• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 06 August 2020

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 20 Iulie , 2020

Povestea unei biblii salvatoare…

Vă prezentăm în cele ce urmează povestea unei biblii salvatoare, mărturisită de ocolișeanul Simion Popan nepotului său, Dorin Roșu, acesta din urmă fiind cel care a fost sursa noastră de informare și documentare.

 

Simion Popan din Ocoliș s-a născut la 19 martie 1911 și a trăit până la 19 mai 1981. A fost căsătorit cu Popan Valeria, din 22 octombrie 1929. A făcut armata și a fost instruit în arma artileriei, din martie 1933 până în noiembrie1934, la Regimentul 32 Artilerie, lăsat la vatră cu grad de comandant de tun. A fost înrolat din 03.04.1940 în Regimentul 32 Artilerie, până la 07 septembrie 1940.

În 01 august 1940 a cumpărat o biblie din gara Cluj, care apoi l-a însoțit de-a lungul acelei perioade foarte grele pentru România. La scurtă vreme, în 30 august 1940, a avut loc Dictatul de la Viena, când Ardealul a fost cedat Ungariei horthyste. Din 20 iulie 1943 a fost luat în concentrare la un detaşament de muncă la o fabrică de muniții din Budapesta, împreună cu alți trei bărbaţi din Ocoliș, a căror nume nu mai sunt cunoscute astăzi.
Actul de la 23 august 1944 l-a prins la Budapesta unde a așteptat venirea armatei române împreună cu cea sovietică, fiind la fabrica de muniții. Grupul lor din detașament s-a alăturat trupelor eliberatoare și au luptat împreună. În acele zile, un obuz a explodat foarte aproape de grupul în care era și bunicul meu, dar schija (șpanelul) a fost oprită de biblia care era în ranița militară. În acest fel a scăpat cu viaţă (urmele schijei au rămas în paginile bibliei). În ianuarie 1945 au fost trimiși acasă în România, ajung în câteva luni în satul lor de baștină – Ocoliș. Din păcate, nu se știe nimic despre soarta celorlalţi trei oameni din Ocoliș.

 Dintre amintirile lui badea Simion Popan din perioada războiului, nepotul Dorin reproduce textual frânturi din mărturisiri: „Rușii umblau în sat după mâncare (bineîn­ţeles că nu plăteau, iar oamenii își ascundeau merindele) și după femei (se mascau săracele ca să pară bolnave de pojar). Când au dat lupte în Cătălina, rușii erau împuşcaţi pe drum unul câte unul din case. Germanii cel puțin își plăteau mâncarea și erau mai omenoși. Germanii când s-au retras din Ocoliș au luat-o înspre Habra.

Ajuns acasă, în satul natal, a fost primar până în 1949 când în urma unui eveniment tragic din familie (i-a murit singurul băiat – Gavril, la vârsta de 18 ani) a refuzat să mai candideze. Simion Popan s-a bucurat de dragostea soției – Valeria (cu care era căsătorit din 22 octombrie 1922 – au avut o căsnicie de 60 ani!) și a celor două fiice (Alexandrina și Maria).
A fost forțat să intre în „Colectivă” și a fost prim-curator la biserica din Ocoliș până aproape de sfârșitul vieții. A fost un om gos­podar, cu drag de oameni și adevăr, un om evlavios, cu un pu­ternic simț al credinței.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.