Povestea unei fetiţe care nu este însărcinată!

În miez de zi am primit o informaţie conform căreia într-una din Casele de Tip Familial din Baia Mare ar fi o fetiţă minoră însărcinată în opt luni. O informaţie din zona obscură a activităţii DGASPC, cea mai mare instituţie bugetară din judeţ. Pentru a ne clarifica, am plecat spre Direcţie în încercarea de a verifica informaţia.

Sediul DGASPC la început de primăvară este cenuşiu şi lipsit de agitaţia unei zile în care se munceşte pe brânci (aşa cum ne lasă unii să credem). Un gardian plictisit şi un acvariu din care zărim o pereche de ochelari, probabilul purtător de cuvânt. La etaj, grupuleţe de doamne vorbesc chestiuni de serviciu, credem noi. Ne încercăm norocul la biroul directorului adjunct, Dorina Curteanu. Uşa, închisă!

Mai facem câţiva paşi pe holuri şi ne întâlnim cu „stăpânul licitaţiilor”, celebrul Vălean. Altfel, un tip zâmbitor şi bun povestitor. Mi-a reproşat, printre zâmbete, că l-am botezat eminenţă cenuşie a DGASPC. L-am întrebat dacă ştie de vreun caz de minoră însărcinată, din sistem. A spus că nu, nefiind o problematică de care se ocupă, dar a căutat-o pe directoarea adjunctă. Nu a găsit-o.

Am hotărât să mergem la directorul general, Alina Coste-Mădăras. Când să batem în uşă, aceasta s-a deschis şi mai mulţi subalterni au ieşit. Printre ei, şi adjunctul. Am intrat şi am întrebat dacă există un astfel de caz la DGASPC Maramureş. Directorul General a spus că o cheamă pe adjunct să primim un răspuns. La masa rotundă din biroul Alinei Coste-Mădăras a luat loc şi adjunctul, căreia i-am pus aceeaşi întrebare. În încăpere s-a lăsat o linişte nefirească. Doamna Curteanu a avut o mimică a negaţie, dar nu a spus nimic convingător. Ochii o căutau pe directoarea generală. A spus că din câte ştie nu este aşa ceva, dar că poate verifica şi îmi vor da un răspuns. De aici lucrurile devin aiuritoare.

Nu am fi făcut această descriere dacă atitudinea celor două angajate a statului, funcţionari publici plătite de la bugetul judeţului nu s-ar fi jucat de-a alba-neagra cu noi, nişte ziarişti ce încercăm să ne facem meseria în mod onest.

Directorul Direcţiei a preluat sugestia cu „vă vom anunţa noi” şi a subliniat faptul că există un purtător de cuvânt al instituţiei. Ne-am făcut că nu înţelegem aluzia şi am insistat să primim un răspuns pe loc, considerând că o astfel de verificare se poate face uşor în perioada telefoanelor inteligente şi a internetului de mare viteză.

În aşteptarea unui răspuns am întrebat directorul general al DGASPC dacă are un răspuns clar la povestea fetiţelor posibil abuzate în taberele din Italia. Ne refeream la raportul expertului psiholog adus din Oradea. Alina Coste-Mădăras ne-a reamintit că anul trecut ne-a trimis un răspuns pe această temă. Directorul se referă la un peticuţ de hârtie pe care era un răspuns, ceva de genul: „nu există elemente care să confirme un abuz….”, poate nu cu aceste cuvinte, dar, în mare, erau două fraze, acolo…

Evident, nu la acest răspuns ne gândeam noi. Aşa cum am cerut în mai multe rânduri, doream o verificare corectă, clară, cu profesionalism, iar rezultatele să ne fie puse la dispoziţie. Am primit replica obişnuită. Aceste date sunt confidenţiale, trebuie protejată identitatea copilului etc…

Noi suntem de acord cu a proteja identitatea copilului, dar nu suntem de acord cu a folosi o astfel de prevedere pentru a nu spune nimic într-un caz ce a ţinut prima pagină (putem face o astfel de formulare) mai bine de un an de zile. Nu am dorit niciodată să facem publică identitatea celor două fetiţe. Noi am dorit să se facă dreptate, iar vinovaţii adulţi, dacă există, să răspundă chiar şi penal.

Din păcate există în cadrul Direcţiei o politică de a nu face publice cazurile complicate în care sunt implicaţi copiii. Mai mult, dacă se poate, astfel de cazuri sunt ascunse presei sau administraţiei judeţului. De ani de zile se încearcă astfel de muşamalizări din motive care nouă ne scapă.

În cazul celor două fetiţe ne lovim de încercări ale celor puşi să protejeze copiii să le scoată vinovate de cele întâmplate. Dacă nu am fi fost în miezul evenimentelor, probabil am fi acceptat aceste încercări ale adulţilor-şefi de la DGASPC, dar avem declaraţia fetiţei de nouă ani scrisă cu mâna ei în care povesteşte ce s-a întâmplat acolo. Şi această declaraţie face mai multe ca orice expertiză.

Vom verifica atât cât se va putea după care vom aplica planul B, adică ne vom adresa instanţelor superioare, fie juridice, fie administrative. Am spus-o de mai multe ori, dar până la urmă o vom face!

Interesant este că la discuţia de acum din biroul directoarei a luat parte şi Augusta Moş, fost director adjunct interimar pe partea cu copiii. Aceasta ne-a precizat că opinia ei a fost că la un an de zile să faci o expertiză psihologică este tardiv. Expertiza trebuia efectuată la momentul scandalului. Augusta Moş a mai spus că ne poate pune la dispoziţie concluziile raportului, dar directorul Direcţiei nu a fost de acord, decât să ne trimită o variantă…

După aceste clarificări ce ne adâncesc în misterul taberelor italiene, am întrebat dacă se mai ştie ceva de directoarea adjunctă şi aşteptatul răspuns la o întrebare simplă.

Alina Coste-Mădăras ne-a spus că are un răspuns şi că nu este niciun caz de fetiţă însărcinată. Totul a durat mai bine de o oră. Pentru un director adevărat, rezolvarea situaţiei ar fi luat câteva minute!

În cazul celor două fetiţe ne lovim de încercări ale celor puşi să protejeze copiii să le scoată vinovate de cele întâmplate. Dacă nu am fi fost în miezul evenimentelor, probabil am fi acceptat aceste încercări ale adulţilor-şefi de la DGASPC, dar avem declaraţia fetiţei de nouă ani, scrisă cu mâna ei, în care povesteşte ce s-a întâmplat acolo. Şi această declaraţie face mai multe ca orice expertiză.