidență nimic, ci am prezentat lucrurile cum ne-au fost explicate de cei care se ocupă de ele. Sunt legale! Desigur, mulți vor spune că sunt afaceri oneroase, noi nu sus­ținem o astfel de concluzie, ci spunem așa cum ne-au spus cei din interiorul sistemului. Sunt legale, dar imorale!

Vom reveni cu explicații cu privire
la exportul de medicamente și despre suplimentele care au invadat piața românească.  

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.