Povești urbane despre minerit

Recent, în spațiul public băi­mărean a apărut o știre inte­resantă legată de mineritul maramureșean, cel defunct!

Se spunea că la primăria Cavnic a venit un posibil investitor din Australia cu intenția de a investi în redeschiderea EM Cavnic. Mai mult, cei de la SC Okapi Resources, firma australiană interesată de mineritul nordului a fost și la Remin și urmau să meargă și la Baia Sprie. Aceasta a fost știrea inițială după care a apărut și faptul că australienii îndrăgostiți de meleagurile maramu­re­șene, ar fi fost și în anii trecuți în România, au vizitat, explorat Apusenii. Mai mult, ar fi fost și la Ministerul Economiei și la ANRM pentru a depu­ne o scrisoare de intenții. Se mai spunea în spațiul public că,  investitorii australieni ar dori să cumpere pachetul majoritar de acțiuni al Companiei Re­min, având pentru această operațiune 200 de milioane de dolari.
Iar știrea a devenit ditamai știrea!

Cu rezerva că astfel de investitori au mai fost în Maramureș, am început să ne interesăm de poveste. GAZETA de Maramureș, constant a susținut redes­chi­derea mineritului, o activitate im­portantă și aflată la baza unei dezvoltări economice durabile. Nu este simplu, dar nu este imposibil. Tot minunatul nostru săptămânal a pledat și pentru o implicare mai mare a statului, a capitalului românesc în această activitate, dar credem că și capitalul străin este binevenit și chiar necesar.
Telefoanele redacției s-au înroșit, iar întâlnirile cu specialiști au fost realizate în timp record.
Am găsit pe net un site al firmei australiene. De acolo am aflat că este o firmă înființată în 2017 și că are în portofoliu două perimetre miniere în RD Congo. Cele două perimetre vizează minereurile de aur. Am căutat cifre și date despre activitatea societății, dar nu am aflat decât că anul trecut au avut pierderi de 24 de mii dolari australieni.
De pe internet am mers la Remin să vedem dacă cei de aici cunosc firma și ce știu despre aceste intenții.
Inginerul șef al Remin, Ioan Nechita era la curent cu știrile apărute în spațiu public, dar avusese o întâlnire și cu reprezentanții firmei.
„Au fost zilele trecute la noi, la sediu. Am avut o discuție cu Nigel Ferguson și cu reprezentantul din România. Au vorbit despre intenția de a investi în mineritul din Maramureș. Le-am spus pașii care trebuie urmați pentru a putea intra în posesia activelor. Dar a fost  o primă întâlnire și, am înțeles, o primă vizită în zonă. Nu știau absolut nimic despre potențialul Reminului. Trebuie o scrisoare de intenție, urmată de un contract de confidențialitate pe care trebuie să îl încheiem între noi. Apoi să studieze anumite documente pentru a vedea dacă există interes după ce studiază aceste documente. Atâta a fost toată discuția! Nu s-a vehiculat nicio sumă, am văzut ce s-a scris, dar mi se pare interesant să vehiculezi o sumă în condițiile în care nu știi ce cumperi. Accesul la documente se aprobă de către ANRM. O mare parte din documentele geologice sunt predate, din 2012, ANRM-ului. Am fost surprins de aceste informații apărute în spațiul pu­blic. Nu știu cine ar fi putut oferi astfel de informații. Din câte știu, cu ministerul Economiei nu au avut nicio discuție. La discuția de aici au spus că urmează să meargă și la minister pentru a avea discuții.
Au mers la Cavnic pentru că au vrut să aibă o discuție cu administrația locală. Cred că au fost și în Baia Sprie. Nu știu de ce au mers acolo. Nu am putut să le spun că deschiderea mineritului nu are nicio treabă cu primăria Cavnic, în sensul că este un alt traseu pe care trebuie să-l urmeze pentru a se ajunge la emiterea unor posibile autorizații din partea primăriei.
Perimetrul din Cavnic are licență, dar toate cele 16 perimetre ale Remin au licență de exploatare. Dacă e să discutăm de redeschidere în oricare din aceste perimetre există licențe de exploatare. Acum că, în unele zone se poate face exploatarea cu profi­tabilitate este adevărat!
Le-am explicat australienilor că în mo­mentul de față, dacă nu se face modificarea legislației în domeniu nu există posibilitatea reactivării perimetrelor pentru exploatare”, ne-a spus Ioan Nechita.
L-am căutat și pe fostul ministru al Economiei, Gheorghe Șimon pentru un punct de vedere legat de informațiile apărute în legătură cu australienii veniți în nord. „Am auzit în urmă cu două zile acest zvon (discuția cu Șimon a avut loc miercuri n.red). Nicidecum! Nu există nicio ofertă, nici la ministerul Eco­nomiei, nu este nicio ofertă nici la AAAS cei care sunt creditorul majoritar cu 82%. Practic, astăzi în situația Reminului, în momentul în care nu există nici planul de restructurare, juridic nu se poate face nicio vânzare. După ce va exista un plan de restructurare poate să urmeze licitații pe pachete de acțiuni. În acest moment nu există posibilitatea juridică! Dar lăsăm partea juridică. Am văzut ce a apărut în presa de acasă și am verificat. Am vorbit cu cei de la minister. Nicidecum nu există așa ceva! Am vorbit cu preșe­dintele AAAS-ului, nu există așa ceva! Mai mult, l-am solicitat la comisie pe Ovidiu Gâlcă, care a venit de la procesul de la Timișoara. Nu s-a depus nici acolo ceva în sensul acesta. Cred că este o gogoașă lansată sau o intenție, să nu zic gogoașă, o intenție nemateria­li­zată”, ne-a spus fostul ministru al Economiei, Gheorghe Șimon.
L-am întrebat pe parlamentarul mara­mureșean ce se mai aude de noua Lege a Minelor.
„Legea Minelor este în avizare in­ter­ministerială, după care va intra la gu­vern și va ajunge la Parlament. În această sesiune se dorește ca Legea Minelor, de fapt este un pachet de legi care se suprapun, se intersectează, este Legea Minelor, Legea resurselor hidro­minerale, Legea redevențelor, tot acest pachet trebuie scos în această sesiune și va fi scos. Eu le-am lăsat într-un stadiu foarte înaintat. Eu am trimis în avizare interministerială Legea Minelor. Acum este încă tot la această avizare. Aici mai pot veni completări, ajustări. De la Ministerul Justiției, de la Ministerul Mediului sau Ministerul de Finanțe”, a spus Gheorghe Șimon.

De la fostul ministru am trecut la Nicolae Bud, fostul parlamentar mara­mureșean, dar și unul dintre specialiștii din mineritul nordului, din minerit în general. Bud lucrează în București tot în zona minieră și cunoaște multă lume și cunoaște multe.     
„Nu ar fi un lucru rău venirea unor investitori! Eu nu am auzit de  acești australieni! Dar aici ar fi mai multe de spus. De ce Cavnic? Unele foste exploatări miniere, cum e Baia Sprie, cum e Cavnicul și mai sunt, au niște capete de zăcământ ce pot face obiectul expoatării într-un interval precis de timp. Adică, marea majoritate a zăcă­mintelor din Maramureș sunt inundate, iar cele care sunt în afara acestor situații pot face obiectul expoatării, totul este să existe voință politică, din acest punct de vedere. Iar Cavnicul este, poate, cel dintâi. La restul perimetrelor trebuie să te apuci de lucru!
Nu ar fi un lucru rău! Dacă va fi o gândire sănătoasă, nu cum facem cu gazul din Marea Neagră, doar tran­zitează România! Ăia pe care îi tot criticăm, ăia de mai demult, au avut o gândire pozitivă, au gândit și o industrie pe orizontală! Fără industrie suntem condamnați eșecului! Iar industria se face numai pe bază de resurse materiale. Cine le are! Întâmplător, noi le avem! Dar uite că ungurii vor să facă petrochimie, noi am tăiat-o la fier vechi, toată! Dar, ungurii vor să o facă cu resursele altuia. Nu ne dă un pic de gândit!
Revenind la subiect, în Baia Mare, în zona adiacentă municipiului, inclusiv Cavnicul, se poate redeschide, sigur, dacă se dorește acest lucru, într-un termen destul de scurt; activitatea de exploatare. Se poate începe de la un nivel de o sută de oameni angajați, chiar două sute de oameni în minerit, dar și două sute de oameni în aval, două sute de oameni în amonte, ar fi ceva! Nu mai trebuie nici flotație, ce este acum ar trebui rasă de pe fața pă­mântului! Nu mai trebuie! Nu se vor mai folosi vreodată! Sunt instalații de capacitate mică, portabile…sunt multe instalații și tehnologii noi, în lume, și noi cântăm pe vechea instalație de la Flotația Centrală. Această instalație veche este făcută pentru randamentele de mai demult, doar a fost făcută în anii ’80. Astăzi, sunt alte instalații, alte tehnologii. Își fac treaba acolo, aproape de exploatare.
Dar problema delicată e, ce facem cu concentratul rezultat? Concentratul! În Apuseni se mai lucrează, nu prea mai spune nimeni, nimic, dar se lucrează. Ce se face cu concentratul de la Roșia Poieni? Noi nu mai avem metalurgie! Așa că le dăm, cine știe pe unde! La cine știe ce prețuri! Sunt multe și legate între ele!”, a spus Nicolae Bud.

Am ajuns și la cele două primării, Baia Sprie și Cavnic. Primarii localităților maramureșene au fost rezervați în aprecieri.
„Discuția a fost numai dacă primăria are ceva. Nu am discutat altceva, nimic concret. Nu are primăria ceva cu mina, este a Reminului. Nu au spus dacă mai vin, au fost aici să se informeze, să vadă zona, să vadă orașul. Nu știu cum au ajuns la Cavnic. Păi, mina Cavnic este cunoscută peste tot. Nu ne-au spus mai multe, au venit în vizită, atâta tot!”, ne-a spus primarul de Cavnic, Vladimir Petruț.

În Baia Sprie, Nigel Ferguson nu a mai ajuns.
„M-au sunat și au spus că vin, dar au revenit cu un telefon și au contramandat. Au stat mai mult în Cavnic și la întâlnirea cu Remin și nu au mai avut timp să vină și la primăria din Baia Sprie. Dar sunt interesați de Cavnic și de Baia Sprie, telefonic am vorbit. Alte detalii nu am”, a spus primarul din Baia Sprie, Alin Bîrda.
Am lăsat pentru final informația care aruncă în aer toată construcția unei fir­me venite să cumpere juma de Remin.

Am luat legătura cu persoane informate din zona ministerului Economiei, niște oficiali ce nu doresc să apară public, dar care ne-au spus că SC Okapi Re­sour­­ces a fost la ministerul Economiei în urmă cu două zile și au avut o întâlnire cu reprezentați ai ministerului. A fost o discuție exploratorie despre situația juridică a Remin, despre ce pași ar trebui parcurși pentru o posibilă investiție. Au fost discuții inițiale la care nu s-au avansat sume de bani pentru achiziționarea de active. Nimic, altceva!

Ce spun specialiștii de la nivel înalt

Încercând să aflăm mai multe informații despre aceste posibile mișcări în mineritul maramureșean am discutat cu un specialist în minerit, un om din sistem, care lucrează de foarte mulți ani în zona mineritului românesc. Nu îi dăm numele deoarece se află într-o poziție înaltă și nu dorește să fie certat pentru opinia sa.
„De acești australieni nu am auzit! Dar pot să vă explic situația actuală din minerit! Sunt foarte mulți investitori care doresc să lucreze în România. Cunosc patru firme mari, din domeniu, care vor să participe la redeschiderea mineritului în România. Din păcate, toate acestea sunt vise, la această oră. Se știe că au fost niște inteligenți care au hotărât să închidem 90% din minerit. În legea din 2003 redeschiderea perimetrelor cu activitate sistată, nu este posibilă. Nu este prevăzută de lege! Toate perimetrele care la ora actuală sunt închise și pe care se cheltuie bani aiurea, pentru monitorizare, pază, nu pot fi ofertate. Nu se poate începe o activitate pe ele!
Adevărul este că, multe mine din cadrul Remin, ca și din fostul Mindvest Deva, au fost închise deși aveau potențial! Nu vreau să spun nimic de cei care au distrus mineritul. A fost o acțiune stahanovistă! Iei totul și arunci totul!
Acum, singura speranță de a mai face ceva, de a reporni mineritul, dar să repornească pe niște baze serioase nu cu furtișaguri, este de a reporni mine­ritul pe baze durabile, ca și o activitate care stimulează și alte ramuri. Așa cum este cazul Roșia Poieni.
Această exploatare ține, practic, tot ceea ce înseamnă zona Munților Apuseni. La Cuprumin se fac investiții masive și sunt rezultate, dar s-a văzut și în comunitate. Dacă iei ceva trebuie să și dai! Ar trebui să fie o legislație transparentă care să permită o activitate minieră durabilă (economică, socială și mediu).
Pe de altă parte, mineritul este o activitate economică care nu este foarte prietenoasă cu mediul, mai ales în faza de exploatare. Dar lumea uită că refacerea mediului după exploatare se redă circuitului normal terenuri care înainte nu erau utilizabile. Nu trebuie să ne uităm la minerit doar la mo­men­tul în care se exploatează, ci și la fi­nal, când se abandonează activitatea. Dacă atunci, la final, nu sunt luate măsurile de mediu necesare într-ade­văr activitatea minieră devine distruc­tivă. Sunt mulți investitori veniți în România, după cum am spus. Nu nu­mai la Remin și la Cuprumin au fost, la Moldova Nouă. Ei sunt interesați, în principal, de metalele neferoase! De ce?
Dacă ne uităm pe trendul economic, actual vedem tendința de creștere a prețului la cupru și plumb și zinc. Există o ciclicitate în creșterea prețurilor la aceste metale neferoase. Acum sunt în creștere și e normal ca lumea să se intereseze și de alte surse de metale neferoase. E normal să vii să faci investiții, dar în momentul în care nu poți, totul devine o activitate inutilă!

Acești australieni, ca și alții, după cum spuneți, și-au exprimat intenția de a participa la redeschiderea mineritului. Dar!
Legea Minelor…ce să vă spun? Eu am participat din 2009 la multe dezbateri, de fiecare dată nu a trecut, ba de Camera deputaților, ba…ultima dată nu a trecut de plen. Există această percepție prostească că noua Lege a Minelor sau orice Lege a Minelor este făcută pentru Roșia Montană! Nu!
Se dorește repornirea și modernizarea mineritului. Trebuie să judecăm nepărtinitor. Și vă explic rațiunea pentru care trebuie o nouă Lege a Minelor. Legea actuală este din 2003. În 2007 am aderat la UE. Nicio prevedere din acquisul comunitar nu sunt în această lege. Singurele articole care s-au modificat în lege sunt cele referitoare la redevențe. În condițiile în care ai o lege a resurselor minerale rămasă în urmă…toată legislația conexă a luat-o înainte, legea mediului, legea fondului funciar, toate s-au adaptat la legislația europeană, doar Legea Minelor, nu! A fost de două ori în consultare publică, tot degeaba! Este o mare prostie că indiferent ce lege am scoate, favorizăm Roșia Montană.
Acum, proiectul de lege este din nou în lucru și pot să spun că această nouă Lege a Minelor ține cont de angajamentele României la Comisia Europeană cu privire la resursele mi­nerale. Sunt prevederi cu privire la transparența în elaborarea și elibe­rarea documentelor de licență, sunt mulți pași înainte! Dar nu reușim să o promovăm!

Toate aceste zone miniere, Valea Jiului, Motru, Apuseni, Baia Mare, dacă dorim să redeschidem mineritul fără acest cadru legislativ este imposibil. Pe de-o parte. Pe partea cu infrastructura instituțională este cum este.
Ministerul Economiei nu mai este minister de resort decât pentru câteva companii. E pentru Salmont, Cuprumin, Ape minerale și punct! Dacă ne uităm la Direcția minieră, la specialiști, câți dintre ei mai există în ministerul Economiei. Să vedem cine sunt și ce calificări au! Dacă vorbim de ANRM, acolo ultima restructurare a fost, cred, în 2003. La ora asta, ANRM nu este o agenție de reglementare, nu emite reglementări, norme, instrucțiuni, să țină pasul cu…nu e în stare să țină pasul cu redevențele petroliere, se știe ce s-a întâmplat! Ar trebui să fie un gestionar al resurselor, dar nu mai e așa ceva! Atunci, ce activitate minieră mai vrei să începi când infrastructura instituțională este la pământ, iar legislația este ieșită din orice principiu modern”, ne-a spus specialistul din industria minieră. L-am întrebat pe acesta, în aceste condiții cum se explică venirea unor potențiali investitori?

„Pentru că s-a lansat ideea că România va lansa în viitorul apropiat noua Lege a Minelor. Asta este lozinca pe care am auzit-o de la mai mulți. Toată presa internațională vuiește pe acestă posibilitate. Apoi, Asociația Națională a specialiștilor din industria minieră, structură afiliată la Euromining, a făcut propagandă, peste tot,  în sensul de a prezenta și oportunități și situația de acum, dar cu ideea ce va veni noua lege. Noua Lege cu tot ce vine după ea, cu norme de aplicare, instrucțiuni noi, tot! Legea Minelor este doar vârful de lance! România are o mare problemă acum. Vrea minerit sau nu vrea minerit? Suntem ca Hagi Tudose. Stăm pe un sac de bani și murim de foame! Dacă vrei să revigorezi zonele monoindustriale miniere, nu cu prostiile de genul: turism și culesul ciupercilor, trebuie să facem acești pași de care am spus”, a spus specia­listul din minerit.   

 

Foarte interesat e faptul că după ce am întrebat în stânga și dreapta, din Baia Mare până în București,  despre SC Okapi Resources, site-ul societății nu mai este funcțional. Nu se mai poate intra pe nicio pagină. Poate fi doar o întâmplare. Ciudat!